Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3473/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3473/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3473/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3473
Ședința publică din data de 02.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către reclamanții B. A. I. prin reprezentant legal C. M.-M. și C. M.-M. în nume propriu, în contradictoriu cu pârâtul B. I. D., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.07.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 02.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04.07.2014 și înregistrată sub nr._ reclamanții B. A. I. prin reprezentant legal C. M.-M. și C. M.-M. au solicitat:
- stabilirea locuinței copilului la mama, cu care locuiește in mod statornic si in prezent, în locuința situata administrativ in Tg.M., ., jud.M., conform art.496 alin(2) Cod Civil;
- încuviințarea exercitării autoritarii părintești a minorului B. A.-I., născut la data de 18 octombrie 2006, in comun de ambii părinți, conform art.503 alin(l) coroborat cu art.506 Cod Civil;
- obligarea celuilalt părinte, respectiv al tatalui-parat la plata unei conțributii lunare către minorul B. A.-lonut, raportat la veniturile pe care acesta le realizeaza, conform art.499 alin(4) Cod Civil;
- cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că:
Părțile au convietuit in concubinaj pana in cursul anului 2012. Au convietuit împreuna o parte din timp si in Irlanda. Acolo s-a născut copilul B. A.-lonut, respectiv la data de 18 octombrie 2006.
In cursul lunii decembrie 2009 s-au intors in tara, împreuna, locuind în satul Pietreni, ., unde au convietuit împreuna pana in aprilie 2012.
In ultima perioada de timp relațiile de cuplu s-au inrautatit din ce in ce mai mult, certurile dintre ei erau tot mai dese, fapt care a determinat-o pe reclamantă sa părăsească domiciliul conjugal, de comun acord cu tatal copilului, intorcandu-se impreuna cu minorul B. A.-I., la casa parinteasca din Tg.M., ., unde deține si locuința. Aici locuiește si in prezent.
Tatal copilului nu s-a opus niciodata si din ultimele discuții purtate cu acesta nu se opune nici in prezent ca locuința statornica a copilului sa se stabileasca la mama. Dimpotrivă, este conștient de faptul ca, firesc, locul copilul trebuie sa fie langa mama, deoarece asa se poate dezvolta armonios din punct de vedere fizic si psihic.
Insa, tatal-parat, din momentul in care reclamanta a plecat din domiciliul conjugal nu a mai contribuit la creșterea si educarea minorului, decât ocazional. D. in cursul anului 2012 a contribuit patru luni consecutiv cu suma de 100 Euro, suma trimisa din Irlanda. De atunci si pana in prezent a mai trimis fiului sau o singura data un pachet care conținea îmbrăcăminte, dulciuri si suma de 200 lei. Pachet trimis cu ocazia zilei de naștere a fiului sau. De atunci nu i-a mai dat nici macar un telefon.
Astfel ca, reclamanta a solicitat ca instanta de judecata sa fixeze o suma lunara pe care copilul sa o primeasca ca si contributie de intretinere.
Minorul dorește sa aiba domiciliul statornic la mama sa, acesta nici nu concepe ca lucrurile sa stea altfel.
In concluzie, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv: copia certificatului de naștere a minorului B. A.-I., conforma cu originalul (f. 4); copia cărtii de identitate a mamei-reclamante, conforma cu originalul (f. 5), adeverință de la locul de muncă al reclamantei (f.27).
La data de 29.01.2015 reclamanta C. M.-M. a depus la dosar precizare prin care și-a însușit primele două petite ale acțiunii.
Instanța a dispus efectuarea anchetei psiho-sociale la domiciliul mamei-reclamante, și a procedat la audierea martorei S. M. C.. De asemenea, a dispus efectuarea unei adrese către ITM C. pentru aflarea veniturilor pârâtului.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, din relația părților a rezultat un copil: minorul B. A.-I., născut la data de 18.10.2006, potrivit certificatului de naștere nr. 3420 din 22 octombrie 2008 depus în copie la dosar (f.4).
Din susținerile necontestate ale reclamantei C. M. M. precum și din raportul de anchetă socială (f.26) instanța reține că în perioada 2004-2012 reclamanta a avut o relație de concubinaj cu pârâtul iar din luna aprilie a anului 2012 locuiește împreună cu minorul B. A.-I. la actuala adresă, respectiv municipiul Tg.M. ., județul M., întrucât pârâtul s-a implicat într-o altă relație.
