Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 183/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 183
Dosar nr._ exercitarea autorității părintești,
stabilire domiciliu minor.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 183
Ședința publică din data de 03.febr.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. I. U.
Grefier - G. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile Minori și familie privind pe reclamanta D. C. și pârâtul I. N., având ca obiect - exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă av.A. D. cu împuternicirea avocațiala ., nr._. Au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele;*.obiectul cauzei - exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor.
*. Stadiul procesual-fond, cauza este la 5-lea termen de judecata.
*. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că, la data de 29.ian.2015 a fost comunicat instanței și a fost depus la dosarul cauzei, referatul de anchetă socială efectuat la reședința pârâtului, în limba italiană, care a fost tradus, iar la data de 02.02.2015 reprezentanta reclamanei, av.A. D. a depus la dosarul cauzei referatul de anchetă socială, tradus în limba română.
Av.A. D. pentru reclamantă, arată că nu mai are de formulat alte cereri sau probe de administrat.
Fața de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Av.A. D. pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și fața de probatoriul administrat în cauză și având în vedere și opinia autorității tutelare de la reședința pârâtului, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului I. C. N. născut la data de 12.aug.2009 să revină pârâtului, urmând ca reclamanta să plătească o pensie lunară corespunzătoare venitului minim pe economia națională. De asemenea, să se stabilească locuința minorului la pârât, având în vedere că și în prezent minorul se află la tatăl său.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. la data de 30.12.2013, sub nr._, reclamanta D. C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I. N. exercitarea de către tată a autorității părintești asupra minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009, precum și stabilirea locuinței minorului la tată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței următoarele:
Din relația de concubinaj avută cu pârâtul s-a născut minorul I. C. N. la data de 12.08.2009 în Italia. Arată reclamanta că de aproximativ un an de zile minorul locuiește cu pârâtul în Italia, frecventează o grădinită în această țară, iar pârâtul se ocupă efectiv de creșterea și educarea minorului rezultat din conviețuirea părților. Mentionează reclamanta că atât timp cât aceasta se află în România nu se poate ocupa de creșterea și educarea minorului, mai ales că pârâtul s-a dovedit a fi o fire extrem de violentă cu reclamanta. De asemenea, reclamanta a mai arătat că mai are în întreținere doi minori și nu are posibilități materiale pentru a obține custodia minorului și al aduce în România, unde să crească împreună cu mama sa. Motiv pentru care se impune ca pârâtul să exercite autoritatea exclusivă asupra acestui minor și să se stabiliească domiciliul minorului la pârât.
Cererea nu a fost motivată în drept..
Acțiunea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor acte: sentința civilă de divorț, certificat de naștere minor.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat nicio probă în apărare .
Instanța a încuviințat proba cu înstrisurile depuse la dosar de către părți și proba testimonială, considerându-le pertinente, concludente și utile cauzei.
În cauză a fost audiată martora A. I. G. – propusă de către reclamantă (f.36).
De asemenea, în considerarea prevederilor art. 486 Cod civil, instanța a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile părților, serviciile specializate din cadrul Primăriei Or. Tg. N., județul N. întocmind raportul de anchetă socială . Prin comisie rogatorie internațională s-a depus la dosarul cauzei și referatul de anchetă socială de la domiciliul pârâtului din R., Italia.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Minorul I. C. N., născut la data 12.08.2009, are statutul de copil din afara căsătoriei, filiația minorului fiind stabilită față de ambii părinți - părțile din prezenta cauză, astfel cum rezultă din certificatul de naștere al minorului ce se află la fila 5 din dosar.
Potrivit art. 505 alin. 2 din noul cod civil „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.” Astfel, în art. 396 din noul Cod Civil „instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților”.
Prevederea respectivă trebuie coroborată cu art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în care se stipulează că „reglementările adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului”, principiu ce „este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal”. În alineatul 3 al aceluiași articolse prevedecă „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționare de instanțele judecătorești”.
Pe de altă parte, art. 44 din legea sus menționată prevede că „orice copil are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar părinților sau, după caz, altor reprezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională”.
