Plângere contravenţională. Sentința nr. 4110/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4110/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4110/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 4110/2015
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. G.
GREFIER C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petenta .., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M., CUI RO_, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean M., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M..
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 09.09.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de astăzi, 23.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2015, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean M., a solicitat admiterea plângerii contravenționale; anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 14.04.2015 și comunicat la data de 15.04.2015, sau transformarea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei în avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 14.04.2015, agenții constatatori aparținând intimatului au efectuat un control la punctul de lucru aparținând petentei, în urma căruia s-a constatat faptul că activitatea desfășurată pe amplasamentul din Tg. M., . este efectuată fără ca petenta să dețină autorizație de mediu, fapt ce duce la încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2005.
Cele susține în cuprinsul procesului verbal atacat corespund adevărului, respectiv la data efectuării controlului petenta nedeținând autorizație de mediu, petenta menționând totodată că a înaintat plângerea contravențională în ideea de a solicita instanței de judecată ca în baza art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța să dispună aplicarea avertismentului chiar și în condițiile în care actul normativ sancționator nu îl prevede alternativ cu amenda.
Instanța poate examina legalitatea și proporționalitatea sancțiunii contravenționale, urmând a se raporta la gradul scăzut de pericol social, precum și la scopul sancțiunii contravenționale, scop care poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului fără aplicarea sancțiunii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu grad sporit de pericol social.
În prezent, petenta a arătat că a demarat procedurile în vederea obținerii autorizației de mediu, urmând ca până la primul termen de judecată să anexeze și înscrisuri din care să rezulte faptul că s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de contravenție, în sensul intrării în legalitate.
A mai arătat petenta că depune înscrisuri la dosar, respectiv bilanț contabil pe anul 2014 din care reiese faptul că profitul acesteia pe întreg anul a fost de 12.754 lei, sens în care a depus copie conform cu originalul a avizului de funcționare emis de municipiul Tg. M., copie după 6 contracte individuale de muncă ale angajaților petentei, precum și copie contract prestări servicii de salubritate.
Petenta a depus aceste înscrisuri pentru a arăta instanței de judecată faptul că pe parcursul unui an are un profit mai mic de 1/2 din sancțiunea contravențională, o eventuală menținere a obligației de a achita această sancțiune, ar duce la . petentei, fapt ce ar avea repercusiuni inclusiv asupra persoanelor fizice angajate ale acesteia, existând posibilitatea pierderii locurilor de muncă ale unor angajați ai petentei.
Nu există niște criterii clare, în temeiul cărora instanța de judecată poate să transforme o amendă contravențională în avertisment, aceasta fiind o chestiune de apreciere de la caz la caz, in funcție de persoana autorului, de împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, de regretul manifestat de contravenient, de angajamentul solemn luat ca în viitor să nu mai repete abaterea (obținerea autorizației de mediu), de comportamentul său anterior, de urmările menținerii sancțiunii pecuniare etc.
Petenta a arătat că desfășoară activitate comercială încă din anul 1992, fiind un business de familie (asociatul este practic continuatorul business-ului tatălui său cu o vechime de aproximativ 45 de ani) care până la acest moment nu a mai fost sancționat contravențional și care a ajuns în această situație datorită lipsei de informare a persoanei care o administrează.
Petenta a recunoscut că a încălcat legea, dar a susținut că nu a fost o acțiune intenționată, ci din lipsă de informare, motiv pentru acre a solicitat înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului.
Intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată; menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal . nr._/14.04.2015, întrucât la controlul efectuat de către echipa de comisari ai acesteia, având ca obiect verificarea aspectelor sesizate prin adresa nr.643/33P din 20.03.2015 cu privire la disconfortul creat prin zgomot și fum provenite de la atelierul de fabricare mobilier situat în Tg M., ., jud. M., atelierul aparținând agentului economic ., s-a constatat că unitatea desfășoară activitatea de “ fabricarea de mobilă n.c.a.” cod CAEN 3109 rev.2 fără autorizație de mediu.
Nota de constatare nr. 117/14.04.2015 a fost întocmită în prezenta administratorului unității, N. P. care nu a formulat obiecțiuni preluând sub semnătură actul de control, menționând că nu a avut cunostinta de modificările legislative și va remedia situația.
