Plângere contravenţională. Sentința nr. 5320/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5320/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5320/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5320
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: K. K.
Pe rol judecarea cererii formulate de petentul O. T. în contradictoriu cu intimata ITM M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data 06.11.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2014, sub nr._, petentul O. T. în contradictoriu cu intimatul ITM M. a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale; înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului cu consecința exonerării petentului de la plata sancțiunii contravenționale aplicată în cuantum de 30.000 lei.
În fapt, prin procesul verbal . nr._, încheiat în data de 29.10.2014 de I.T.M. M., petentul O. T. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Astfel, în urma controlului declanșat în data de 21.10.2014 de către agenții din cadrul Inspectoratului T. de Muncă M. la locul de muncă organizat al exploatației agricole înscrisă în Registrul Fermierilor sub nr. de identifica R_ și în Registrul Național al Exploatațiilor, având codul R_, s-a constatat faptul că, petentul a primit la muncă un număr de trei persoane, respectiv V. loan, C. loan și F. Jozsef, fără a încheia pentru aceștia contracte individuale de muncă.
În drept, apreciază, că aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 30.000 de lei, apare ca o măsură nejustificat de drastică, sancționare; petentului cu avertisment reprezentând o măsură suficientă, sens în care solicită instanței să dea eficiență prevederilor articolului 21 alin 3 din OG 2/2001, care impun stabilirea sancțiunii contravenționale prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite și la circumstanțele personale ale petentului.
În circumstanțiere, în ceea ce privește starea de fapt aferentă contravenției reținută în sarcina petentului, solicită instanței de judecată să constate că acesta nu a acționat cu rea credință în scopul de a încuraja munca la negru cu consecința prejudicierii bugetului statului sau a drepturilor și intereselor persoanelor care au prestat munca fără a avea contract individual de muncă
În vederea realizării unei analize pertinente a faptei săvârșită de către petent, apreciază ca fiind utilă, raportarea de către instanța de judecată, în esență, la următoarele aspecte:
Interpretarea eronată a dispozițiilor legale a fost justificată de vârsta înaintată a petentului, precum și de pregătirea juridică precară.
Omisiunea încheierii contractelor de muncă cu V. loan, C. loan și F. lozsef a fost generată de interpretarea eronată de către petent a dispozițiilor legale aplicabile contractelor individuale de muncă.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, contractul individual de muncă ”se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului.’’
De asemenea, dispozițiile prevăzute de art. 10 din același act normativ stabilesc că: "Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu".
Analiza prevederilor legale precitate relevă faptul că, una trăsăturile determinante ale raportului de muncă este reprezentată de relația de subordonare existentă între subiectele acestui raport, respectiv angajator și salariat.
Confuzia a fost generată de interpretarea eronată a condițiilor ce trebuie întrunite pentru ca o persoană fizică să aibă calitatea de angajator, în sensul în care, în accepțiunea petentului, încheierea unui contract de muncă valabil de către o persoană fizică presupune dobândirea calității de persoană fizică autorizată.
Or, în considerarea calității petentului, de persoană fizică simplă, neautorizată potrivit legii, acesta a apreciat că nu îndeplinea condițiile impuse de legislația muncii pentru a beneficia de dreptul de a încheia contractul de muncă în calitate de angajator, dobândind acest statut doar după ce se autorizează ca PFA.
Remunerația pentru activitatea prestată de cele trei persoane a fost acordată de petent în bunuri și produse
În ceea ce privește remunerația pentru activitatea de îngrijire ovine și taurine, precizează faptul că aceasta nu a fost acordată sub formă bănească, ci sub formă de diverse bunuri și produse în cuantumul menționat în Procesul verbal contestat.
Această formă de recompensare propusă de petent a fost agreată de V. loan, C. loan și F. lozsef, aceștia preferând primirea unor produse de origine animală, în schimbul prestării activității de îngrijire animale.
Și cu privire la acest aspect, petentul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 10 din Codul Muncii, lipsa remunerației sub formă bănească echivalând cu imposibilitatea încheierii unui contract de muncă care să respecte una din trăsăturile fundamentale ale raportului de muncă privind remunerația sub formă pecuniară primită de la angajator de salariat.
În considerarea faptului că petentul a acordat o remunerație sub formă de produse de origine animală, consideră că este oportună și justificată aplicarea sancțiunii avertismentului, în condițiile în care neîncheierea contractului de muncă nu a prejudiciat în niciun fel bugetul de stat.
