Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1234/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1234/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 1234/2015
Ședința publică din data de 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: S. M. P.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către contestatoarea G. B. S., cu domiciliul procesual ales la SCA L. & Asociații în București, ., sector 3 în contradictoriu cu intimata G. L., cu domiciliul în Tg. M., .. 2, jud. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
INSTANȚA,
Deliberând cu privire la cauza de față constată
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea G. B. S., în contradictoriu cu intimata G. L., a contestat executarea silită declanșată de B. Szekely Szabolcs, în temeiul Sentinței civile nr. 9529 din data de 15.12.2011 pronunțată în dosar nr._, solicitând suspendarea executării silite; admiterea contestației la executare formulate și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare silită emise, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite; precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că titlu de care se prevalează intimata, respectiv Sentința civilă nr. 9529 din data de 15.12.2011 pronunțată în dosar nr._, a avut ca obiect grănițuire. Totodată a mai arătat contestatoarea faptul că G. B. V. și-a ales domiciliul procesual pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din Târgu- M., ., ..
Cu toate acestea, Sentința civilă nr. 9529 din 15.12.2011 a fost comunicată la o altă adresă decât domiciliul procesual indicat în dosar și, prin urmare, acesta nu a cunoscut conținutul acesteia, fiind astfel în imposibilitate de a declara apel, sentința devenind definitivă și irevocabilă fiind investită cu formulă executorie și pusă în executare.
În continuare, contestatoarea a învederat că în momentul în care a luat la cunoștință despre această soluție a formulat apel, care a fost primit de Judecătoria Târgu-M. la data de 07.03.2013. Ulterior dosarul a fost trimis la Tribunalul M., termenul acordat fiind la data de 23.10.2014.
Creditoarea a procedat la declanșarea executării silite în temeiul Sentinței civile nr. 9529/2011, sentință care nu a fost comunicată numitului G. B. V., termenul de apel nu a început să curgă, rezultând că titlul de care se prevalează creditoarea nu îndeplinește condițiile art. 665 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, având în vedere că executarea silită se desfășoară cu încălcarea prevederilor legale imperative, contestatoarea a solicitat instanței ca în temeiul art. 718 Cod procedură civilă, să dispună suspendarea executării silite.
În opinia contestatoarei, cererea de suspendare a executării este raportată la chiar motivele mai jos dezvoltate, legate de nelegalitatea executării silite și determinate de faptul că sentința civilă pusă în executare nu este titlu executoriu conform prevederilor legale, întrucât există un apel înregistrat împotriva acesteia pe rolul instanțelor, ce are termen la data de 23.10.2014.
Contestatoarea G. B. S., în contradictoriu cu intimata G. L., a formulat cerere completatoare a contestației la executare solicitând instanței să se dispună suspendarea executării silite; admiterea contestației la executare formulate și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul nr. 356/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a reiterat aceleași susțineri ca și cele arătate în cererea principală.
Contestatoarea a solicitat instanței să constate că actele de executare emise în dosarul nr. 356/E/2014 instrumentat de către B. Szekely Szabolcs sunt nelegale și, pe cale de consecință, lovite de nulitate absolută, având în vedere faptul că, toate actele de executare silită sunt nelegale prin raportare la dispozițiile art. 1114 alin. (2) cod civil conform cărora “ (2) moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. "
Astfel, patrimoniul succesoral este format din ansamblul drepturilor și obligațiilor ce au aparținut defunctului și care formează obiectul dreptului de moștenire al succesorilor săi. Patrimoniul succesoral este format din activul și pasivul succesoral.
De asemenea, contestatoarea a precizat că, activul succesoral este format din dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din imobilul înscris în cartea funciară nr. 5534/Târgu M., nr. cadastral 2341/1/2, situat în mun. Târgu M., .. 2, jud. M..
Așadar obligația defunctului G. B. V. de a plăti intimatei G. L. suma de 162.000 lei, cu titlu de sultă reprezentând 1/2 parte din valoarea de circulație a imobilului din Tg. M., .. 2, precum și orice alte cheltuieli de judecată, onorariu expert, cheltuieli de executare, face parte din pasivul succesoral, pasiv ce poate fi acoperit numai din patrimoniul succesoral, nu și din patrimoniul succesorilor, care este un patrimoniu distinct conform noului Cod civil conform căruia acceptarea moștenirii se face întotdeauna sub beneficiu de inventar.
