Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1853/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1853/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 1853/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1853
Ședința publică din 12.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
Grefier: M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, acțiune formulată de reclamanta F. V., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat F. C., situat în Tulcea, .. 54, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul I. I., cu domiciliul în Tulcea, .. 4, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03.06.2015, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, la data de 12,.06.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 9.12.2013 sub nr._ reclamanta-pârâtă F. V. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul-reclamant I. I., solicitând instanței să dispună stabilirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, stabilirea valorii bunurilor mobile și atribuirea acestora în totalitate pârâtului cu obligarea acestuia la plata unei sulte, stabilirea valorii bunurilor aflate în posesia sa, atribuirea acestora și compensarea valorii lor cu cele atribuite exclusiv pârâtului, atribuirea imobilului bun comun cu obligarea la plata sultei către pârât, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta-pârâtă a arătat, în esență, că a divorțat de pârâtul-reclamant la data de 3.05.2011, iar împreună au achiziționat imobilul situat în mun. Tulcea, .. 4, ., . prezent locuiește pârâtul, după ce anterior căsătoriei a deținut un imobil pe care l-a vândut în anul 2000.
Precizează reclamanta-pârâtă că în timpul relației de concubinaj pe care a avut-o cu pârâtul-reclamant a avut diverse sume de bani depuse la Bankoop, iar acesta a avut un imobil pe care l-a cedat fostei sale soții, prin actul de partaj voluntar din anul 1998.
Referitor la imobil, se arată că este complet mobilat și utilat, având 2 camere, iar reclamanta-pârâtă locuiește împreună cu fiul său de 12 ani într-un imobil cu o singură cameră, în timp ce pârâtul-reclamant are spațiu excedentar și nu a acceptat propunerea sa de a face un schimb cu garsoniera care i-a fost donată, insistând că este dreptul său să rămână în imobilul bun comun.
În privința bunurilor bunurile mobile reclamanta-pârâtă susține că la plecarea din locuință nu i s-a permis de către pârâtul-reclamant să ia niciun bun, mai mult, fostul soț a făcut plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt, diferendul fiind stins ulterior conform procesului - verbal din data de 29.06.2011.
Reclamanta-pârâtă a indicat bunurile care dorește să fie compensate cu cele rămase exclusiv în proprietatea fostului soț, respectiv birou copil, scaun ergonomic birou, fotoliu pat, fier de călcat, aparat foto, râșnită electrică, 2 lămpi birou, computer cu accesorii, arătând că bunurile a căror valoarea se compensează cu acestea și rămân în proprietatea exclusivă a pârâtului sunt un flex electric, bormașină electrică și barcă fibră de sticlă.
În privința bunurilor mobile achiziționate în comun în timpul căsătoriei, reclamanta-pârâtă a indicat mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, stație home cinema cu DVD si 4 boxe, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, montat instalație de gaz și centrală.
De asemenea, reclamanta-pârâtă a cerut și partajarea unui depozit deschis de pârâtul-reclamant pe numele său la BCR agenția Delta Tulcea, în sumă de 45.724 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 979 și următoarele din Codul de procedură civilă, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 5 - 60).
Pentru acțiunea formulată a fost fixată o taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.598 lei, iar prin încheierea din data de 16.12.2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta-pârâtă, în sensul scutirii acesteia de la plata taxei, pe considerentul că nu realizează venituri.
Pârâtul-reclamant I. I. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat lichidarea comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei cu reținerea unei contribuții de 80% din partea sa și 20% din partea fostei soții, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
A arătat că anterior încheierii căsătoriei a avut o relație de concubinaj cu reclamanta-pârâtă încă din anul 1999, iar aceasta ar fi condiționat mutarea împreună de faptul de a fi trecută în actul de cumpărare al imobilului cu o cotă de 1/2, propunere cu care a fost de acord datorită sentimentelor puternice pe care le avea față de aceasta la momentul respectiv. Susține pârâtul-reclamant că imobilul a fost achitat în totalitate din banii săi personali, proveniți din economii și vânzarea unui autovehicul.