Petenta . la data controlului, funcționa fără a deține actul de reglementare necesar pe linie de protecția mediului drept pentru care, față de încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. l lit. a din OUG 195/2005 privind protecția mediului a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din acest minim în termen de 48 de ore și o sancțiune complementară de suspendare a activității până la obținerea actelor de reglementare.
Activitatea desfășurată de către petentă este o activitate cu impact semnificativ asupra mediului, potrivit dispozițiilor OMMDD nr.l798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, petenta avea obligația de a solicita si obține actul de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului.
În continuare, intimata a menționat că autorizația de mediu constituie actul de reglementare care stabilește, în concret, condițiile pentru funcționarea agenților economici care desfășoară activitate cu impact semnificativ asupra mediului.
Potrivit art.12 alin. l din OUG 195/2005 privind protecția mediului, “desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației de mediu”. Art.14 alin.2 din același act normativ, prevede funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.
De asemenea, intimata a menționat că argumentele prezentate în motivarea plângerii, în sensul recunoașterii exprese de către petenta la data controlului desfășura activitatea fără autorizație de mediu, nu face altceva decât să confirme faptul că, societatea a funcționat fără autorizație de mediu . persistând în starea de neconformare cu legislația de mediu. Înscrisurile depuse la dosar nu este nici unul autorizația de mediu iar demersurile pe care le susține petenta pe care le-a efectuat pentru a intra în legalitate cu activitate de fabricare a mobilei a fost ulterioara datei sancționării si ca măsură dispusă prin nota de constatare.
A mai precizat intimata că fapta comisă de petentă este de o gravitate deosebită, având în vedere obligația tuturor persoanelor fizice și juridice de a proteja mediul, precum și prevederile legale amintite, care instituie responsabilitatea unității cu privire la deținerea unei autorizații de mediu valabile pentru activitatea desfășurată de către ..
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii solicitată de către petenta cu avertismentul, intimata a arătat că la individualizarea amenzii contravenționale, s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social, conduita contravenientei, agentul constatator aplicând în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001.
Cuantumul amenzii contravenționale aplicate este în limitele prevăzute de lege, activitatea desfășurată de petentă este una care are impact asupra mediului respectiv pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al amenzii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor. Amenda contravențională aplicată este expresie a principiului „poluatorul plătește”, principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene.
Cu privire la amenda aplicată petentei, intimata a subliniat că aceasta a fost încadrată în cuantumul prevăzut de lege, individualizarea acesteia fiind proporțională cu gravitatea faptei și consecințele acesteia, petenta neconștientizând rațiunea pentru care s-a prevăzut obligativitatea solicitării și obținerii autorizației de mediu prin urmare procesul verbal se impune a fi menținut, rezultând fără echivoc temeinicia acestuia.
Contrar celor susținute de către petenta, aceasta a achitat jumătate din minimul special al amenzii la data de 16.04.2015 prezentând in acest sens extrasul de cont nr.32 implicit recunoscându-și culpa iar invocând în motivarea plângerii necunoașterea legii, aspect care nu înlătură caracterul contravențional al faptei reținute si sancționate de către comisarul de mediu.
Intimata a solicitat să se constate că de la data eliberării certificatului de înregistrare 28 mai 2008 și data controlului 08 aprilie 2015 sunt aproximativ 7 (șapte) ani în care unitatea a funcționat fără autorizație de mediu aici trebuie avut în vedere caracterul continuu al faptei si nu se justifica atenuarea sancțiunii amenzii cu transformarea acesteia în avertisment.
În drept, intimata a invocat art. 205 și urm. Cod procedură civilă, OUG nr.195/2005, OUG nr. 196/2005, Legea nr. 265/2006 și OG nr. 2/2001.