În altă ordine de idei, contestatoarea a învederat că a acceptat moștenirea provenită de la defunctul ei tată, iar conform certificatului de moștenitor nr. 14/2014, este moștenitoarea a lui G. B. V., revenindu- i întreaga masă succesorală.
Conform art. 1114 alin. (2) Cod civil, indiferent de întinderea activului sau a pasivului succesoral, creditorii pot fi îndestulați numai din activul succesoral, iar creditorii moștenirii nu se pot atinge de bunurile personale ale succesorilor, în orice situație, legea nefăcând niciun fel de distincție.
Chiar dacă în temeiul Codului civil din 1864 această separație de patrimonii avea un alt regim, respectiv era necesară acceptarea sub beneficiu de inventar, în noul Cod civil, nu mai este reglementată acceptarea sub beneficiu de inventar,). Noul Cod civil limitează îndestularea creditorilor succesorali numai la activul succesiuni și, pe cale de consecință, deși acceptarea sub beneficiu de inventar a dispărut, din punct de vedere terminologic și procedural, orice acceptare a unei moșteniri deschise și acceptate după . noului Cod civil produce același efect de limitare a răspunderii, ca urmare a separației patrimoniului succesoral de cel personal al succesorilor.
În acest sens este și doctrina de specialitate care a reținut, cu referire la noua reglementare referitoare la acceptarea moștenirii că în prezent, cu titlu de noutate care marchează schimbarea viziunii de până acum, potrivit art. 1114 alin. (2) NCC coroborat cu art. 1155 alin. NCC, moștenitorii universali și cu titlu universal sunt ținuți să răspundă de pasivul succesoral numai cu bunurile din patrimoniul succesoral.
A mai arătat că pe cale de consecință orice obligație, sarcină, datorie ce derivă din moștenirea care i-a fost transmisă de către defunctul G. B. V., pe cale succesorală, se va suporta strict din activul moștenirii, în speță cota de 1/2 din imobilul din Târgu-M., .. 2, întrucât conform Noului Cod Civil în toate situațiile operează o separație între patrimoniul succesoral si cel personal al succesorilor.
Prin urmare, contestatoarea este ținută să răspundă pentru pasivul succesoral, respectiv pentru sulta pe care G. B. V. trebuia s-o plătească în temeiul titlului executoriu pus în executare, doar în limita activului succesoral transmis de către acesta contestatoarei, iar în niciun caz și cu bunurile personale, respectiv veniturile salariale.
Față de aspectele indicate mai sus, contestatoarea a solicitat să se constate că executării silite fată de bunurile mobile si imobile personale ale acesteia, care nu decurg din succesiune este nelegală.
Contestatoarea a arătat că la data de 08.09.2014 i-au fost comunicate actele de executare în cadrul dosarului nr. 365/E/2014 respectiv: înștiințarea emisă la data de 03.09.2014 cu privire la înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care le dețin la instituțiile bancare până la concurența sumei de 182.287,71 lei; adresa de înființare a popririi emisă la data de 03.09.2014 cu anexa privind instituțiile bancare din Târgu-M.; încheierea nr. 2 din data de 03.09.2014 a B. Szekely Szabolcs de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
În plus, cu privire la motivarea urgenței cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că i s-a poprit contul de salariu, acesta fiind unicul venit al acesteia, venit ce decurge dintr-un Contract de colaborare, care, în mode evident nu decurge din moștenire.
D. fiind pericolul vădit ca această executare silită să-i creeze o pagubă iminentă cât și semnificativă, prin raportare la faptul că poprirea s-a dispus asupra contului de salariu, deci asupra bunurilor mobile personale ale contestatoarei, aceasta a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite.
Cu privire la nelegalitatea încheierii de încuviințare a executării silite, contestatoarea a arătat că la cererea B. Szekely Szabolcs, înregistrată sub nr._, Judecătoria Târgu- M., prin Încheierea civilă nr. 4787/18.06.2014 a admis cererea de încuviințare a
executării silite împotriva acesteia, în temeiul sentinței pronunțare împotriva tatălui ei, a cărui unică moștenitoare este.
De asemenea a mai arătat că încheierea de încuviințare a executării silite nr. 4787/18.06.2014 este nelegală deoarece sentința civilă pusă în executare nu este titlu executoriu, astfel cum reiese din certificatul de grefă de la dosar.