În privința susținerilor reclamantei-pârâte cu privire la contribuția la cumpărarea apartamentului, pârâtul-reclamant arată că aceasta și-a vândut imobilul ulterior achiziționării bunului și nu a contribuit material cu bani de la bancă. Referitor la bunurile mobile, pârâtul-reclamant recunoaște existența lor, astfel cum au fost expuse în fila 3 din cererea de chemare în judecată.
Pârâtul-reclamant mai precizează că fosta soție a transferat suma de 3.300 lei reprezentând certificate de trezorerie care erau pe numele său, însușindu-și acești bani, iar privitor la depozitul deschis la BCR agenția Delta Tulcea, în sumă de 45.724 lei arată că banii au fost depuși de el în perioadele când lucra în străinătate, motivând că în același interval i-a trimis fostei soții aproximativ 150.000 lei despre care aceasta a afirmat că i-ar fi cheltuiți în gospodărie. Susține pârâtul-reclamant că în cursul anului 2010, înainte de pronunțarea divorțului, reclamanta-pârâtă a primit cu titlul de donație imobilul de la adresa sa de domiciliu de la persoane cu care nu ar avea nici un fel de legătură, arătând că este de fapt o donație deghizată, motiv pentru care a formulat și plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Pârâtul-reclamant a depus înscrisuri în susținerea cererii reconvenționale (filele nr. 66 - 75).
Pentru cererea reconvențională pârâtul-reclamant datora o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.598 lei, iar prin încheierea din data de 27.06.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de acesta, în sensul scutirii de la plata taxei, pe considerentul că nu realizează venituri.
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la cererea reconvențională, prin care a arătat că din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul-reclamant a încheiat un act de partaj voluntar cu fosta sa soție în anul 1998, prin care i-a lăsat acesteia în deplină proprietate imobilul în care locuiau, iar în timpul relației de concubinaj și apoi la începutul căsniciei au locuit împreună în imobilul proprietatea sa exclusivă achiziționat în anul 1994.
A precizat că imobilul cumpărat înaintea căsătoriei și supus partajului a avut prețul declarat de 54.000.000 lei vechi, iar mașina vândută la care face referire pârâtul-reclamant a avut valoarea de 25.000.000 lei vechi. Totodată, reclamanta-pârâtă afirmă că există înscrisuri din care rezultă că avea depusă la Bankcoop SA Sucursala Tulcea suma de 13.223.118 lei vechi, conform extrasului de rol din 04.01.1999, dar și cereri de constituire depozite și de retragere a unor sume de bani din aceste depozite, în perioada 1997 - 1999 din care rezultă fără echivoc faptul că a fost o persoană cumpătată care avea economii la bancă și folosea banii pentru a asigura veniturile traiului în comun.
Reclamanta-pârâtă mai precizează că a fost nevoită să inițieze demersuri în justiție pentru plata obligația de întreținere a minorului de către pârâtul-reclamant, acesta fiind motivul pentru care suma de 3.300 lei care reprezintă un depozit special al minorului, fiind sumă adunată la botezul copilului și nu ar trebui inclusă în masa de partaj. Se mai arată că nevoile medicale ale minorului care depășesc cu mult posibilitățile sale financiare, iar suma de 3.300 lei a fost utilizată special pentru investigațiile copilului.
Precizează reclamanta-pârâtă că susținerea fostului soț în sensul că ar fi cheltuit sumele trimise din străinătate este nefondată, iar conform carnetului de muncă a fost salariată în tot timpul căsătoriei, intrând în șomaj de abia în anul 2010. A susținut în final că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Au fost anexate înscrisuri la răspunsul la cererea reconvențională (filele nr. 85 - 102).