Conform art. 505 C.civ. “(1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.” De asemenea, potrivit art. 397 c.civ. la care face trimitere textul legal “După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.”
Pe cale de consecință, în vederea responsabilizării ambilor părinți, aceștia vor decide împreună măsurile ce urmează a fi luate pentru asigurarea educației, sănătății și orice alt demers întreprins pentru dezvoltarea minorului B. A.-I., născut la data de 18.10.2006.
Din referatul de anchetă socială efectuată la locuința reclamantei C. M. M. (fila 26), instanța reține că minorul are asigurate condiții optime de creștere, îngrijire și educare, întrucât locuiește împreună cu mama în imobilul cu două camere plus dependințe situat în municipiul Tg.M. ., județul M., proprietate comună a reclamantei și a fratelui acestuia, dobândit prin moștenire. Locuința este curată, mobilată și utilată cu aparatură electrocasnică, fiind corespunzătoare din punct de vedere igienico sanitar. Minorul dispune de o cameră proprie, mobilată și utilată conform vârstei și preocupărilor acestuia. Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarația martorei Săbezan M.-C. (f.28) care a învederat că minorul este foarte atașat de mamă, care este foarte responsabilă și se ocupă de acesta, fiind ajutată de fratele său.
Instanța amintește că, potrivit art. 263 NCC, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
Potrivit art. 496 C.civ. “(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.(3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.(...)”
Ținând cont de cele analizate mai sus, instanța urmează să stabilească locuința minorului B. A.-I. la domiciliul mamei.
Referitor la obligația de întreținere, art. 499 NCC prevede atât dreptul cât și obligația părinților de a da întreținere copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea lor profesională.
Instanța amintește că, în mod obișnuit, contribuția părintelui care nu locuiește împreună cu copilul îmbracă forma unei prestații bănești periodice numită pensie de întreținere în timp ce părintele care locuiește împreună cu minorul își îndeplinește obligația de întreținere în natură, prin îngrijirea de la zi la zi.
Pentru a decide cu privire la acest aspect, instanța are în vedere prevederile art. 529 NCC. Astfel, potrivit alin.(1), întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. A.. (2) teza a treia statuează că întreținerea datorată de părinte se stabilește în raport de venitul său lunar net iar cota datorată pentru un copil este de1/4 din totalul venitului net.
Reclamanta nu a reușit să indice locul de muncă al pârâtului, iar din adresa trimisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă M. instanța reține că pârâtul nu figurează cu contracte individuale de muncă în baza de date organizată la nivelul Inspecției muncii. Pe cale de consecință, se va stabili cunatumul pensiei de întreținere în favoarea minorului raportat la venitul minim pe economie.
Instanța are în vedere faptul că, potrivit art. 1 alin.(2) din HG 1091/2014 (2) Incepand cu data de la 1 iulie 2015, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 1.050 lei lunar, de unde rezultă că salariul minim net este în cuantum de 777 de lei.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie (777 lei), începând de la data introducerii cererii (4 iulie 2014) și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Pentru a decide astfel instanța are în vedere modalitatea de formulare a petitului referitor la obligația de întreținere, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare către minor, fără a se specifica data de la care să fie stabilită în sarcina pârâtului respectiva obligație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M.-M. (CNP_) în calitate de reprezentant legal al minorului B. A.-I. (CNP_), cu domiciliul în Tîrgu-M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul B. I.-D., cu domiciliul în ., jud. C., astfel cum a fost precizată și în consecință:
Dispune exercitarea în comun de către reclamanta C. M.-M. și pârâtul B. I.-D. a autorității părintești asupra minorului B. A.-I., născut la data de 18 octombrie 2006.
Dispune stabilirea locuinței minorului B. A.-I., născut la data de 18 octombrie 2006.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A.-I. prin reprezentant legal C. M.-M. în contradictoriu cu pârâtul B. I.-D., astfel cum a fost precizată și în consecință:
Obligă pârâtul B. I.-D. la plata cheltuielilor de creștere și educare ale minorului B. A.-I., născut la data de 18 octombrie 2006, în cuantum de ¼ din venitul net lunar (777 lei), sumă care se va plăti lunar începând cu data înregistrării cererii (4 iulie 2014) și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ, azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. S.R.
ex./20.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5005/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4317/2015. Judecătoria... → |
|---|
