Ordin de protecţie. Sentința nr. 258/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 258
Dosar nr._ - ordin de protecție-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ nr.258
Ședința Camerei de Consiliu
Din data de 11.febr.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. I. U.
Grefier - G. O.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria
Tg-N. – reprezentat de M. V. -procuror
La ordine venind pronunțarea cauzei civile Minori și familie privind pe reclamanta A. Z. și pârâtul A. I., având ca obiect - ordin de protecție.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.02.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11.02.2015 când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. la data de 20.01.2015, sub nr._ reclamanta A. Z., în contradictoriu cu pârâtul A. I., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de victimă și față de casa și curtea în care locuiește, situată în . împreună cu minorii rezultați din căsătoria părților.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, având calitatea de soț al său, este placat la lucru în jud. M., întorcându-se acasă la 2 săptămâni, iar când se întoarce acasă provoacă scandal pe fondul băuturilor alcoolice. Astfel, menționează reclamanta pârâtul folosește la adresa sa un limbaj jignitor, brutal și amenințător – afirmând că ,, o taie,, pe ea și pe copii. Mai arată reclamanta că datorită agresiunii pârâtului a fost nevoită să se adreseze organelor de poliție din comună întrucât viața îi este pusă în pericol.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei o scrisoare medicală și rezoluție neîncepere urmărire penală (f.4).
Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare, nu a solicitat nicio probă în apărare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului, precum și proba testimonială, in cadrul căreia a fost audiat martorul Nistoroaei M., la solicitarea reclamantei ( declarația acesteia fiind atașată la dosar).
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În prezent, reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți (f.13), dar pe rolul Judecătoriei Tg. N. se află dosarul civil nr._ având ca obiect exercitare autoritate părintească.
Din căsătoria părților au rezultat minorii A. V. D. și A. I. C., conform certificatelor de naștere depuse la dosar (f.14-15).
Prin Ordonanța emisă în dosar nr. 70/P/2011 de P. de pe lângă Judecătoria Tg. N. în data de 28.03.2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe și amenințare, menționându-se că pârâtul în data de 07.01.2011 a lovit-o, amenințat-o cu moarte și alungat-o din locuință pe reclamantă.
Din probele administrate în cauză, respectiv depoziția martorului a reieșit că între părți situația este tensionată, existând conflicte în mod frecvent.
Astfel, martora Nistoroaiei M. a arătat că pârâtul este o fire extrem de agresivă, pe fondul consumului de alcool. A mai declarat această martoră că în nenumărate rânduri pârâtul a alungat-o pe reclamantă din locuința comună, împreună cu cei 2 minori ai părților, amenințând-o că o omoară, că îi aruncă benzină pe ea și îi dă foc, astfel încât reclamanta în momentul de față se teme pentru viața ei.
De asemenea, martora a arătat că cei doi minori suferă din cauza comportamentului tatălui, suferință care pe fond de stres a dus la îmbolnăvirea minorului C. de diabet.
A mai menționat martora că acest comportament violent al pârâtului manifestat la adresa reclamantei se petrece și în fața minorilor, având repercursiuni asupra dezvoltării acestora.
Cele susținute de către martora audiată în cauză se coroborează cu actele depuse la dosar de către reclamantă în dovedire, respectiv o scrisoare medicală din care rezultă că minorul C., pe fond de stres, a dezvoltat un diabet zaharat tip I preclinic și că se recomandă evitarea situațiilor conflictuale care pot precipita diabetul aflat în stare latentă, precum și cu ordonanța de începere urmărire penală sus evocată din care rezultă că pârâtul este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană agresivă verbal, provocând scandal în nenumărate rânduri, între soții existând o stare conflictuală de ani de zile.
Potrivit art.23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile..” enumerate la alin. a-h.
În art. 3 din aceeași lege este definită noțiunea de violență în familie ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Din aceste dispoziții rezultă că violența în familie poate fi manifestată fizic cât și verbal, important fiind ca prin aceste violențe să se fi provocat victimei suferințe „fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice”.