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatorii, audierea martorilor L. R., C. V. și L. V. și efectuarea unor expertize tehnice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta-pârâtă F. V. și pârâtul-reclamant I. I. au fost căsătoriți din data de 12.02.2000, iar prin sentința civilă nr. 1605/3.05.2011 a Judecătoriei Tulcea s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că anterior căsătoriei părțile au dobândit împreună, în cote egale, imobilul apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 906/14.06.1999 la Biroul notarului public „A. G.”, la prețul de 54.000.000 lei vechi.
Instanța reține că imobilul este bun comun al părților, achiziționat cu cote de contribuție egală, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare dar și din înscrisurile depuse la dosar, iar susținerile pârâtului-reclamant în sensul că bunul a fost cumpărat numai din banii săi nu au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză.
Astfel, instanța reține că într-adevăr în anul 1998 pârâtul-reclamant a dobândit un autoturism marca Dacia 1310 prin actul de partaj voluntar încheiat cu fosta soție, autentificat sub nr. 2334/20.10.1998 la Biroul notarial „M. D. – U. L.”, autoturism din vânzarea căruia susține că a obținut o parte din banii necesari pentru achiziționarea imobilului, fiind depuse un contract și o factură încheiate la data de 30.09.1998 prin care bunul este vândut cu suma de 25.000.000 lei vechi.
Instanța remarcă totuși faptul că, potrivit actului de partaj voluntar, valoarea totală a apartamentului cu 2 camere în suprafață de 40,29 mp situat în Tulcea și a autoturismului a fost de numai 39.500.000 lei vechi, în vreme ce autovehiculul a fost vândut ulterior cu suma de 25.000.000 lei vechi, împrejurare care dă naștere unor rezerve cu privire la valoarea exactă a sumelor folosite pentru achiziționarea bunului comun, dar și cu privire la valoarea acestuia. Totodată, pârâtul-reclamant nu a făcut dovada existenței unor sume de bani provenite din economiile sale la momentul achiziționării bunului, dar nici a faptului că ar fi condiționat de fosta soție să fie trecută în actul de cumpărare al imobilului cu o cotă de 1/2 deși contribuția lui a fost totală, așa cum a afirmat în cererea reconvențională.
Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă a depus la dosar înscrisuri care atestă că la data de 04.01.1999 avea depusă la Bankcoop SA Sucursala Tulcea suma de 13.223.118 lei vechi în depozite bancare de economii, precum și înscrisuri care dovedesc existența altor depozite bancare în perioada 1997 – 1999, elocventă fiind în acest sens o retragere în numerar din cont de 23.599.533 lei vechi la data de 23.11.1998 (filele nr. 7 și 88 - 99).
Totodată, declarațiile martorilor audiați în cauză nu au format convingerea instanței cu privire la o contribuție mai mare din partea pârâtului-reclamant la achiziționarea imobilului. Martorul L. R. a afirmat că ambele părți au avut sume de bani din economii, martorul C. V. a precizat că nu cunoaște contribuția concretă a fiecăruia, iar martorul L. V. a susținut că știe din relatările pârâtului-reclamant că acesta ar fi avut o contribuție mai mare la cumpărarea apartamentului.
Ca atare, în lipsa unor dovezi contrare, instanța reține că imobilul apartament situat în mun. Tulcea, ..4, . de părți în coproprietate, în cote egale.
Referitor la bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei astfel cum au fost indicate în cererea de chemare în judecată, pârâtul-reclamant nu a contestat existența acestora prin cererea reconvențională și răspunsurile la interogatoriu, mai puțin o instalație home cinema cu DVD si 4 boxe, existența acestui bun nefiind confirmată nici de martorul C. V. care a făcut precizări în declarația sa despre bunurile mobile din locuința părților.
Pe cale de consecință, astfel cum s-a reținut și prin încheierea de admitere în principiu a acțiunii din data de 8.12.2014, instanța va reține că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, instalație de gaz și centrală.
Totodată, va fi reținută în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și suma de 45.724 lei depusă de pârâtul-reclamant pe numele său la BCR agenția Delta Tulcea, conform convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr. 1/21.05.2010 (fila nr. 31).
