Ordin de protecţie. Sentința nr. 3469/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3469/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 3469/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3469
Ședința Camerei de Consiliu de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-D. S.
GREFIER E. P.
Ministerului Public Reprezentat prin
PROCUROR: D. A. C.
S-a luat în examinare cauza civilă, având ca obiect ordin de protecție, formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 38, jud.Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul B. S., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud.Tulcea.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20.11.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamanta a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului cu care se află în procesul de divorț, pentru ca acesta să fie obligat să păstreze timp de șase luni o distanță minimă de 100 m. față de ea, față de mama sa M. A. și față de locuințele ei și ale mamei sale.
La termenul de judecată din data de 25.09.2015, în temeiul art. 258 Cod proc.civ., instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile atașate cererii, interogatoriul pârâtului și proba testimonială, iar pentru dovedirea întâmpinării, instanța a încuviințat pârâtului proba cu înscrisuri și cea a interogatoriului reclamantei.
La două termene de judecată: 09.10.2015 și 06.11.2015, judecarea cauzei a fost amânată la cererea părților care au încercat soluționarea amiabilă a acțiunii de față și a celei de divorț.
La termenul din data de 20.11.2015 a fost audiat martorul B. T. M. propus de reclamantă și a fost administrat interogatoriul reclamantei.
Neprezentarea pârâtului pentru a-i fi luat interogatoriul, este considerată de instanță ca un început de probă, în temeiul art. 358 C.proc.civ.
După închiderea dezbaterilor a fost depusă de către pârât dovada imposibilității prezentării sale în instanță, însă – față de dispozițiile art. 394 alin.3 C. proc.civ.- instanța nu ia în seamă acest înscris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta B. M. este în proces de divorț cu pârâtul B. S., din căsătoria lor rezultând un copil minor, B. I. A.; părțile nu locuiesc împreună.
Reclamanta are o relație extraconjugală cu martorul audiat în prezenta cauză, relație despre care pârâtul a aflat, astfel încât reclamanta îl bănuiește pe acesta din urmă că, pe fondul geloziei, a fost autorul- cel puțin moral- al agresiunii din data de 08.09.2015, atunci când ea și martorul au fost atacați pe stradă de către două persoane mascate.
Cu privire la acest atac martorul a declarat că a fost îndreptat împotriva ambelor persoane în egală măsură și că nu cunoaște ca alte persoane în afară de pârât să fie motivate de dorința de răzbunare.
Întrebat fiind de către instanță dacă îl cunoaște pe pârât și dacă apreciază că vreuna dintre cele două persoane implicate în atac ar fi putut fi pârâtul, martorul a avut o atitudine oscilantă, declarând inițial că nu l-a cunoscut pe pârât decât după atac, pentru ca ulterior să revină asupra declarației sale și să precizeze că pe pârât l-a cunoscut la începutul relației sale cu reclamanta, la debutul lunii septembrie, atunci când împreună fiind cu reclamanta, a observat că sunt urmăriți în trafic de către pârât.
O altă declarație care pune la îndoială sinceritatea martorului este cea referitoare la declarația sa potrivit căreia nu poate ști dacă pârâtul a fost prezent la momentul atacului, deoarece persoanele erau mascate.
Din plângerea penală făcută de reclamantă și înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și aflată la filele 7-10 ale dosarului, reiese că după ce au fost agresați, reclamanta și martorul au urmărit cele două persoane mascate și au aflat că acestea se numesc L. D. și B. D. și aceste persoane au fost indicate ca fiind persoanele care le-au atacat, cu mențiunea făcută în plângere că acestea au primit comandă de la soțul reclamantei.
În subsolul paginii a treia a plângerii sunt scrise numerele de telefon ale reclamantei și ale martorului- concubinul acesteia.
Prin urmare, martorul cunoștea că niciuna dintre cele două persoane mascate nu este pârâtul, aspect pe care nu l-a adus la cunoștința instanței.
Niciuna dintre probe nu susține afirmațiile făcute de reclamantă în sensul că actele de violență ar fi avut loc în prezența copilului minor al părților sau a mamei reclamantei.
Certificatele medico-legale aflate la filele 14-16 și 18-19 sunt emise în anul 2013 și 2011, iar unul dintre ele o privește pe mama reclamantei și datează din 2013, astfel că ele nu dovedesc existența stării de pericol actuale care să justifice emiterea ordinului de protecție.
De asemenea, planșa foto a mesajului:„ Sunt pe urmele tale, aventuriero!” nu convinge instanța cu privire la existența unei amenințări, ci este apreciat doar ca un avertisment dat de către un soț asupra faptului că a aflat de relația soției sale cu alt bărbat.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, - violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Lege nr. 217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.”
Din întregul probatoriu administrat se poate desprinde concluzia că între părți există o stare conflictuală generată de ruperea relațiilor conjugale dintre ele, însă această stare este întreținută și de reclamantă care, de la sfârșitul lunii august 2013, are o relație cu un alt bărbat.
Pentru a se dispune una din măsurile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, este necesar a se stabili pe bază de probe că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă date și indicii temeinice care să formeze convingerea instanței că pârâtul ar avea un comportament ce ar pune în pericol viața și integritatea fizică sau psihică a reclamantei, a mamei sale sau a minorei, cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei B. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 38, jud.Tulcea, de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. S., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud.Tulcea, ca nefondată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial al avocatului G. T., în valoare de 65 lei (delegație nr. 1685/17.09.2015).
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în termen de 3 zile de la data pronunțării.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. StanElena P.
Red. jud.CDS/4ex/25.11.2015
Tehnored gr. E.Pl/4ex/25.11.2015
./25.11.2015
Primit dos de la jud azi 25.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria TULCEA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2348/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
