Ordin de protecţie. Sentința nr. 3432/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3432/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3432/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 3432
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
Grefier: M. A.
Ministerul Public reprezentat prin Procuror: A. D. C.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect ordin de protecție, acțiune formulată de reclamanta D. E., domiciliată în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. I. D., domiciliat în Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta, asistată de avocat M. M., în baza delegației nr. 45/2015, atașată la dosar, și pârâtul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Naciadi A., în baza delegației nr. 2132/2015, existentă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care:
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, la verificarea și stabilirea competenței și văzând prevederile art. 94 și art. 107 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, arată că estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună. Mai precizează că între părți există o stare conflictuală, manifestată chiar și la acest termen.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța, ascultând părțile prezente, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o perioadă de o lună.
Instanța procedează la verificarea datelor de identitate ale părților, reclamanta legitimându-se cu carte de identitate . nr._, CNP_, iar pârâtul, cu carte de identitate . nr._, CNP_.
Pârâtul, având cuvântul, arată că are cunoștință de acțiune și confirmă susținerile reclamantei, precizând că a încercat să se împace cu aceasta și să-și ceară scuze. Mai arată că el o iubește, iar toate încercările de a lua legătura cu reclamanta au fost din acest motiv. A mai arătat că lucrurile s-au petrecut exact așa cum a menționat reclamanta în acțiune.
Reclamanta, având cuvântul, arată că în prezent nu mai locuiește cu pârâtul.
Instanța pune în discuție, potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințarea probelor ce urmează a fi administrate în cauză.
Procurorul, având cuvântul, arată că nu se impun administrarea unor probe, având în vedere poziția procesuală a părților.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a pârâtului, care a recunoscut în totalitate susținerile reclamantei și și-a manifestat acordul cu privire la măsurile ce se solicită prin acțiune, încuviințează proba cu înscrisurile și apreciază că nu se mai impune administrarea altor probe. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, să se dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, de domiciliul și de locul de muncă al acesteia și interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau orice mod cu reclamanta.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită să se dispună în consecință.
Procurorul, având cuvântul formulează concluzii de admitere a acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 30.10.2015 sub nr._ reclamanta D. E. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună interdicții și obligații în sarcina pârâtului P. I. D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul are un comportament violent față de ea, manifestat prin amenințări, acțiuni de agresiune fizică și verbală, fapte care s-au petrecut atât în locuință cât și la locul de muncă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare. Prezent în fața instanței la termenul de judecată din data de 18.11.2015, acesta a recunoscut susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată și a declarat că este de acord cu emiterea ordinului de protecție.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din susținerile reclamantei rezultă că părțile au avut o relație de concubinaj începând cu anul 2011, locuind împreună în imobilul situat în municipiul Tulcea, ., dar începând din luna septembrie 2015 relațiile au devenit tensionate datorită comportamentului agresiv al pârâtului.
Reclamanta susține că pârâtul nu a vrut să accepte decizia sa de a nu mai continua relația, fapt ce a generat numeroase discuții în contradictoriu urmate de amenințări și acte de violență fizică.
A fost relatat un eveniment de acest gen produs în perioada 7-13.09.2015, când pârâtul a agresat-o pe reclamantă în locuința sa și aceasta a fost nevoită să fugă din casă și să-și alerteze părinții, precum și un incident din 25/26.09.2015, când aceasta a fost luată cu forța din casă, împrejurare ce a fost adusă și la cunoștința unui echipaj de poliție.
Reclamanta arată că actele de agresiune ale pârâtului s-au produs și la locul său de muncă, în data de 6.10.2015 în prezența unei colege de serviciu, dar și la data de 24.10.2015, când după terminarea programului a fost urmărită și a fost obligată să se urce în autovehiculul acestuia.
Un incident similar menționat de reclamantă, s-ar fi produs la data de 26.10.2015, când pârâtul de asemenea a așteptat-o în fața liceului „S. Haret” și a obligat-o să urce în mașina sa, exercitând acte de violență în acest sens.
În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligații sau interdicții agresorului.
Violența în familie este definită, în accepțiunea prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 din lege rezultă că violența în familie se poate manifesta atât sub forma unei violențe fizice, constând în vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire sau alte acțiuni cu efect similar, cât și prin violența verbală, manifestată prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.
Instanța reține că prin poziția procesuală adoptată la termenul de judecată din data de 18.11.2015 pârâtul P. I. D. a recunoscut în totalitate susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, arătând că faptele relatate sunt conform realității, iar conduita pârâtului are valoarea unei mărturisiri judiciare în sensul prevederilor art. 348 – 349 din Codul de procedură civilă, care face deplină dovadă împotriva acestuia.
Pe cale de consecință, dovedind-se acțiunile agresive ale pârâtului și caracterul de continuitate în timp a acestora, instanța constată că faptele sale au fost de natură să pună în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei, ceea ce reprezintă o condiție esențială pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de emitere a unui ordin de protecție.
Pe de altă parte, instanța are în vedere și precizările pârâtului, care s-a arătat de acord cu emiterea unui ordin de protecție prin care să i se impună interdicțiile cerute de reclamantă.
Ca atare, instanța va admite cererea astfel cum a fost modificată și va dispune emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât, pe o durată de 3 luni.
Pe durata ordinului de protecție se vor stabili următoarele măsuri în sarcina pârâtului:
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de reclamantă;
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locuința reclamantei, situată în municipiul Tulcea, ., ., apt. 12, județul Tulcea;
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locul de muncă al reclamantei din municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locul de muncă al reclamantei din localitatea M., ., județul Tulcea.
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin mesaje, corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât, instanța reține că potrivit art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „prezenta lege se completează cu prevederile corespunzătoare din Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă”.
Fiind o materie în care asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 și în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Se va dispune virarea onorariului pentru apărătorul din oficiu în cuantum de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect ordin de protecție, acțiune formulată de reclamanta D. E., domiciliată în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. I. D., domiciliat în Tulcea, ., județul Tulcea, astfel cum a fost modificată.
Dispune emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât, pe o durată de 3 luni.
Pe durata ordinului de protecție, stabilește următoarele măsuri, în sarcina pârâtului:
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de reclamantă;
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locuința reclamantei, situată în municipiul Tulcea, ., ., apt. 12, județul Tulcea;
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locul de muncă al reclamantei din municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
- obligația de a păstra o distanță minimă de 50 m față de locul de muncă al reclamantei din localitatea M., ., județul Tulcea.
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin mesaje, corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Dispune virarea onorariului pentru apărătorul din oficiu în cuantum de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.
Executorie.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2015.
Președinte, Grefier,
G. N. M. A.
Red.tehnored.jud.GN/20.11.2015/ex
./ .11.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2481/2015. Judecătoria TULCEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 592/2015.... → |
|---|