În al doilea rând, chiar în ipoteza în care ar fi titlu executoriu, în temeiul dispozițiilor art.1114 alin. (2) Cod civil, în nicio situație și sub nicio formă creditoarea nu poate să urmărească bunurile mobile, imobile și poprirea mijloacelor bănești ale debitoarei care nu provin din moștenire, deci nu poate urmări bunurile personale ale contestatoarei.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite în cadrul dosarului de executare nr. 356/E/2014 instrumentat de către B. Szekely Szabolcs, contestatoarea a arătat că prin încheierea nr. 2 din data de 03.09.2014 emisă de către B. Szekely Szabolcs în dosarul de executare nr. 356/E/2014 se menționează obligația acesteia de a suporta cheltuieli de executare în cuantumul gigant de 13.839,71 lei, respectiv 22 lei - taxă judiciară de timbru; 0.15 lei - timbru judiciar; 156,8 lei - timbre poștale; 8.660,76 lei (TVA inclus) - onorariu executor judecătoresc; 5.000 lei - onorariu avocat.
Jurisprudența a reținut constant în mod constant faptul că, prin stabilirea cheltuielilor de executare, nu trebuie să se urmărească împovărarea debitorului.
De asemenea, a mai învederat contestatoarea că suma menționată cu titlu de cheltuieli de executare, reprezintă o modalitate nelegală de a fi obligată la plata unor sume ce nu constituie încă o cheltuială, deoarece nu a fost făcută dovada plății, astfel că nu se știe dacă aceasta a fost efectuată.
Aceste cheltuieli de executare sunt stabilite în mod abuziv, disproporționat față de valoarea prestației și în mod intenționat pentru a spori prejudiciul provocat contestatoarei declanșarea unei executări silite vădit nelegale, fiind evident că onorariul solicitat nu justifică prestația aferentă prin raportare la volumul de muncă și complexitatea acesteia.
În aceste condiții, se impune a se constata caracterul neexecutoriu al titlului Pentru motivele mai sus menționate contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite; admiterea contestației la executare formulate și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata G. L., a formulat întâmpinare cu privire la contestația la executare și cererea de suspendare a executării formulată de către contestatoarea G. B. S., solicitând respingerea cererii de suspendare a executării silite din dosarul execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatoarea G. B. S. ȘI obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat să se constate că contestatoarea a atacat prin contestația la executare înregistrată la data de 11.08.2014, actele de executare (inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite) făcute până la acea dată în dosarul execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, iar prin precizarea la contestația la executare înregistrată pe data de 18. septembrie 2014, a atacat alte acte de executare, și anume înștiințarea emisă la data de 03.09.2014 cu privire la înființarea popririi, adresa de înființare a popririi emisă la data de 03.09.2014 și încheierea nr. 2/03.09.2014 al B. Szekely Szabolcs de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare executării silite formulată de către G. B. S. în condițiile neplății cauțiunii corespunzătoare sumei ce se execută in dosarul execuțional nr. 365/E/2014 a B. Szekely Szabolcs . Chiar dacă contestatoarea susține că în speță ar fi incidente disp. art. 718, punctul 4, alin. 1, Noul C. și deci, cauțiunea nu ar fi necesară, o atare susținere nu poate fi acceptată pe considerentul arătat în încheierea civilă nr. 6531/22. 08. 2014 (dată în dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tg. M.), cât și prin hotărârea dată de către Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._/320/2014, prin care s-au soluționat două cereri de suspendare provizorie a executări silite, esența acestei motivări fiind că atâta timp cât s-a eliberat de către Judecătoria Tg. M. o copie legalizată de pe sentința ce s-a pus în executare în dosarul execuțional nr. 365/E/2014 a B. Szekely Szabolcs care rezultă că acea sentință este definitivă prin neapelare, apariția sau introducerea unui apel cu înregistrare ulterioară eliberării copiei amintite de pe sentință nu poate duce la concluzia contrară caracterului definitiv al sentinței ce se execută. În atare situație sentința care se execută în dosarul execuțional nr. 365/E/2014 a B. Szekely Szabolcs nu poate fi considerat decât ca fiind executorie.