Chiar dacă susține că banii au fost obținuți din munca prestată în străinătate, aceștia constituie bunuri comune în sensul dispozițiilor art. 339 din Codul civil, neexistând elemente care să conducă la concluzia că ar putea reprezenta bun propriu potrivit art. 340 din Codul civil.
Referitor la contribuția părților la dobândirea bunurilor în litigiu, instanța are în vedere dispozițiile art. 357 alin. 2 teza a doua din Codul civil, potrivit cărora, până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Din probatoriul administrat nu rezultă o contribuție mai mare a pârâtului-reclamant I. I. la dobândirea bunurilor comune, așa cum precizează acesta în cererea reconvențională. În susținerea cererii a fost depusă la dosar copia carnetului de muncă din care rezultă că cel în cauză nu a lucrat în mod continuu, iar după luna august 2003 figurează șomer. Martorii L. V. și C. V. au precizat în declarațiile date că pârâtul-reclamant lucrează în domeniul amenajărilor interioare unde se obțin câștiguri materiale consistente, însă această activitate nu este una cu caracter permanent, iar din copia carnetului de muncă rezultă că până în anul 2003 acesta a lucrat în domeniul agricol și operator sală jocuri.
Pârâtul-reclamant nu a dovedit afirmațiile sale în sensul că în perioada când a lucrat în străinătate ar fi trimis fostei soții suma de aproximativ 150.000 lei, iar martorul C. V. a arătat că banii câștigați în aceste condiții ar fi fost într-un cuantum de cel mult 16.000 de euro, ceea ce reprezentă aproximativ jumătate din valoarea indicată de pârât.
Pe de altă parte, instanța are în vedere faptul că reclamanta-pârâtă a avut un loc de muncă permanent în toată perioada căsniciei, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă de la dosar, iar la scurt timp după încheierea căsătoriei, a vândut un imobil cu suma de 10.000.000 lei vechi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2140/1.09.2000 la Biroul notarului public „E. Frosina”.
Chiar dacă prin natura profesiei sale pârâtul-reclamant a efectuat amenajări interioare în imobilul proprietate comună, nu se poate ignora aportul adus de reclamanta-pârâtă la munca în gospodărie, în condițiile în care părțile au și un copil minor, născut la data de 21.03.2002.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au evidențiat o contribuție mai mare a pârâtului-reclamant la dobândirea bunurilor mobile comune, iar afirmația martorului L. V. în sensul că reclamanta-pârâtă ar fi luat o sumă mare de bani nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
În privința sumei de 3.300 lei reprezentând certificate de trezorerie, la care a făcut referire pârâtul-reclamant, instanța constată că procesul-verbal încheiat între părți la data de 29.06.2011 pârâtul-reclamant a renunțat la aceasta în favoarea fostei soții, împrejurare în care suma de bani nu mai poate fi inclusă în masa bunurilor comune (fila nr. 41).
În cauză a fost efectuat raportului de expertiză tehnică evaluare proprietăți imobiliare de expert M. V., iar prin răspunsurile la obiecțiuni s-a stabilit că valoarea imobilului apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . 133.704 lei.
Prin raportul de expertiză tehnică merceologică întocmit de expert P. I. s-a stabilit că valoarea totală a bunurilor mobile reținute ca fiind bunuri comune ale foștilor soți este de 6512 lei.
În drept, cu privire la bunurile mobile ale părților sunt aplicabile dispozițiile art. 339 din Codul civil potrivit cărora „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, iar în conformitate cu prevederile art. 357 alin. 2 teza I, la lichidarea comunității de bunuri „se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune”.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii, sens în care va constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu cote de contribuție egale, bunuri mobile constând în mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, instalație de gaz și centrală termică, precum și suma de 45.724 lei, depusă de pârâtul-reclamant pe numele său la Banca Comercială Română SA, Agenția Delta Tulcea, conform convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr. 1/21.05.2010.