Astfel, în art. 4 din legea nr. 217/2003 se precizează că violența în familie se manifestă atât fizic (prin „vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, ștrangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar”) cât și verbal (prin „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare”), psihologic(„prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihica în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar”) si economic (prin „interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar”).
Însumând tot materialul probator administrat, precum și dispozițiile legale enumerate, instanța apreciază că pârâtul a exercitat violențe față de reclamantă din cele enumerate de art. 4 menționat anterior, astfel că este întemeiata cererea acesteia privind emiterea ordinului de protecție raportat la comportamentul agresiv al pârâtului, care este nejustificat și inadecvat unei relații interumane civilizate.
Măsurile ce se vor dispune au un caracter provizoriu, în considerarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului”.
Față de cele ce preced, instanța va obliga pârâtul să păstreze față de reclamantă o distanță minimă de 3 m, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește distanța minimă pe care pârâtul este obligat să o păstreze față de reclamantă, instanța apreciază că 3 m sunt suficienți pentru a se evita contactul fizic dintre părți și a se atinge scopul vizat prin luarea măsurii de protecție, mai ales că reclamanta nu a solicitat și evacuarea pârâtului din imobilul pe care în folosesc în comun.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime și față de locuința comună a părților, instanța – așa cum a menționat mai sus constată că reclamanta, deși asistată de un profesionist, nu a solicitat și evacuarea pârâtului din imobilul locuința comună a părților, astfel încât, pârâtul – fiind coproprietar alături de reclamantă al imobilului casă de locuit și teren (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar) nu poate fi îngrădit să folosească imobilul proprietatea sa, decât dacă se solicită și evacuarea sa din acel imobil. Astfel, această cerere nici nu ar putea fi pusă în practică, în modalitatea în care a fost formulată, deoarece instanța nu ar putea dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locuința sa fără să îngrădească accesul pârâtului la acest imobil, îngrădirea manifestându-se prin evacuarea pârâtului din imobil.
Întrucât, pârâtului i-a fost asigurată asistența juridica din oficiu, se va dispune ca sumele constituind onorariului avocatului desemnat să fie suportate din fondurile Ministerului Justitiei.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin se va comunica I.P.J. N. – Postul de Poliție P., urmând a i se atrage atenția pârâtului asupra dispozițiilor art. 32 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta A. Z., CNP_, cu domiciliul în satul Pițiligeni, ., nr. 87, jud. N., în contradictoriu cu pârâtul A. I., CNP_, cu domiciliul în satul Pițiligeni, comuna P., ., nr. 87, jud. N., și în consecință:
Dispune emiterea următorului ORDIN DE PROTECȚIE, privind pe reclamantă:
„Obligă pârâtul să păstreze față de reclamantă o distanță minimă de 3 m, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri”.
Atrage atenția pârâtului că încălcarea oricăreia dintre obligațiile și interdicțiile cuprinse în prezentul ordin constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an, iar în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului să păstreze față de locuința reclamantei o distanță de 50 m.
Dispune avansarea onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului, în sumă de 200 lei (delegația nr. 849/22.01.2015), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați N..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătria Tg. N..
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015, ora 11.00.
Președinte, Grefier,
C. I. U. G. O.
Red/CIU
Tehnored/CIU
11.02.2015/5 expl.
ROMÂNIA |
JUDECĂTORIA TÎRGU N. |
.. M11 .> |
Tîrgu N., jud. N. |
Tel./fax 0233/_ E-mail:_ Dosar nr._ din 11.02.2015 |
Către ,
POSTUL DE POLIȚIE
.
Vă comunicăm ordinul de protecție instituit prin sentința civilă nr. 258/11.02.2015 din dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu N. în vederea punerii în executare, în sensul că aveți obligația, conform art.31 din Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicată la data de 24.03.2014, să supravegheați modul în care se respectă această hotărâre și să sesizați organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executare .
Președinte, Grefier,
C. I. U. G. O.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 180/2015. Judecătoria TÂRGU... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 183/2015.... → |
|---|