În ceea ce privește contestația la executare si motivele de fond care ar impune respingerea ei, intimata a precizat că afirmația contestatoarei cum că Sentința civilă nr. 9529/2011 a Judecătoriei Tg. M. nu ar avea caracter executoriu, este contrazisă de copia legalizată a acestei sentințe, în baza căreia s-a încuviințat executarea silită ce se desfășoară în dosarul execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, iar apariția unui apel ulterior nu permite instanței de executare cenzurarea caracterului executoriu al sentinței.
În ceea ce privește invocarea de către petentă a art. 1114, alin 2, noul Cod Civil, intimata a solicitat să se constate că răspunderea limitată instituită prin amintitul text legal în sarcina moștenitorilor legali si în sarcina legatarilor universali sau cu titlu universal, trebuie văzută ca aplicabilă doar în corelație cu art. 1115 noul Cod Civil, care se referă la inventarierea patrimoniului succesoral. În lipsa unui astfel de inventar, care să stabilească bunurile, valorile si în general activele si pasivele succesorale, moștenitorul legal sau legatarul universal sau cu titlu universal nu poate invoca art. 1114. alin. 2. noul Cod civil (tocmai fiindcă transmisiunea universală a moștenirii este regula, iar excepția de la transmisiunea universală a datoriilor se realizează doar în condițiile expres prevăzute de lege. si anume, în condițiile întocmirii inventarului patrimoniului succesoral).
În acest context eliberarea certificatului de moștenitor și cuprinderea în acesta a unui bun, nu echivalează cu inventarul patrimoniului succesoral, fiind posibilă întocmirea mai multor certificate de moștenitor cu privire la diferite bunuri din patrimoniul succesoral inventariat sau neinventariat.
A mai precizat intimata că în lipsa întocmirii inventarului patrimoniului succesoral al defunctului G. B. V., nu se poate determina dacă banii ce s-ar executa prin poprire provin din surse bănești proprii ale contestatoarei sau dimpotrivă din surse bănești moștenite,
De asemenea, a mai solicitat intimata să se constate faptul că, chiar dacă s-ar admite că prevederile art. 1114, alin 2 noul Cod Civil ar opera si independent de întocmirea inventarului patrimoniului succesoral, art. 1114, alin. 2, noul Cod Civil poate avea doar înțelesul că moștenitorul răspunde pentru datoriile moștenirii doar în limita valorii activului succesoral, deci că se limitează răspunderea moștenitorului pentru datoriile succesiunii la această valoare, textul art. 1114, alin. 2 din noul Cod Civil neputând fi înțeles în sensul că se răspunde doar cu bunurile succesorale, întrucât, în caz contrar, moștenitorul care ar înstrăina în mod valid bunul succesoral înainte de indisponibilizarea bunului în vederea executării unei datorii a antecesorului nu ar mai putea fi executat pentru respectiva datorie din cauza inexistentei deja in patrimoniul moștenitorului a bunului succesoral.
Trebuie, deci, admisă ideea că moștenitorul răspunde pentru datoria succesiunii și cu echivalentul bănesc al valorii bunului succesoral, ceea ce în mod logic înseamnă că răspunderea prevăzută de art. 1114, alin.2, noul Cod Civil este o răspundere limitată la valoarea activului succesoral moștenit (și nu la bunul moștenit în sine), ceea ce înseamnă că moștenitorul poate fi executat pentru datoria moștenirii asupra oricăror valori de ale lui - moștenite sau nemoștenite - numai că răspunderea lui nu poate depăși valoarea activului moștenit.
Pentru aceste considerente se impune respingerea cererii de suspendare a executării silite și a contestațiilor la executare formulate de către G. B. S..
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu următoarele înscrisuri: înștiințare (f. 34, 76, 81), adresa de înființare a popririi (f. 35, 77), Încheierea nr.2/03.09.2014 (f. 36-37), Încheierea nr.4787/2014 (f. 38-39, 72-73, 78-79), cererea de executare silită (f. 71), factură fiscală (f. 74), Încheierea nr.3/2014 (f. 82), somație imobiliară (f 83-84), Încheierea civilă nr.6531/2014 (f 112-113), Încheiere de certificare (f. 123), extras din codul civil (f. 124-128).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 4787/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu - M. în dosarul nr._, s-a încuviințat începerea executării silite împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 9529/15.12.2011, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 162.000 lei, datorată de defunctul G. B. V. cu titlu de sultă și suma de 6448 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată, plus cheltuielile de executare aferente. Prin aceeași încheiere, creditoarea G. L. a fost autorizată să treacă la executarea obligațiilor antemenționate, prin urmărirea bunurilor mobile, imobile și a mijloacelor bănești ale debitoarei G. B. S., moștenitoare a defunctului debitor G. B. V..
