Ordin de protecţie. Sentința nr. 2348/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2348/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 2348/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă Nr. 2348/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 27 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C.-D. S.
Grefier: G. I. P.
Ministerul Public reprezentat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea prin
PROCUROR: D. M. B.
Pe rol se află judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta P. A. M., domiciliată în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul M. L. D., domiciliat în Tulcea, ., ., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 22 iulie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 27 iulie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 10.06.2015, a fost înregistrată cu nr._, cererea formulată de către reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul M. L. D., prin care reclamanta a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie pe parcursul căreia, la data de 27.12.2007, s-a născut copilul părților: M. Ș..
Violențele au început a fi exercitate de către pârât asupra reclamantei, în prezența minorului, în luna octombrie 2014, odată cu angajarea pârâtului într-o relație extraconjugală.
Pentru a pune capăt tensiunilor care afectau minorul, reclamanta a fost de acord ca să fie desfăcută căsătoria în procedura notarială și tot în interesul minorului a convenit cu pârâtul ca acesta să poată lua legătura cu minorul oricând va dori tatăl, în orice zi din an.
Cu toate acestea, actele de violență ale pârâtului au continuat și după desfacerea căsătoriei și au culminat în seara zilei de 03.06.2015 când, în prezența minorului, pârâtul a atacat-o pe reclamantă și a lovit-o și pe mama acesteia.
Un alt incident ar fi avut loc între părți la data de 01.06.2015, de asemenea în prezența minorului.
Pentru faptele din 01 și 03.06.2015, reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului: dosar nr. 2387/P/2015.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus certificatul de divorț, acte de stare civilă, certificatul medico-legal nr. 246/02.06.2015, proces verbal de consiliere a potențialei victime a violenței în familie din data de 01.06.2015, adeverință de venit a reclamantei, contract de vânzare cumpărare privind imobilul locuința părților, plângere penală, înscrisuri aflate la filele 10-23 ale dosarului.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate cererii și cele depuse la dosar la termenul de judecată: raport de psihodiagnostic și evaluare clinică pentru minor, raport de psihodiagnostic și evaluare clinică pentru reclamantă, certificat medico legal nr. 255/04.06.2015, scrisoare medicală, bilet ieșire din spital( filele 31-39), proba testimonială, ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei și înregistrarea video a incidentului de către camerele de luat vederi ale Poliției mun. Tulcea, iar pentru pârât, instanța a încuviințat proba testimonială, proba cu înscrisurile constând din certificatul medico-legal și plângerea penală formulată de pârât împotriva reclamantei, considerând aceste probe admisibile și concludente potrivit art. 255 alin.1 C.proc.civ.
La termenul din data de 03.07.2015 a fost audiată martora P. E. - propusă de reclamantă, iar la termenul din 17.07.2015 au fost audiați martorii A. I. și T. C.- propuși de reclamantă. Pârâtul a renunțat la audierea martorului încuviințat de instanță.
A fost efectuată ancheta socială( file 62,63).
Cu privire la înregistrarea video a evenimentului din 03.06.2015, Direcția de Poliție Locală a comunicat instanței că nu au informațiile solicitate din cauza unor probleme tehnice ale sistemului( fila 52).
Reclamanta a formulat concluzii scrise în care a susținut admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, insistând asupra stării de pericol în care se află minorul și care este generată de violența pârâtului.
Pârâtul în concluziile scrise a solicitat respingerea acțiunii pentru considerentele următoare: nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 23 alin 1 din Legea nr. 217/2003 și în realitate, el a fost victima agresiunilor reclamantei și a mamei sale, iar reclamanta este cea care a educat minorul să refuze orice contact cu el.
Examinând întreg materialul probatoriu administrat în cauză instanța reține că părțile au avut o căsnicie armonioasă, cu un copil iubit de toți ceilalți membrii ai familiei, copil care la rândul său era puternic atașat de părinți, în special de tatăl său, pe care îl adora.
Schimbarea radicală a relațiilor de familie s-a produs odată cu decizia luată de pârât de a se angaja într-o relație extraconjugală pe care minorul a conștientizat-o sub forma abandonării sale de către tată, în favoarea altui băiețel. Pârâtul însă a apreciat că hotărârea sa nu va afecta relația sa cu minorul, astfel că atunci când a sesizat că acesta nu mai dorește să îl vadă, a început să creadă că reclamanta este cea care îl învață pe copil să îl evite.
În acest context, pârâtul a început să aibă un comportament violent atât față de pârâtă pe are o acuză că urmărește înstrăinarea lui de copil, dar și față de acesta din urmă, prin presiunea pe care o exercită asupra acestuia din dorința de a-i demonstra că „ a rămas tatăl său”.