Petenta a formulat concluzii scrise, prin care a reiterat, în esență, susținerile din plângere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în copii: adresă (f. 6), procesul verbal atacat (f.7), anexă la certificatul de înregistrare (f. 9), bilanț prescurtat (f. 10-12), contract pentru pretări servicii salubritate (f. 13-14), contracte individuale de muncă (f. 15-30), aviz de funcționare (f. 31), adresă (f. 43), notă de constatare (f. 45-46), invitație (f. 47), declarație (f. 48), certificat de înregistrare (f. 49), certificat cazier fiscal (f. 61).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 14.04.2015 (f 7) petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 alin 1 lit „a” din Legea nr. OUG nr. 195/2005, constând în aceea că societatea contravenientă funcițona fără a deține actul de reglementare necesar pe linie de protecția mediului.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din actele dosarului, rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea instanța reține faptul că prin plângerea formulată petenta nu a invocat motive de nelegalitate ale procesul verbal de contravenție și nici nu a contestat starea de fapt reținută de agenții constatatori, mărginindu-se la a solicita reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În esență petenta a invocat în apărare necunoașterea dispozițiilor legale care stabilesc necesitatea existenței unui act de reglementare necesar pe linie de protecția mediului, respectiv a dispozițiilor art. 96 alin 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005, potrivit cărora constituie contravenție nerespectarea “obligației persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate”.
În ceea ce privește cererea petentei privind înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, se reține că articolul 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, impune ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din Ognr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, cu toate că gradul de pericol social generic al faptei de a funcționa fără a deține actele de reglementare necesare este destul de mare, la individualizarea sancțiunii aplicate instanța va avea în vedere și celelalte elemente care conduc la stabilirea pericolului social concret.
Astfel, instanța va ține cont de împrejurarea că petenta desfășoară activități comerciale încă din anul 1922, activitatea petentei de mică producție desfășurându-se într-un atelier, cu un număr de 6 angajați, care dețin contracte individuale de muncă.
Totodată, instanța va avea în vedere și faptul că din mențiunile anexei la certificatul de înregistrare (f.9) rezultă că prin referatul nr. 1620/28.11.2001, s-a menținut valabilitatea autorizației nr. 166/2000 eliberate în favoarea petentei de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului, precum și faptul că la data de 17.10.2014, s-a eliberat petentei de către Municipiul Tg. M., avizul de funcționare nr._/17.10.2014, pentru activități de fabricare de mobilă, fără ca acesteia să-i fie solicitată autorizația de mediu eliberată potrivit dispozițiilor OUG nr. 195/2005.
Toate cele de mai sus relevă faptul că petenta a respectat și respectă celelalte reglementări în domeniul desfășurării de activități comerciale, fapta constatată prin prezentul proces verbal prezentând un caracter accidental iar nu o practică constantă a petentei, fiind posibil faptul ca nerespectarea dispozițiilor art. 94 alin 1 lit „a” din Legea nr. OUG nr. 195/2005 să se datoreze lipsei de informare.
Un alt criteriu de individualizare a sancțiunii este cel al circumstanțelor personale ale contravenientului, raportat la care instanța reține că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru aceste fapte, intimata nefăcând dovada existenței unor astfel de fapte contravenționale.
Argumentul în sensul căruia nu se impune sancționarea petentei doar cu avertisment, deoarece astfel nu se realizează funcția educativă și cea preventivă în rândul agenților comerciali, ci s-ar conduce în mod cert la încurajarea contravenienților prin oferirea atât a unui precedent, cât și a unui exemplu, nu poate fi avut în vedere de către instanță, deoarece în lumina acestor considerente nu ar mai fi aplicabilă niciodată sancțiunea avertismentului, deși o atare posibilitate este conferită de legiuitor în aprecierea circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte, impunându-se, totodată, și ca obligație a instanței atunci când i se conferă judecății o plângere contravențională.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea petentei, apreciind că sancțiunea aplicată, este prea severă în raport cu gravitatea faptei săvârșite și că scopul urmărit poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, atrăgându-i-se atenția petentei că pe viitor nerespectarea dispozițiilor legale va fi sancționată cu alte categorii de sancțiuni, mai severe, ținându-se cont și de cele antecedența sa, și va menține în rest dispozițiile procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M., CUI RO_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2015 în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu -Comisariatul Județean M. cu sediul în Tg. M., ., județul M..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.04.2015 de către intimată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petenta de la plata amenzii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc civ, azi 23.09.2015.
P., GREFIER,
M. M. G. C. ELIANNE B.
Red: MMG
Tehnored: MB
4 ex/20.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5320/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4086/2015.... → |
|---|