Lipsa continuității în prestarea acestei activități îngreunează încheierea valabilă a unui contract individual de muncă
Raportul de muncă astfel cum este reglementat de Codul Muncii, presupune desfășurarea unei activități cu caracter de continuitate, în cadrul unui număr minim de ore de-a lungul unui interval de timp.
Or, este binecunoscut faptul că, specificul meseriei de îngrijitor de animale constă în desfășurarea acestor activități în mod ocazional, marea majoritate a persoanelor care prestează acest tip de muncă părăsesc locurile de muncă din acest domeniu, migrând de la un proprietar de animale la altul.
Prin urmare, atât timp cât persoanele depistate ca prestând activitatea de îngrijitor de animale fără existența unui contract individual de muncă, desfășurau o activitate ocazională, nu se poate reține că această activitate se poate încadra în condițiile prevăzute de legislația muncii.
Petentul nu a mai fost sancționat contravențional niciodată pentru încălcări ale legislației muncii
În aprecierea pericolului social al faptei săvârșite, instanța de judecată va constata că, petentul nu a mai fost avertizat sau sancționat niciodată pentru abateri de același gen.
Mai mult decât atât, în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul ITM, s-a dispus încheierea în formă scrisă a contractelor individuale de muncă pentru V. loan, C. loan și F. lozsef, această măsură fiind adusă la îndeplinire de către petent, astfel că acesta s-a conformat obligației legale de încheiere a contractelor individuale de muncă și transmitere în REVISAL.
Astfel, lui F. lozsef i s-a întocmit contract individual de muncă pentru perioada 21.10._14, acesta fiind intervalul de timp în care a prestat efectiv activitatea de îngrijitor de animale. începând cu data de 31.10.2014, contractul a încetat, prin emiterea Deciziei de încetare nr. 1 din 31.10.2014, având în vedere că acesta a părăsit locul de muncă.
Pentru C. loan s-a încheiat contractul de muncă începând cu perioada 21.10.2014 până în prezent.
Pentru V. loan s-a încheiat Contract de muncă pentru perioada02.05._14. începând cu data de 11.11.2014, Contractul de muncă,
a fost desfăcut prin Decizia nr. 2 din 11.11.2014, ca urmare a părăsirii de către acesta a locului de muncă.
Toate aceste aspecte denotă intenția și conformarea petentului la dispozițiile legale incidente în materia relațiilor de muncă, astfel că aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 30.000 lei apare ca o măsură nejustificat de drastică.
Achitarea amenzii aplicate are repercusiuni grave asupra vieții private a petentului
Amenda stabilită prin procesul verbal de contravenție nr._ din 29.10.2014, respectiv 30.000 de lei, este excesivă și disproporționată față de fapta constatată de agenții de control, instanța de judecată urmând să se raporteze în aprecierea sancțiunii contravenționale aplicate la gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, ținând seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Or, aplicarea unei sancțiuni contravenționale în cuantum de 30.000 lei este mult prea aspră în raport cu pericolul social al faptei săvârșite de către o persoană fizică, având în vedere lipsa unui prejudiciu adus bugetului de stat, încălcându- se astfel principiul proporționalității.
Pe de altă parte, urmările aplicării acestei sancțiuni sunt deosebit de grave, reprezentând sursa unor perturbări majore în viața personală a petentului, cu consecința imposibilității realizării condițiilor necesare unui trai decent.
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere faptul că, petentul este pensionar iar în situația în care prezenta cerere va fi respinsă, acesta va fi nevoit să vândă toate animalele deținute pentru a putea achita amenda aplicată, nemaiavând mijloace prin care să-și asigure condițiile unui trai acceptabil.
Scopul urmărit de lege prin regimul sancționator reglementat este acela de a preveni și corija eventuale abateri de la prevederile din domeniul raporturilor de muncă și nu de a sancționa persoanele fizice pentru fapte de o gravitate redusă. În aprecierea pericolului social al faptei săvârșite, instanța de judecată va constata că scopul aplicării sancțiunilor este preponderent educativ și nu represiv, astfel încât sancțiunea aplicată petentului apare ca disproporționat de mare în raport de gradul de pericol social al faptei precum și urmările produse.
Se reține că „față de faptul că anterior petentul nu a mai fost sancționat pentru astfel de abateri abaterile respective prezintă un grad de pericol social redus și pe cale de consecință se poate aplica petentului sancțiunea avertismentului, cu atragerea atenției angajatorului asupra necesității respectării dispozițiilor legale în vigoare, prin înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate potrivit art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, menținându-se în rest procesul verbal de contravenție".