Pornind de la dispozițiile legale invocate mai sus și având în vedere prevalența principiului interesului superior al copilului în orice măsură care îl vizează, instanța consideră că, în speță, se impune ca autoritatea părintească asupra minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009, să fie exercitată exclusiv de către tată, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, în mod special, din declarația dată în fața instanței de către martora A. I. G. se confirmă cele susținute de către reclamantă, în sensul că în prezent minorul locuiește cu tatăl său, care se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea acestuia, că pârâtul locuiește în altă țară împreună cu minorul, iar reclamanta a fost nevoită să se întoarcă în România, și astfel de aproximativ un an de zile nu mai menține legătura cu minorul.
Declarația martorei audiată se coroborează cu cele consemnate în referatul de anchetă socială efectuat de către autoritățile italiene la domiciliul pârâtului în Italia.
Astfel, din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului (f.119) rezultă faptul că minorul locuiește împreună cu tatăl său într-un imobil compus din 2 dormitoare, baie și bucătărie, și că pârâtul se ocupă de creșterea și educarea minorului, fiind conștient de atribuțiile ce îi revin.
Potrivit celor consemnate în raportul de anchetă socială, minorul I. C. N. este înscris la Grădinița ,,Lea Biagini,, din R., iar tatăl s-a arată preocupat de minor însoțindu-l la grădinită și colaborând cu educatoarele pentru integrarea fiului său la grădinită.
Totodată, trebuie remarcat că tatăl, în prezent, prezintă garanțiile morale și materiale pentru dezvoltarea armonioasă a minorului din punct de vedere fizic, moral și intelectual, care justifică măsura exercitării autorității părintești asupra copilului exclusiv de către acesta (este angajat pe perioadă parțială la o cooperativă socială de servicii de curățenie, colaborează cu serviciile sociale și respectă indicațiile asupra intervențiilor social sanitare pentru tutela fiului său și reușește să asigure minorului un mediu de viață sănătos și o dezvoltare armonioasă).
Pe de altă parte, având în vedere vârsta minorului, faptul că acesta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică și de formare a personalității sale, instanța apreciază că primordială în această perioadă este prezența efectivă și directă a părinților în viața sa, în vederea satisfacerii nevoilor de ordin afectiv care presupune asigurarea unui mediu familial și social stabil, fără modificarea reperelor umane și morale care constituie fundamentul formării ca adolescent și, ulterior, ca adult.
Or, această exigență poate fi satisfăcută prin exercitarea autorității părintești de către tată, cu mențiunea că interesul minorului este de a fi alături de persoanele față de care are un atașament profund.
Prin exercitarea autorității părintești de către unul dintre părinți se evită situațiile conflictuale generate de refuzul celuilalt părinte de aș da acordul atunci când o anumită decizie în legătură cu minorul este condiționată de un astfel de acord, precum și orice fel de neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești și care ar presupune intervenția instanței de tutelă conform art. 486 din noul Cod civil, cu atât mai mult cu cât părinții nu mai țin legătura, iar mama are reședința în altă țară decât cea în care locuiește minorul.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 483 din noul Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, iar părintele are obligația de a exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
În schimb, trebuie arătat că, în conformitate cu prevederile art. 398 alin. 2 rap. la art. 403 din noul Cod civil, părintele care nu exercită autoritatea părintească păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, iar potrivit art. 401 și art. 496 alin. 5 din același act normativ, dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Totodată, în considerarea prevederilor art. 496 din noul Cod civil, instanța va stabili locuința minorului la locuința actuală a tatălui, în condițiile în care la adresa menționată locuiește în mod statornic, fiind bine integrat în comunitatea în care a crescut și unde frecventează grădinița, iar tatăl urmează să exercită exclusiv autoritatea părintească.
Argumentele expuse anterior nu trebuie interpretate în sensul că interesul copilului exclude menținerea legăturilor cu mama și cu familia maternă, ci, dimpotrivă, în acest moment de criză familială și al evoluției minorului este necesară dezvoltarea relației dintre familia maternă și copil prin contacte frecvente, pentru a se consolida o legătură durabilă, bazată pe încredere și afecțiune reciproce.
În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 398 alin. 2 din noul Cod civil, părintele care nu exercită autoritatea părintească păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, iar potrivit art. 401 din același act normativ, dreptul de a avea legături personale cu acesta, în acest moment al dezvoltării copiilor fiind necesar ca relația maternă să fie dezvoltată treptat prin contacte directe, pentru a se reconstrui o legătura mamă - copil durabilă, bazată pe încredere și afecțiune reciproce.
