Acţiune în constatare. Sentința nr. 4219/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4219/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4219/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4219/2015
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanții Z. A. și Z. V., în contradictoriu cu pârâta VOLKSABANK ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtei av. F. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Se că atât reclamanții cât și pârâta au depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în formă autentificată.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 16.12.2015 sub nr. de dosar_, reclamanții Z. A. și Z. V. în contradictoriu cu pârâta V. R. SA- SUCURSALA TG.M., a solicitat instanței să se constate că art. 5, pct. 5.1. lit. a din Condițiile speciale și pct. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/22.10.2008, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,22 % aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000; să se constate că art. 3, pct. 5.1, lit. b din Actul adițional nr. 1/20.09.2010 la Convenția de credit nr._/22.10.2008, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului in cuantum de 0,22% constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000; Să se dispună repunerea părților în situația anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) și drept consecință să se dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamanților în integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului și până la data pronunțării prezentei hotărâri, în baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre; Să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din OG 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc (administrare), de la data plații de către reclamanți a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume; Să se dispună anularea clauzelor mai-sus menționate, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de credit, în sensul derulării în continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil lunar din soldul creditului, până la încetarea raporturilor bancare contractuale, și desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o altă denumire; să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
Sub aspectul timbrării acțiunii civile, să se constate că sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/2013. Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile legale privind protecția consumatorilor, reclamanții având această calitate, în timp ce pârâta este un agent economic ce i-a prejudiciat în drepturile si interesele legitime referitoare la această calitate a reclamanților.
În fapt, reclamanții arată faptul că la data de 22.10.2008 au încheiat Convenția de credit nr._/22.10.2008 cu V. ROMAN1A SA
prin Sucursala Târgu M., aceștia având calitate de împrumutați, pentru suma de 73.300 CHF, pe o perioada de 300 luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul 11 asupra imobilului, descris in pct. 01 a din Convenția de credit. "
Se menționează că au semnat actuladițional din anul 2010 prin care a operat redenumirea comisionului de risc în comision de administrare, întrucât li s-a comunicat că în caz contrar se va declara scadența anticipată a creditului.
In acest sens reclamanții se referă la clauza contractuală prevăzută de art. 5, pct. 5.1., lit. a) din convențiile de credit referitoare la perceperea comisionului de risc lunar in cuantum de 0,22% calculat la soldul creditor de restituit.
Respectiva clauză contractuală, în mod nelegal și neîntemeiat, a fost prevăzută în contract fără a da posibilitatea acestora de a o negocia, sau de a solicita înlăturarea ei. Clauza a fost impusă și inclusă în cadrul contractului în virtutea poziției dominante pe care o instituție bancară o are față de cocontractanții ei precum și prin prisma caracterului de adeziune a contractului de creditare. Mai adăugăm observația că în perioada 2007-2010 V. ROMANI A SA a „practicat” includerea/perceperea acestui comision de risc în toate contractele ce vizau o largă categorie de clientelă.
Se constată depusă la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâtă prin care aceasta a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de restituire a sumelor achitate cu titlul de comision de risc respectiv comision de administrare anterior datei de 18.12.2011; admiterea excepției lipsei de interes în privința petitului 1 și parțial 5 (anularea comisionului de risc) iar în subsidiar respingerea acestora ca nefondate; respingerea în rest a acțiunii ca nefondată; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea apare ca fiind lipsită de interes având în vedere că prin act adițional încheiat prin acordul părților în 2010 convenția de credit a fost modificată substanțial, clauza privind comisionul de risc nemaifiind în vigoare încă de la acel moment.
Clauza a fost înlăturată prin aceste act adițional în 2010, prilej cu care s-a stipulat, în conformitate cu OUG 50/2010, plata unui comision de administrare credit, acceptat și asumat de către reclamanți. Cererea de chemare în judecată fondată pe prevederile Legii 193/2000, este astfel în mod vădit lipsită de interes, lipsind cerința actualității acestuia Din perspectiva modificării contractuale din 2010 și introducerea comisionului de administrare, apreciem ca nefondată cererea de constatare a caracterului abuziv, respectiv de constatare a nulității absolute a comisionului de administrare, având în vedere că acest comision a fost stipulat prin act adițional care a fost încheiat în conformitate cu prevederile OUG 50/2010.
Actul adițional a fost încheiat avându-se în vedere prevederile OL"G 50/2010, astfel încât reclamanții nu pot solicita anularea clauzei privind comisionul de administrare, întrucât aceasta a fost introdusă în conformitate cu prevederile ai~t. :6 alin. 1 și 3 din OUG 50/2010, fiind exclusă de la aplicabilitatea Legii 193/2000, raportat la prevederile art. 3 alin. 2 din acest act normativ.
În drept art. 32 lit. b și d, art. 33, 36, art. 40, art.148, 193, 194, 196, 200, 205, 245-248, 249, 250, 254, 260, 265, 273, 277, 292, 327-329, 351-352 Cod Procedură Civilă, principiul aplicabilității directe al art. 4 alin. 2 al Directivei 93/13/CEE, art. 3-5, 6, 12-13 din Legea 193/2000, art. 969, 977 Cod civil, art. 11, 14, 36, 40 alin. 3, 95 din OUG 50/2010, art. II alin. 2 din Lege288/2010.
Se constată depusă la dosarul cauzei o precizare a cererii de chemare în judecată și un răspuns la întâmpinare depuse de reclamanți .
Se constată depusă la dosarul cauzei de către reclamanți a unei cereri de renunțare la judecată
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:Convenția de credit (f.11-32), scadențar (f.33-54,64-69), interogatoriu (f.55-58), chitanță onorariu avocațial (f.97).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 11.08.2015, pârâta a înaintat la dosarul cauzei o declarație autentificată dată de către reclamanți în sensul renunțării la judecata prezentei cauze. În cuprinsul adresei de înaintare pârâta a solicitat să se ia act de manofestarea de voință a reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în ceea ce privește declarația de renunțare la judecată, ținând cont de voința procesuală exprimată și în respectarea principiului disponibilității desfășurării procedurilor judiciare civile, în temeiul dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă, reținând și acordul expres al pârâtei, va constata că reclamanții au renunțat la judecata care face obiectul acestui proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamanților Z. A. și Z. V., cu domiciliul în Tg. M., . . la judecarea cererii având ca obiect acțiune în constatare formulată în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Șoseaua P. nr. 42 . 2.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în ședința publică, azi 29.09.2015.
P. GREFIER
G. G. C. I. M. I.
Red. G.G.C.
Tehnored. I.M.
21.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4253/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