Față de aspectele expuse solicită instanței de judecată a proceda la justa aplicare a legii având în vedere rolul sancțiunii juridice, scopul urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, precum și circumstanțele personale ale petentului care se află la prima abatere
Pe cale de consecință, în considerarea prevederilor art. 21 din OG nr. 2/2001, solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei.
Se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de pârât, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale înaintată de O. T., cu domiciliul în Târgu M., ., jud. M., CNP_, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014, și pe cale de excepție, invocă tardivitatea introducerii plângerii. În cauză sunt incidente în acest sens prevederile art. 31 alin 1 din OG nr. 2/2001 - „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014 a fost comunicat prin poștă cu confirmare de primire contravenientului O. T. în data de 30.10.2014 iar societatea a depus plângerea contravențională împotriva acestuia la data de 17.11.2014 depășind termenul legal de 15 zile. Faptul că procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientei la data de 30.10.2014 reiese din copia recipisei confirmării de primire cu care a fost comunicat procesul verbal de contravenție . nr._/29.10.2014. Având în vedere cele precizate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenționale ca tardiv introdusă.
Față de legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014, în continuare se fac următoarele precizări:
În fapt, în data de 21.10.2014, inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă M. au efectuat un control la exploatația agricolă aparținând lui O. T., situată în Târgu M. în spatele Aeroclubului din Târgu M., înscrisă în Registrul Fermierilor cu numărul de identificare R_ și în Registrul Național al Exploatațiilor având codul R_, în vederea verificării respectării prevederilor legale în vigoare în domeniul relațiilor de muncă. Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că:
O. T. i-a primit la muncă pe numiții V. loan, C. loan și F. Jozsef fără a avea încheiate cu aceștia contracte individuale de muncă în formă scrisă conform art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii.
Având în vedere cele constatate, s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014, prin care, pentru această faptă, s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată fără contract de muncă, în total 30.000 lei, conform art. 260, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, care prevede că, „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16, alin. (1)” constituie contravenție și se sancționează ,,cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Menționează că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor scria MS nr._/29.10.20 1 4 respectă în totalitate prevederile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare. Reliefează că în cazul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor scria MS nr._/29.10.20 1 4 nu este întâlnită niciuna dintre situațiile în care procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se sancționează cu nulitate conform O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii, „(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. (4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.” Or, așa cum au arătat inspectorii de muncă, această îndatorire nu a fost respectată de către O. T. în cazul numiților V. loan, C. loan ș F. Jozsef.
Se precizează încă de la început că, reclamantul, nici în cuprinsul plângerii contravenționale, nu susține că ar fi avut încheiat vreun contract individual de muncă cu numiții V. loan, C. loan și F. Jozsef. Mai mult, acesta nu contestă realitatea constatărilor inspectorilor de muncă și recunoaște că a încheiat contracte individuale de muncă celor trei persoane în cauză după efectuarea controlului, ca urmare a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă.
De asemenea se arată că reclamantul solicită doar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, aplicată pentru primirea la muncă fără contracte individuale de muncă a numiților V. loan, C. loan și F. Jozsef este legală temeinică, având în vedere probele culese de către inspectorii de muncă.
Primirea la muncă de către O. T. a numiților V. loan, C. loan și F. Jozsef reiese din declarația dată în cuprinsul fișei de identificare completată de către V. loan cu ocazia efectuării controlului în data de 21.10.2014 și din declarația scrisă dată de d-nul O. T. în data de 23.10.2014.
Așa cum au arătat și inspectorii de muncă în cuprinsul procesului verbal, cu ocazia efectuării controlului în data de 21.10.2014 la exploatația agricolă aparținând li O. T., situată în Târgu M. în spatele Aeroclubului din Târgu M., înscrisă în Registrul Fermierilor cu numărul de identificare R_ și în Registrul Național al Exploatațiilor având codul R_, a fost identificat și intervievat pe baza fișei de identificare numitul V. loan.
Numitul V. loan, în fișa de identificare a declarat că prestează activitate pentru O. T. în funcția de îngrijitor, aproximativ din data de 02.05.2014 și că nu semnat contract de muncă. De asemenea acesta a mai declarat că păzește vacile, lucrează împreună cu C. loan și F. Jozsef și că pentru munca prestată primește un salariu lunar de 1.200 lei (,,12 milioane”).