O consecință a faptului că de minor se va ocupa pârâtul este aceea că celălalt părinte are obligația de a contribui la întreținerea copiilor (conform art. 499 din noul Cod civil, potrivit căruia „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”).
În acest sens art. art. 525 și art. 529 alin. 2 din Noul Cod civil reglementează obligația de întreținere a copilului minor de către părinții săi. Această obligație este independentă de împrejurarea că minorul are statutul unui copil din căsătorie sau din afara instituției matrimoniale, fiind condiționată doar de starea de nevoie a creditorului, respectiv a minorului, și de obținerea unor venituri de către debitor care să-i permită acestuia să-și îndeplinească obligația legală.
În ceea ce privește prima condiție enunțată anterior, referitoare la starea de nevoie a creditorului, această condiție este îndeplinită în speță având în vedere că persoana în favoarea căreia se datorează pensie de întreținere este un minor și frecventează învățământul prescolar, iar art. 525 alin. 1. din Noul Cod civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Referitor la condiția obținerii de venituri de către debitor (respectiv mama reclamantă), deși în cauză nu s-a făcut dovada cu privire la veniturile nete lunare obținute din muncă de către acesta sau a altor venituri cu caracter periodic ale acestuia, totuși se poate prezuma că obține venituri cel puțin la nivelul venitului minim pe economie care să îi permită să se întrețină și să-și îndeplinească obligațiile legale față de descendenții săi.
În acest sens art. 527 din noul Cod civil statuează că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
Ținând seama de faptul că, în speță, sunt îndeplinite cele două condiții menționate anterior, iar pârâtul va exercita autoritatea părintească asupra minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009 și acesta va locui împreună cu mama sa, în temeiul art. 499 coroborat cu art. 525 și art. 530 din noul Cod civil, pârâtul urmează să fie obligat la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 16,66 % din venitul minim net pe economie existent în România la data plății, începând cu data introducerii acțiunii (10.10.2013) și până la majoratul minorului I. C. N..
Valoare contribuției va fi stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil, conform cărora când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o jumătate din câștigul său din muncă pentru trei sau mai mulți copii.
În speță, din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei rezultă că aceasta mai are în întreținere două fiice minore (f.28), astfel încât cuantumul întreținerii datorate de către reclamantă fiului său va fi de 16.66 %.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere, ținând seama de realitățile economice actuale, aplicarea unui procent asupra venitului minim pe economie corespunde cel mai bine atât acestor realități, cât și nevoilor minorului, nereprezentând o dezavantajare a reclamantei deoarece suma ce reprezintă echivalentul acestui procent este la rândul ei variabilă, în raport de fluctuațiile ce vor surveni în veniturile nete ale debitorului obligației legale de întreținere. De altfel, art. 530 alin. 3 din noul Cod civil prevede că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Având în vedere că minorul va locui împreună cu tatăl său, care se va ocupa direct de creșterea și îngrijirea sa, urmează ca pârâtul să exercite obligația de întreținere față de copilul său în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, conform art. 530 alin. 1 din noul Cod civil.
În considerarea prevederilor art. 533 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit căruia pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească, instanța va stabili ca termen de plată a contribuției de întreținere de către reclamantă data de 10 a fiecărei luni.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta D. C., CNP_, cu domiciliul în Tg. N., ., nr.5, jud. N., în contradictoriu cu pârâtul I. N., domiciliat în R., via dei Caranini, nr.14, int.5, cap.00.169, Italia, și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009, să se exercite în mod exclusiv de către tatăl pârât.
Stabilește locuința minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009 la locuința actuală a pârâtului din R., via dei Caranini, nr.14, int.5, cap.00.169, Italia.
Obligă reclamanta la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorului I. C. N., născut la data de 12.08.2009, în cuantum de 16,66 % din venitul lunar minim net pe economie existent în Romania la data plății, de la data introducerii acțiunii (30.12.2013) și până la majoratul minorului I. C. N., urmând ca pârâtul să execute obligația de întreținere în natură.
Stabilește ca termen de plată a contribuției de întreținere de către reclamantă data de 10 a fiecărei luni.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg. N.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. U. G. O.
Red/CIU
Tehnored/GO
16.02.2015/ 4 expl.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 258/2015. Judecătoria TÂRGU... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1696/2015. Judecătoria... → |
|---|