În dosarul execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, s-au emis la data de 08.07.2014, somația execuțională și încheierea nr. 1 privind stabilirea cheltuielilor de executare, comunicate contestatoarei la data de 10.07.2014, odată cu înșțiințarea aflată la fila 16 din dosar execuțional, prin care acesteia i s-a pus în vedere să achite suma de 162.000 lei, cu titlu de sultă, suma de 6.448 lei cu titlu de cheltuieli judecată și suma de 13.707,41 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește obiectul prezentului dosar, instanța reține faptul că prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de 11.08.2014, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul nr. 356/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 18.09.2014, contestatoarea a menținut în integralitatea lor și în aceeași formulare toate petitele indicate prin cererea introductivă de instanță, în dezvoltarea motivelor făcându-se referire și la legalitatea actui de executare emis la data de 03.08.2014, ulterior sesizării instanței.
Având în vedere faptul că precizarea cererii de chemare în judecată s-a făcut de către contestatoare cu respectarea termenului de decădere, defipt de dispozițiile art. 204 alin 1 Cod proc civ, respectiv anterior primului termen de judecată, instanța apreciază că este legal investită și cu soluționarea cererii privind analiza legalității adresei de înființare a popririi, emisă la data de 03.09.2014, în dosarul execuțional 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs.
Pornind de la prevederile art. 711 alin.1 Cod procedură civilă, se poate realiza o distincție între contestația la executare propriu-zisă – prin intermediul căreia se contestă executarea silită însăși, precum și orice act de executare, săvârșit cu prilejul executării silite, solicitându-se instanței anularea întregii executării sau a actului nelegal, și, contestația la titlu – atunci când se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește valabilitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.
Din criticile aduse prin intermediul contestației la executare executării silite inițiate împotriva contestatoarei de către intimată, rezultă fără echivoc, că instanța este investită să soluționeze o contestație la executare propriu-zisă, în cadrul căreia se contestă atât executarea silită însăși cât și actele de executare emise în cadrul acesteia.
În ceea ce privește aspectele care vizează nelegalitatea executării silite însăși, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 pct. 3 Cod proc civ, acestea pot fi invocate în termen de 15 zile de la data când „debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, ori de la data când a luat la cunoștință despre primul act de executare (…)”.
Analizând cererea contestatoarei prin prisma dispozițiilor legale mai sus indicate, instanța reține faptul că în prezenta cauză, încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a fost comunicată contestatoarei la data de 10.07.2014, la adresa ultimului domiciliu al defunctului G. B. V., situat în Tg M., .. 2, jud. M. și la data de 11.07.2014, la adresa contestatoarei din București, ., nr. 1, .. 1, .- 20 dosar execuțional).
Potrivit celor de mai sus, în prezenta cauză, termenul pentru contestarea executării silite însăși de către debitoare, s-a împlinit la data de 28.07.2014, or, așa cum reiese din actele dosarului, aceasta a introdus cererea de chemare în judecată la data de 11.08.2014, în afara termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 718 alin 1, drept pentru care, instanța apreciază că nu mai poate fi făcută o analiză a legalității și temeiniciei Încheierii civile nr. 4787/18.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg M..
În ceea ce privește executarea silită a mijloacelor bănești ale contestatoarei, instanța reține faptul că prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 03.09.2014 în cadrul dosarului execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor debitoarei, până la încasarea sumei totale de 182.287,71 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 780 Cod proc civ, sunt supuse urmăririi silite prin poprire “ sumele de bani (…) datorate debitorului sau deținute în numele său de o a treia persoană sau e către aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Instanța reține faptul că prin Sentința civilă nr. 9529/15.12.2011, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, cel obligat la plata creanței în valoare de 162.000 lei, a fost antecesorul contestatoarei, în calitate de parte a raportului juridic dedus judecății în dosarul indicat, decedat ulterior pronunțării hotărârii judecătorești și anterior începerii executării silite. Față de această situație, în temeiul dispozițiilor art. 687 alin 2 Cod proc civ, în dosarul execuțional nr. 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs, a început executarea silită a contestatoarei, în calitate de unic moștenitor al debitorului G. B. V..