Se învederează că, fișele de identificare utilizate de către inspectorii de muncă sunt anexe ale H.G. nr. 1377/2009, cu modificările și completările ulterioare (privind aprobai Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric) iar persoanele care completează ace documente își asumă în întregime informațiile pe care le furnizează inspectorilor muncă. în fișele de identificare statuate conform H.G. nr. 1377/2009, cu modificării completările ulterioare, este precizat faptul că: “aceasta îmi este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez, cele de mai sus fiind adevărate, nefiind silit(ă) intimidat(ă)”. în aceste condiții, orice persoană care completează și semnează o astfel de fișă de identificare, certifică veridicitatea informațiilor pe care le notează în acest înscris.
Domnul O. T., a declarat în scris la data de 23.10._, că lucrează la exploatația agricolă „cu un număr de trei muncitori”, astfel:
V. loan lucrează la vaci ,,de doi ani de zile cu un salariu lunar de 1200 lei plus hrană în fiecare zi”.
F. Jozsef lucrează la oi, ,,de o lună de zile și primește ca retribuție 1000 lei/lună fără altceva”.
C. loan lucrează la oi, ,,de două luni de zile și primește ca retribuție 1000/lună fără altceva”.
Pentru cele trei persoane în cauză, angajatorul O. T. nu a prezentat inspectorilor de muncă, contracte individuale de muncă în formă scrisă.
Menționează și faptul că acceptul lucrătorilor de a munci fără contract individual de muncă, nu dă dreptul unui angajator de a încălca prevederile art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată.
În concluzie din cele prezentate anterior, reiese în mod foarte clar că, O. TOAAA w primit la muncă pe numiții V. loan, C. loan și F. Jozsef fără a le închei contracte individuale de muncă în formă scrisă, sancțiunea amenzii fiind în mod temeinic și legal aplicată.
Referitor la solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, arată că munca la negru este o faptă o gravitate extremă, care nu poate fi tratată cu o asemenea indulgență nejustificat
Susținerea potrivit căreia sancțiunea este prea aspră, este lipsită de orice fundament susținerea noastră precizăm că O. T. i-a primit la muncă pe numiții V. Ic C. loan și F. Jozsef, fără forme legale de angajare perioade foarte lunc timp. Așa cum reiese din declarația domnului O. T. dată în data de 23.10.2 V. loan lucrează la vaci de doi ani de zile, F. Jozsef lucrează la oi, de o lună zile și C. loan lucrează la oi de două luni de zile. Ori, în aceste condiții fapta nu constituie deloc un pericol social redus, mai mult este de o gravitate extremă deoarece este săvârșită în formă continuă.
Un alt motiv pentru care consideră că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului nu se justifică, îl reprezintă consecințelor pe care munca fara forme legale de angajare le generează asupra persoanelor care o practică, cât și societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale măsuri de protecție socială.
Precizează că lucrătorii care muncesc fără a avea încheiate contracte individuale de muncă sunt excluși din toate formele de asistență socială în caz de incapacitate de muncă. În acest sens, ei nu devin beneficiari ai pensiei de invaliditate în cazul survenirii unui accident de muncă, de asemenea, neplata contribuțiilor asigurărilor sociale atrage nerecunoașterea perioadelor contributive, deci în mod automat, neacordarea pensiei pentru împlinirea vârstei standard de pensionare ori acordarea unei pensii diminuate. Totodată, lucrătorii constrânși la practicarea muncii fără forme legale, întâmpină aceeași excluziune si în ce privește sistemul asigurărilor de sănătate, iar în caz de pierdere a locului de munca sunt lipsiți de beneficiul indemnizației de șomaj.
Față de severitatea sancțiunii aplicate, se mai arată faptul că interesul folosirii mâinii de lucru fără forme legale de către angajatori, constă în nevirarea impozitului si a contribuțiilor legale aferente salariului, sumele respective fiind deturnate de la destinația lor fireasca, spre propriul interes al agenților economici.
Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte și cel mai important, la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute de lege.
Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cete de pe piața forței de muncă, fără protecție socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale.
Consecințele muncii nedeclarate se reflectă negativ și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial. Astfel angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puține obligații financiare și deci se află în concurență neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse și depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
Persoana care prestează munca nu are siguranța plății muncii prestate, plata făcându-se în funcție de bunăvoința angajatorului și, în realitate, este amânată zile în șir, uneori chiar luni; în această situație, evaziunea fiscală este săvârșită atât de persoana care prestează munca, cât și de angajator.