În masa partajabilă va fi inclus și bunul imobil apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . coproprietatea părților în cote-părți egale.
Se va dispune ieșirea din indiviziune a părților, urmând a se avea în vedere criteriile partajului instituite prin dispozițiile art. 987 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea”.
În acest sens, instanța va atribui pârâtului-reclamant imobilul apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 906/14.06.1999 la Biroul notarului public „A. G.” din Tulcea, precum și bunurile mobile, respectiv mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, instalație de gaz și centrală termică.
La adoptarea acestei soluții instanța are în vedere împrejurarea că reclamanta-pârâtă F. V. deține în proprietate un alt imobil, dobândit cu puțin timp înainte de desfacerea căsătoriei cu pârâtul-reclamant în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2389/17.11.2010, având practic unde să locuiască, iar prin atribuirea și a acestui bun s-ar ajunge la situația de a deține două imobile, iar fostul soț să rămână fără practic fără locuință, măsură ce ar crea în mod evident o inechitate între părți. Argumentele în sensul că imobilul reclamantei-pârâte este o garsonieră în care este nevoită să locuiască împreună cu minorul în vârstă de 13 ani nu pot determina admiterea cererii sale, această situație locativă nefiind una extrem de dificilă, iar pe de altă parte pârâtul-reclamant va fi obligat la plata unei sulte de o valoare consistentă, care îi poate permite pe viitor achiziționarea unei alte locuințe.
Față de modul de atribuire a imobilului, instanța apreciază că cea mai bună modalitate de partajare a bunurilor mobile este prin atribuirea lor în totalitate pârâtului-reclamant, ținând cont că mare parte din acestea sunt obiecte de mobilier, unele fiind chiar realizate de pârât prin munca sa efectivă. În plus, pârâta locuiește într-o garsonieră, într-un spațiu redus, iar o eventuală atribuire a unor bunuri mobile ar lipsi de eficiență practică soluția partajului pentru ambele părți.
Instanța va atribui reclamantei-pârâte suma de 45.724 lei, aflată în depozitul bancar deschis pe numele pârâtului-reclamant la Banca Comercială Română SA, Agenția Delta Tulcea, conform convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr. 1/21.05.2010.
La stabilirea și calcularea loturilor în vederea obligării pârâtului-reclamant la plata sultei, instanța va avea în vedere includerea în masa partajabilă a imobilului în valoare de 133.704 lei, iar în privința bunurilor mobile, din valoarea totală de 6512 lei stabilită prin raportul de expertiză tehnică merceologică întocmit de expert P. I. se va scădea valoarea centralei termice de 1260 lei, întrucât potrivit răspunsurilor la obiecțiunile la expertiză tehnică formulat de expert M. V., acest bun face parte din funcționalitatea apartamentului, iar valoare sa a fost reținută în valoarea totală a imobilului.
Pe cale de consecință, incluzând și suma de 45.724 lei reprezentând valoarea depozitului bancar, rezultă că valoarea totală a masei partajabile este de 184.680 lei, din care 133.704 lei valoarea imobilului apartament și 50.976 lei valoarea bunurilor mobile, ceea ce corespunde unei cote-părți de 92.340 lei pentru fiecare dintre cei doi foști soți.
În condițiile în care pârâtului-reclamant i se vor atribui bunuri în valoare totală de 138.956 lei, respectiv imobilul apartament în valoare de 133.704 lei și bunurile mobile în valoare de 5252 lei, acesta va fi obligat la plata unei sulte către reclamanta-pârâtă F. V. în valoare de 46.616 lei.
În privința cheltuielilor de judecată, se constată că ambele părți au cerut acordarea acestora, iar hotărârea judecătorească le profită în aceeași măsură, urmând a se proceda la compensarea lor potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Ca atare, va fi obligată reclamanta-pârâtă F. V. la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul-reclamant I. I., în cuantum de 1.250 lei.