Potrivit certificatului de moștenitor emis la data de 14.03.2014, de NP Nașca A. T. (f. 6 dosar executional) activul succesoral rămas după defunctul debitor G. B. V. se compune din cota de ½ parte din imobilul situat în Tg M., .. 2, jud. M., înscris în CF nr. 5534/Târgu M., nr. cad. 2341/1/2.
Ca efect al acceptării succesiunii după defunctul G. B. V., contestatoarea, în calitate de moștenitor legal este ținută ca în temeiul dispozițiilor art. 1114 alin 2 Cod civ, să răspundă pentru datoriile și sarcinile moștenirii „ numai cu bunurile din patrimoniul succesoral.” Cu alte cuvinte, în actuala reglementare, acceptarea moștenirii se face automat sub beneficiu de inventar, fără a mai fi necesară o declarație expresă în acest sens. Că aceasta a fost intenția legiuitorului la edictarea normei juridice invocate, rezultă de altfel și din faptul că prevederea din Legea notarilor publici nr. 36/1995, prin care se stabilea că declarațiile de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu in registrul special (art. 76, alin.4 în vechea formulare înainte de republicarea din anul 2013), a fost abrogată și nu se mai regăsește în forma republicată a legii.
Potrivit celor de mai sus, contestatoarea G. B. S. este chemată să răspundă pentru datoriile moștenirii rămase după defunctul său tată, numai în limita activului succesoral, care așa cum am mai arătat, este compus din cota de ½ parte din imobilul situat în Tg M., .. 2, jud. M., înscris în CF nr. 5534/Târgu M., nr. cad. 2341/1/2. În acest context, se apreciază că nu se poate pretinde de la contestatoare o eventuală diferență rămasă după executarea silita a bunurilor moștenite.
Rezultă așadar că executarea silită a disponibilităților bănești ale debitoarei, prin poprirea conturilor deținute de aceasta la diverse instituții bancare este nelegală, atâta timp cât nu s-a demonstrat în cauza de față că în patrimoniul succesoral au existat la data deschiderii succesiuni după defunctul G. B. V., sume de bani sau alte tipuri de disponibilități financiare, motiv pentru care instanța va dispune anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 03.09.2014 asupra conturilor contestatoarei în dosarul execuțional 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs B..
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit Încheierii nr. 1/08.07.2014, la suma de 8660.76 lei (TVA inclus) pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc, se reține că acesta s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 37 alin.1 lit “a” din Legea nr.188/2000, situându-se la limita de 10% din creanța pusă în executare.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
În ceea ce privește suma de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat pentru activitatea prestată în cadrul executării silite, instanța reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin (2) ale Cod proc civ, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată motivat, că sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat.
Prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată sau de executare, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În sensul celor arătate este si jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Având în vedere normele legale mai sus invocate, instanța va reduce cheltuielile privind onorariu avocat efectuate de creditoarea G. L. în cadrul dosarului execuțional 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs B., de la suma de 5000 lei la suma de 200 lei.
În ceea ce privește petitul privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru, dând eficiență cererii făcută de contestatoare în acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 45 lit “f” coroborate cu dispozițiile art. 45 alin 2 din OG nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 500 lei reprezentând ½ parte din taxa de timbru, achitată potrivit chitanței nr._/1 din 04.12.2014, la rămânerea definitivă a prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea G. B. S., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCA L. & Asociații în București, ., sector 3 în contradictoriu cu intimata G. L., cu domiciliul în Tg. M., .. 2, jud. M..
Anulează adresa de înființare a popririi emisă la data de 03.09.2014 asupra conturilor contestatoarei în dosarul execuțional 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs B..
Modifică încheierea nr. 2/03.09.2014 emisă în cadrul dosarului execuțional 365/E/2014 al B. Szekely Szabolcs B., în sensul diminuării cheltuielilor reprezentând onorariu avocat de la suma de 5000 lei la suma de 200 lei.
Dispune restituirea către contestatoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a sumei de 500 lei reprezentând parte din taxa de timbru achitată cu chitanța nr._/1 din 04.12.2014.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. G. S. M. P.
fiind plecată din instanță semnează grefier șef secție civilă
I. M. C.
Red. M.M.G.
Tehnored. S.M.P.
4 EX/25.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4219/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 3059/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