Se reiterează că nocivitatea deosebită a muncii fără forme legale de angajare, a determinat legiuitorul ca să majoreze amenda aplicată pentru primirea la muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, de la un cuantum cuprins între 1.500 de lei și 2.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată, la o sumă cuprinsă între 3.000 de lei și 4.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată (Legea nr. 331 din 11 noiembrie 2009). Mai mult, prin Legea nr. 40/2011, legiuitorul a amplificat din nou sancțiunea pentru folosirea muncii la negru stabilind o „amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, potrivit căreia, aplicarea unei amenzi în cuantum de 30.000 lei apare ca o măsură nejustificat de drastică având în vedere că O. T. a încheiat ulterior controlului contracte de muncă celor trei persoane, consideră că aceasta este lipsită de temei.
Se învederează că reclamantul nu a încheiat contracte de muncă celor trei persoane de la datele de la care acestea au prestat efectiv munca. Astfel din extrasul din registru general de evidență a salariaților (data generării raportului 08.01.2015) pe care îl anexează prezentei, se poate observa că V. loan are încheiat contract de muncă cu data începerii activității 02.05.2014, F. Jozsef cu data începerii activității 21.10.2014 iar C. loan cu data începerii activității 21.10.2014, cu toate că însuși domnul O. T., a declarat în scris la data de 23.10.2014, că V. loan lucrează la vaci ,,de doi ani de zile cu un salariu lunar de 1200 lei plus hrană în fiecare zi”, F. Jozsef lucrează la oi, ,,de o lună de zile și primește ca retribuție 100C lei/lună fără altceva” și C. loan lucrează la oi, ,,de două luni de zile și primește ca retribuție 1000/lună fără altceva”. Având în vedere acestea, este limpede că reclamantul nu a demonstrat că a înțeles să respecte prevederile legale și să intre în legalitate. Acesta doar a mimat respectarea legislației. În aceste condiții consideră că doar menținerea amenzii contravenționale îl poate determina pe O. T. să respecte legislația muncii. Prin neîncheierea contractelor de muncă de la datei efective de la care persoanele în cauză au prestat activitate, reclamantul nu înlăturat efectele negative ale faptei, fiind prejudiciați atât numiții V. loar C. loan și F. Jozsef cât si bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale.
Voința legiuitorului este aceea ca formele legale de angajare să se încheie anterior începerii activității lucrătorilor, nu ca urmare a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă (măsuri care sunt ordonate doar pentru corectarea deficiențelor constatate ( ocazia controlului efectuat).
Un alt motiv pentru care opinează că trebuie menținută amenda contravențională este faptul că prin primirea la muncă fără contract individual de muncă persoanele în cauză cază, nu beneficia de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale conform Legii nr. 346/2002, republicată, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Se precizează, în acest sens, că, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 346/2002, ,,si asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: a) persoanele care desfășoară activitate pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum funcționarii publici.”
Astfel, prin prestarea muncii fără contract de muncă, lucrătorii, nu beneficiază prevederile art. 18 din Legea nr. 346/2002, conform căruia, „asigurații sistemului asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii: a) reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă; reabilitare și reconversie profesională; c) indemnizație pentru incapacitate temporari muncă; d) indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație, pentru reducerea timpului de muncă; e) compensații pentru atingerea integrității despăgubiri în caz de deces; g) rambursări de cheltuieli.”
În concluzie, apreciază că se demonstrează fără echivoc că fapta a fost în mod corect reținută, iar sancțiunea cu amendă a fost în mod corect individualizată în raport de gravitatea si implicațiile sociale ale fenomenului de muncă fără forme legale de angajare.
În concluzie, consideră motivele invocate de reclamant ca fiind lipsite de temei lege Pentru aceste motive solicită respingerea plângerii ca nefondată sub toate aspecte sale, menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/29.10.2014 obligarea petentului la plata amenzii contravenționale în cuantum total de 30.000 lei.
În drept, își întemeiază prezenta întâmpinare pe prevederile art. 205 și următoarele c A C. Proc. Civ.; O.G. nr. 2/2001; Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii, H.G. r 500/2011, Legea nr. 108/1999 precum și pe celelalte dispoziții legale invocate în această întâmpinare.
Totodată solicită judecarea cauzei și în lipsa, conform art. 411 și 223 C. p. civ.
Se constată depus la dosar de către petent răspuns la întâmpinare, prin care acesta a reiterat în esență aceleași aspecte și concluzii ca cele formulate în plângerea introductivă .