Referitor la taxa judiciară de timbru pentru plata căreia ambele părți au fost scutite prin acordarea ajutorului public judiciar prin încheierile din 16.12.2013 și 27.06.2014,instanța constată incidența dispozițiilor art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 potrivit cărora „În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență”.
Astfel, valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 184.680 lei, iar prin hotărârea judecătorească atât reclamanta-pârâtă cât și pârâtul-reclamant au obținut bunuri în valoare de 92.340 lei fiecare, corespunzătoare celor două loturi, valoare care depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat părților pentru sumele de 5.598 lei fiecare, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pe cale de consecință, în temeiul textului de lege invocat, instanța va obliga reclamanta-pârâtă F. V. la restituirea ajutor public judiciar în cuantum de 5.589 lei.
De asemenea, va fi obligat și pârâtul-reclamant I. I. la restituirea ajutor public judiciar în cuantum de 5.589 lei.
În privința modalității de executare a obligației de plată, instanța are în vedere dispozițiile art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 în sensul că „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei”.
Ca atare, suma la care vor fi obligate părțile vor fi achitată în contul bugetului local al Municipiului Tulcea, urmând a se emite comunicare în acest sens către această instituție la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea principală având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, formulată de reclamanta F. V., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat F. C., situat în Tulcea, .. 54, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul I. I., cu domiciliul în Tulcea, .. 4, ., . și cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant I. I..
Constată că părțile dețin în coproprietate, cu cote egale, imobilul apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 906/14.06.1999 la Biroul notarului public „A. G.” din Tulcea.
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, instalație de gaz și centrală termică.
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu titlul de bun comun, suma de 45.724 lei, depusă de pârâtul-reclamant pe numele său la Banca Comercială Română SA, Agenția Delta Tulcea, conform convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr. 1/21.05.2010.
Reține că asupra bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei părțile au cote de contribuție egale.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților, astfel:
Atribuie pârâtului-reclamant imobilul apartament situat în mun. Tulcea, ..4, ., . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 906/14.06.1999 la Biroul notarului public „A. G.” din Tulcea;
Atribuie pârâtului-reclamant bunurile mobile, respectiv mobilă dormitor formată din comodă, mobilă perete, pat mijloc, saltea, mobilă sufragerie formată din canapea tip colțar, șifonier 2 uși, vitrină cu o ușă, dulap și masă televizor, mobilă bucătărie formată din corpuri suspendate, corpuri zidite, masă extensibilă 10 persoane, scaune pliante 4 buc., canapea, cuier cu dulap, pantofar și dressing, 2 televizoare, DVD cu radio si 2 boxe, cuptor cu microunde, frigider Arctic, aragaz, congelator, mașină de spălat, boiler, instalație de gaz și centrală termică.
Atribuie reclamantei-pârâte suma de 45.724 lei, aflată în depozitul bancar deschis pe numele pârâtului-reclamant la Banca Comercială Română SA, Agenția Delta Tulcea, conform convenției de depozit la termen pentru persoane fizice nr. 1/21.05.2010.
Obligă pârâtul-reclamant la plata sumei de 46.616 lei către reclamanta-pârâtă, cu titlu de sultă.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul-reclamant, în cuantum de 1.250 lei.
Obligă reclamanta-pârâtă la restituirea ajutor public judiciar în cuantum de 5.589 lei, sumă ce va fi achitată în contul bugetului local al Municipiului Tulcea.
Obligă pârâtul-reclamant la restituirea ajutor public judiciar în cuantum de 5.589 lei, sumă ce va fi achitată în contul bugetului local al Municipiului Tulcea.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 12.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. M. N.
În baza art. 426 alin.4 C.p.c., pentru grefier
aflat în concediu de odihnă, semnează grefier șef,
Red.jud.GN/2ex/10.07.2015
Gref.AD
Primit dosar – 13.07.2015
. ex recl, 1 ex pârât) - .07.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1821/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2480/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