Și conflictul din 03.06.2015 s-a produs tot în același context: pârâtul- supărat că minorul fuge de el, i-a spus acestuia că îl va lua cu forța a doua zi de la școală. Deși minorul și martora P. E. au intrat în autoturismul la volanul căruia se afla reclamanta, pârâtul a pătruns cu forța în mașina reclamantei, ocazie cu care a agresat-o și fizic pe acesta, în timp ce copilul țipa îngrozit de evenimentul la care era forțat să fie martor.
După ce a reușit să ia telefonul reclamantei și cheile mașini acesteia, pârâtul s-a îndreptat spre mașina sa, reclamanta l-a urmat pe acesta pentru a-și recupera bunurile, iar mama reclamantei, de mână cu minorul, striga după ajutor. Când s-a apropiat de el, pârâtul a lovit-o și pe martoră în zona abdominală.
Violențele verbale și fizice pe care pârâtul le îndreaptă către reclamantă în prezența minorului, îl traumatizează pe acesta și îl îndepărtează și mai mult de tatăl său.
Un astfel de eveniment la care minorul a fost de față, este și cel din data de 01.06.2015, când reclamanta a fost agresată fizic și verbal de către pârât, acesta dorind să-l ia pe copil.
Situația de fapt reținută de instanță se fundamentează pe următoarele probe: declarațiile martorilor propuși de reclamantă: P. E.( file 50,51), A. I., T. C. și înscrisurile depuse de aceasta la dosarul cauzei, dar și din certificatul medico-legal depus de pârât( fila 46) care confirmă declarația martorei P. E.: reclamanta s-a apărat de atacul pârâtului.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Lege nr. 217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie: „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.”
Pentru a se dispune una din măsurile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, este necesar a se stabili pe bază de probe, că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
În cauza de față starea de pericol generată de comportamentul violent al pârâtului este pe deplin dovedită atât în ceea ce o privește pe reclamantă, dar mai ales în ceea ce-l privește pe minor.
Toți martorii audiați și psihologul care a întocmit raportul de psihodiagnostic al reclamantei( fila 34) și al minorului( fila 31), au descris suferințele fizice, psihice și emoționale ale reclamantei și pe cele psihice și emoționale ale minorului cauzate de comportamentul violent al pârâtului.
Certificatul medico-legal nr. 254/04.06.2015( fila 46)solicitat ca probă de către pârât în dovedirea susținerii potrivit căreia el este victima reclamantei și nu autorul agresiunilor, nu se corelează cu nicio altă probă administrată în cauză, astfel că solicitarea de a se respinge cererea reclamantei pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, sunt și ele nefondate.
Prin cererea de emitere a unui ordin de protecție reclamanta nu urmărește ruperea relației dintre pârât și minor, aspect care reiese și din măsurile pe care le-a solicitat a fi dispuse față de pârât și între care nu se regăsește și aceea a interzicerii oricărui contact, în orice mod, cu minorul.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă date și indicii temeinice care formează convingerea instanței că pârâtul are un comportament ce pune în pericol viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei și a minorului, cererea reclamantei va fi admisă ca fondată și va dispune emiterea unui ordin de protecție a reclamantei și a minorului față de pârât, pe o durată de 6 luni.
Pe durata ordinului de protecție, se va stabili în sarcina pârâtului următoarele măsuri: evacuarea din imobilul situat în mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea; - obligația de a păstra o distanță minimă de 10 m față de reclamantă și față de minor, față de locul de muncă al reclamantei: .., .. 5, jud. Tulcea și față de unitatea de învățământ a minorului: Școala Gimnazială A. C. din mun. Tulcea, jud. Tulcea.
Interdicția de a păstra o distanță minimă de 10 m. față de copil și de unitatea de învățământ la care este înscris acesta, este justificată de faptul că actele de violență ale pârâtului au avut loc și în prezența acestuia și de necesitatea de a-i oferi minorului răgazul necesar pentru a se adapta la noua viață de familie, așa cum este ea după ce pârâtul a luat hotărârea de a-și întemeia o altă familie.
Instanța va lua act de renunțarea reclamantei la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul M. L. D., ambii domiciliați în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, ca fondată.
Emite împotriva pârâtului, pe o durată de 6 luni, un ordin de protecție a reclamantei și a minorului M. M. Ș., născut la data de 27.12.2007.
Pe durata ordinului de protecție, dispune luarea următoarelor măsuri față de pârât: - evacuarea din imobilul situat în mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea; - obligația de a păstra o distanță minimă de 10 m față de reclamantă și față de minor, față de locul de muncă al reclamantei: .., .. 5, jud. Tulcea și față de unitatea de învățământ a minorului: Școala Gimnazială A. C. din mun. Tulcea, jud. Tulcea.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în termen de 3 zile de la data pronunțării.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. – D. S. G. I. P.
Red./tehnor. jud. C.D.S./4 ex./29.07.2015
Gref. gip/..r/1ex.p/ 29.07.2015
G.P. 27 Iulie 2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3469/2015. Judecătoria TULCEA | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 2461/2015. Judecătoria... → |
|---|