Se constată depus la dosar la data de 23.04.2015, un înscris „punct de vedere” formulat de petent asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 invocată de instanță din oficiu sub aspectul că textul de lege menționat nu stabilește o amendă distinctă și în limite speciale cu un cuantum mai mic pentru contravenientul persoană fizică
Prin intermediul acestuia solicită instanței de judecată să se pronunțe asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. lit. e din Legea_ invocată din oficiu în cadrul dosarului nr._ /201 aflat pe rolul Judecătoriei Tg. M. și să sesizeze Curtea Constituțională printr-o încheiere motivată care va cuprinde punctele de vedere ale părților, precum dovezile depuse de acestea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate invocată din oficiu de instanța de judecată, se apreciază că, dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii contravin prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituția României, întrucât instituie aplicarea unei amenzi de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru primirea la muncă până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, a se stabili o amendă distinctă si în limite speciale pentru contravenientul persoană fizică.
Obiectul plângerii contravenționale formulată de reclamantul O. T., este reprezentat de anularea Procesului Verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat de în data de 29,10,2014 prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 de lei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Se apreciază că, aplicarea unei amenzi în cuantum de 30.000 de lei este o sancțiune nejustificat de drastică pentru contravenientul persoană fizică, în condițiile în care prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 impun stabilirea sancțiunii contravenționale prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând sancțiunea amenzii aplicată petentului, prin prisma criteriilor susmenționate, considerăm că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de petent, în special raportat la scopul urmărit și la circumstanțele personale ale contravenientului, respectiv la faptul că petentul nu a urmărit încălcarea legii, ci s-a aflat doar în eroare cu privire la existenta obligației sale de a respecta dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii si art. 10 din același act normativ, atât în privința calității sale de angajator cât și în ceea ce privește remunerația pentru activitatea celor trei persoane care au desfășurat activitatea de îngrijire ovine și taurine.
De asemenea, vârsta înaintată și pregătirea juridică precară, precum cele specificul meseriei de îngrijitor de animale ce constă în desfășurarea acestor activități cu caracter ocazional (fiind binecunoscut faptul că, aceste persoane părăsesc des locurile de muncă, migrând de la un proprietar la altul), justifică eroarea în care s-a aflat petentul, în sensul în care, acest tip de raport de muncă nu s-ar încadra în condițiile prevăzute de Codul Muncii.
Mai mult, aplicarea unei amenzi contravenționale aplicată petentului ca o măsură nejustificat de drastică, în condițiile în care acesta nu a fost avertizat sau sancționat niciodată pentru abateri din legislația muncii, conformându - se și obligației legale de încheiere a contractelor individuale de muncă înscriere în Revisal.
Nu în ultimul rând. precizează faptul că, urmările aplicării acestei sancțiuni sunt deosebit de grave, reprezentând sursa unor perturbări majore în viața petentului, cu consecința imposibilității realizării condițiilor necesare pentru un trai de viață decent, acesta fiind nevoit să-și vândă toate animalele deținute pentru a-și putea achita amenda aplicată.
Aplicarea unei amenzi contravenționale în același cuantum atât pe persoana fizică cât și cea juridică este total nejustificată, în condițiile în care se poate observa cu ușurință că, în cadrul persoanei juridice nu se poate ține seama de aceleași criterii avute în vedere pentru stabilirea sancțiunii
contravenționale ca în cazul persoanei fizice, respectiv de circumstanțe personale ale contravenientului persoană juridică.
Astfel că, pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale juste și echilibrate într-un cuantum rezonabil și proporțională cu împrejurările în care s-a săvârșit fapta, este necesară în primul rând raportarea la esența si scopul aplicării unei astfel de astfel de sancțiuni, iar în al doilea rând analiza circumstanțelor personale ale contravenientului persoană fizică.
Or, aplicarea aceluiași tratament sancționator atât contravenientului persoană fizică cât și contravenientului persoană juridică conduce la încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice prevăzut în cuprinsul 16 alin. 1 din Legea Fundamentală, persoana fizică si persoana juridică tratate in mod identic sub aspect sancționator și în lipsa unei justificări obiective pentru acest tratament, în ciuda faptului că situația lor juridică diferă.
Raportat la împrejurările săvârșirii faptei de către petent, este evident că gradul de pericol social este mult mai redus în cazul unei persoane care folosește forța de muncă fără a urmări obținerea de profit ca în cazul unui angajator persoană juridică, care își desfășoară însăși obiectul de activitate în această modalitate, precum și față de comportamentul petentului care nu este cunoscut cu antecedente privind alte abateri în domeniul relațiilor de muncă.
Specificul activităților desfășurate de către o persoană juridică prin prisma operațiunilor pe care le realizează societatea, justifică existența unei delimitări în ceea ce privește aplicarea unei amenzi contravenționale persoană fizică în limite mai reduse decât cele prevăzute în cuprinsul art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Mai mult, prin aplicarea unei amenzi în aceleași limite persoanei fizice și persoanei juridice, se avantajează persoana juridică care benefici patrimoniu, ca element constitutiv al persoanei juridice, conducând discriminare prin aplicarea aceluiași tratament sancționator în ciuda situației juridice diferite, ceea ce este profund inechitabil.
Pericolul social al faptei comise de către petent la care se circumstanțele ce circumscriu persoana acestuia ar trebui să conducă unei sancțiuni nepecuniare sau în limite mai reduse decât în cazul persoanei juridice.
Consideră că, un regim sancționator mai blând pentru persoana fizică săvârșește faptele cuprinse în art. 260 alin. 1 lit. e, ar reprezenta o evoluție benefică și indispensabilă pentru aplicarea cât mai eficientă a sancțiunilor prevăzute în dreptul muncii.
Concluzionând, apreciază că aplicarea amenzii pentru contravenientul persoană fizică trebuie să se raporteze la realitățile sociale și juridice, evaluarea situației personale a petentului în raport cu pericolul social al faptei pentru ordinea publică și nu în ultimul rând la felul în care sunt percepute faptele comise de către acesta, lipsind obținerea de profit ca în cazul persoanei juridice.
Față de împrejurările expuse mai sus, solicită instanței de judecată să se pronunțe asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 invocată din oficiu, având în vedere că acestea contravin art. 16 alin. 1 din Legea fundamentală și să sesizeze Curtea Constituțională printr-o încheiere motivată care va cuprinde punctele de vedere ale părților, precum și dovezile depuse de acestea.
Prin încheierea din 13 martie 2015 instanța a respins excepția tardivității pentru motivele menționate pe larg în încheierea de ședința, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În probațiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție (f.5-8, 37-38), proces verbal de control (f.9,40), înscrisuri ( (f.10-16,41-109,128-140,158-162), dovada achitării taxei de timbru (f.26), împuternicire avocațială (f.27), confirmare de primire (f.39).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din cuprinsul anexei la procesul verbal de contravenție nr._ din 29.10.2014 incheiat de intimat (f. 7,8) rezultă că în data de 21.10.2014, inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă M. au efectuat un control la exploatația agricolă aparținând petentului O. T. înscrisă în Registrul Fermierilor cu numărul de identificare R_ și în Registrul Național al Exploatațiilor având codul R_, în vederea verificării respectării prevederilor legale în vigoare în domeniul relațiilor de muncă. Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că numiții V. loan, C. loan și F. Jozsef au prestat muncă pentru petent fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă conform art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii.
Intimatul a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.10.2014, prin care a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată fără contract de muncă, în total 30.000 lei, conform art. 260, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Petentul nu neaga săvârșirea faptei, însă arată că neîncheierea contractelor de muncă se justifică pe de o parte, prin lipsa de pregătire a petentului care a interpretat eronat dispozițiile legale în materie, iar pe de altă parte, raportat la specificul muncii ( lipsa continuității în prestarea activității, faptul că în principiu remunerația a fost acordată preponderent în bunuri și produse, neseriozitatea persoanelor în discuție) încheierea acestor contracte ar fi fost dificilă. În consecință, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul arătând că nu a mai fost sancționat pentru astfel de fapte, că s-a conformat dispozițiilor intimatului, achitarea amenzii ar avea repercusiuni grave asupra vieții petentului, faptele în discuție au un pericol social scăzut.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției . reține că la întocmirea acestuia au fost respectate dispozițiile art. 17 OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii care trebuie prevăzute în cuprinsul procesului-verbal sub sancțiunea nulității absolute, ce poate fi invocată din oficiu de către instanță.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției atacat, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat de către inspectorii ITM pe baza constatărilor personale ale acestora motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de adevăr până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO și aplicabilă și în materie contravențională tocmai prin aceea că inversează sarcina probei și îl lipsește prin aceasta pe petent de beneficiul recunoscut de Convenție. Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile ( Cauza Salabiaku contra Franței ).
Pornind de la această prezumție, raportat și la susținerile petentului atât din plângere cât și cu ocazia controlului, rezultă că săvârșirea contravenției nu este contestată, procesul verbal fiind sub acest aspect temeinic și legal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care stabilesc criteriile de individualizare a sancțiunilor, și anume: limitele prevăzute în actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de circumstanțele personale ale petentului ( contravenient persoană fizică) și starea de fapt din speță, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii cu amenda in cuantum de 30.000 de lei este o sancțiune nejustificat de drastică pentru acesta.
Analizând sancțiunea amenzii aplicată petentului, prin prisma criteriilor susmenționate, instanța consideră că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de petent, în special raportat la scopul urmărit, respectiv la faptul că petentul nu a urmărit încălcarea legii, ci s-a aflat doar în eroare cu privire la existenta obligației sale de a respecta dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii si art. 10 din același act normativ, atât în privința calității sale de angajator cât și în ceea ce privește remunerația pentru activitatea celor trei persoane care au desfășurat activitatea de îngrijire ovine și taurine.
Această eroare se explică prin vârsta înaintată și pregătirea juridică precară a petentului, coroborat cu specificul activității și cu imprejurarea că, în practică, de generații se utilizează acest gen de muncă (neremunerată în bani, ci in produse, iar cei care o prestează, o fac doar ocazional, sezonier, în funcție de nevoile specifice cresterii animalelor), eroare care, chiar dacă nu este exoneratoare de răspundere, poate să constituie o justificare pentru înlocuirea sancțiunii amenzii.
Mai mult, instanța are în vedere că petentul nu a fost avertizat anterior sau sancționat vreodată pentru abateri din legislația muncii. Intimatul susține că petentul nu s-a conformat în întregime obligației legale de încheiere a contractelor individiuale de muncă și înscriere în Revisal, insă acest aspect nu poate face obiectul analizei în acest dosar, ci doar daca petentului i s-ar întocmi un nou proces verbal de contraventie pentru neexecutarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control ( f. 9).
In plus, instanța constată că, raportat la împrejurările săvârșirii faptei de către petent, este evident că gradul de pericol social este mult mai redus în cazul acestui contravenient care folosește forța de muncă fără a urmări în sine obținerea de profit (ca de ex. în cazul unui angajator persoană juridică, care își desfășoară însăși obiectul de activitate în această modalitate), activitatea la care au fost folosite respectivele persoane fiind însăși activitatea din care petentul persoană fizică obține resursele financiare care să îi asigure traiul.
În încheierea de sesizare a Curții constituționale instanța s-a pronunțat deja asupra împrejurării că în opinia sa aplicarea unei amenzi contravenționale în același cuantum atât pentru persoana fizică cât și cea juridică se răsfrânge mult mai grav în patrimoniul și viața de familie a contravenientului persoană fizică. Față de decizia Curtii Constituționale nr. 539/14 iulie 2015, instanța apreciază că, atunci când și celelalte circumstanțe din cauză o permit, aplicarea sancțiunii cu avertismentul apare ca o modalitate mai potrivită de sancționare a contravenientului persoană fizică decât aplicarea sancțiunii cu amenda.
Pentru aceste motive, instanța admite plângerea contravențională formulată de petentul O. T. in contradictoriu cu intimatul ITM M. și pe cale de consecință:
Modifica procesul verbal de contraventie . nr._/29.10.2014 intocmit de intimat in sensul ca dispune inlocuirea sanctiunii cu amenda de 30.000 lei aplicată cu sancțiunea avertismentului. I se va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și i se va recomanda să respecte pe viitor dispozițiile legale.
În temeiul art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001 modificată, prin comunicarea prezentei hotărâri, contravenientul este încunoștiințat cu privire la punerea în executare a sancțiunii avertismentului.
Instanța ia act de imprejurarea că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul O. T. ( CNP_) cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M. in contradictoriu cu intimatul ITM M. cu sediul Tg. M., .. 2, jud. M. și pe cale de consecință:
Modifica procesul verbal de contraventie . nr._/29.10.2014 intocmit de intimat in sensul ca dispune inlocuirea sanctiunii cu amenda de 30.000 lei aplicată cu sancțiunea avertismentului.
I se va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și i se va recomanda să respecte pe viitor dispozițiile legale.
În temeiul art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001 modificată, prin comunicarea prezentei hotărâri, contravenientul este încunoștiințat cu privire la punerea în executare a sancțiunii avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 20.11.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. L. B. | K. K. |
Red. A.L.B../Tehnored. I.M.
4ex.18.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4713/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4110/2015.... → |
|---|
