Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 815/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 815/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 815
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C.-D. S.
Grefier: J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă minori și familie privind pe reclamant ȘTERGAR(F. L.) M., cu domiciliul în ., ., jud. Tulcea în contradictoriu cu cu pârât L. L., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea și autoritate tutelară C. L. LUNCAVIȚA, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 06 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.05.2014, sub nr._, reclamanta Ștergar M. (fostă L.), cu domiciliul în ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul L. L., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud.Tulcea, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească un program de vizită, în ceea ce îl privește pe minorul L. Pablo astfel: în vacanța de vară, în ultima săptămână din luna august, în vacanța de iarnă, în ultima săptămână și prima săptămână din vacanța de primăvară.
În motivarea cererii pe care a promovat-o, reclamanta a arătat, în esență că, a fost căsătorită cu pârâtul, iar, în urma acestei relații, a rezultat minorul L. Pablo. Căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin Sentința Civilă nr. 2105/29.06.2012 a Judecătoriei Tulcea, hotărâre prin care, printre altele, s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare mamei, stabilirea domiciliului acestuia la domiciliul mamei și exercitarea autorității părintești față de minor, de către ambii părinți, însă instanța nu a stabilit și programul de vizită a minorului, motiv pentru care a fost nevoită să promoveze prezenta cerere.
În susținerea acesteia, arată că, pârâtul muncește în Italia, la o firmă de construcții navale și face presiuni constante, prin mama sa-bunica copilului- să vină să ia copilul oricând dorește aceasta.
În continuarea motivării cererii sale, reclamanta a arătat că, în perioada care a trecut de la divorțul părților, pârâtul a manifestat un profund dezinteres față de minor, iar, în puținele dăți când i-a solicitat reclamantei să îi încredințeze minorul pentru o perioadă de timp, îl aducea acasă înaintea expirării acelei perioade, ceea ce denotă interesul scăzut pe care îl are tatăl pentru educarea pozitivă a minorului.
Față de aceste considerente și ținând cont că pârâtul lucrează în Italia, venind sporadic în țară, reclamanta apreciază că legăturile personale ale acestuia cu minorul sunt cvasi-neînsemnate, în raport cu educația acestuia, sens în care a solicitat instanței ca, în situația admiterii cererii sale, să țină cont de faptul că minorul se prezintă la cursuri în timpul săptămânii, între orele 8-12.00, sâmbăta și duminica, acesta este angrenat, între orele 14-16.00, la cursurile de karate din ., merge în mod constant, împreună cu mama lui, la biserica din . a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 401 alin 1 și 2 din Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei.
Pârâtul a formulat, la data de 19.06.2015, întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, iar, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa de interes a acesteia în promovarea prezentei acțiuni.
În motivarea întâmpinării sale, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei se întemeiază pe faptul că aceasta nu este separată de fiul său, iar, excepția lipsei de interes se întemeiază pe împrejurarea că reclamanta nu justifică niciun interes și nu i s-a produs niciun prejudiciu.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, în motivarea cererii sale arătând că, el și-a respectat întotdeauna obligațiile stabilite de instanță prin Sentința Civilă nr. 2105/29.06.2012, însă reclamanta i-a condiționat întotdeauna legătura cu fiul său și dreptul la vizită de remiterea unei sume de bani. De asemenea, mai arată pârâtul că, reclamanta nu permitea nici măcar legătura telefonică a minorului cu bunicii paterni.
În continuarea motivării întâmpinării sale, pârâtul mai arată că i-a achiziționat minorului și haine și rechizite, cu ocazia fiecărei întâlniri. De asemenea, se mai arată că între minor și bunicii paterni s-a dezvoltat o afecțiune puternică, afecțiune de care reclamanta îl privează pe minor.
Prin cererea reconvențională pe care a formulat-o, pârâtul-reclamant reconvențional, a solicitat stabilirea programului de vizitare a minorului astfel: prima săptămână din vacanța de Paști, o lună din vacanța de vară, respectiv luna august, prima săptămână din vacanța de C., în fiecare al doilea week-end din lună, de vineri de la ora 13.00, până duminică la ora 13.00, cu mențiunea ca instanța să permită și bunicilor paterni să poată lua minorul.
În motivarea cererii sale, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că, între el și fiul său există o legătură afectivă puternică și că s-a implicat întotdeauna în educarea acestuia, contribuind inclusiv financiar. De asemenea, minorul este foarte atașat de bunicii paterni și de surorile reclamantului, din cauza atitudinii mamei sale el fiind privat de legătura cu mătușile și cu verișorii săi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 din Legea nr. 272/2004, art. 2 alin (1^1) din Legea nr. 272/2004, art. 7^1 din Legea nr. 272/2004 și art. 262 din Codul civil.
În probațiune, pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale, a probei cu anchetă psihosocială și audierea minorului în camera de consiliu.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, în sumă de 20 lei.
Reclamanta-pârâtă reconvențional a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active, respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei de a promova prezenta acțiune, ca nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, prin întâmpinare se arată că această cerere a fost promovată ca urmare a faptului că bunica paternă amenința că va veni la serviciul mamei și la școala unde învață minorul și va face scandal. Se mai arată că, între minor și bunica paternă nu există nicio afinitate, mai mult, când se întorcea de la tatăl lui, copilul era speriat, derutat și stresat.
În ceea ce privește cererea reconvențională, reclamanta a arătat că se opune admiterii acesteia, în forma solicitată de pârâtul-reclamant reconvențional și admiterea programului propus de reclamantă, cu interzicerea bunicilor paterni de a lua copilul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin 2 C..
Prin încheierea ședinței publice din data de 10.10.2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a părții menționate de a promova prezenta acțiune, pentru motivele cuprinse în încheierea anterior menționată.
La termenul de judecată din data de 14.11.2014, instanța a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar, pentru pârât, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamante și proba cu anchetă socială, precum și cererea vizând ascultarea minorului în camera de consiliu.
La data de 13.01.2015, la dosarul cauzei( fila 85) a fost înaintat raportul de anchetă psihosocială, efectuat la domiciliul mamei și al minorului, prin care s-a opinat în sensul admiterii cererii de stabilire a programului de vizitare a minorului, în sensul solicitat de mamă.
Minorul a fost ascultat în cameră de consiliu, încheindu-se în acest sens procesul verbal din data de 16.01.2015, aflat la fila 88 din dosar.
La data de 27.02.2015, la dosarul cauzei( fila 95) a fost depus referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul pârâtului.
Examinând cererea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Art.401 C. civ, care constituie dreptul comun în materie, prevede cu privire la drepturile părintelui separat de copil următoarele:
“ (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”
Legea specială, anume Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilește în art. 17 alin. 4 că:
“În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”
Art. 18 din legea specială reglementează care sunt modalitățile de realizare a legăturilor personale astfel:
“(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.”, iar art. 2 alin. 2 din aceeași lege definește interesul superior al copilului în următorii termeni: “ Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.” Și prevede în alin.3 al aceluiași articol că: “ Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.”
În cauza de față părinții nu se înțeleg cu privire la modul în care urmează să aibă loc relațiile personale ale tatălui cu copilul minor al părților.
Față de vârsta copilului: 7 ani, de opiniile acestuia față de legătura afectivă în raport de tatăl său, de interesul tatălui manifestat cu vehemență pe parcursul procesului de a păstra legătura cu copilul său, într-un mediu neutru și de a răspunde astfel la nevoile acestuia, astfel încât asupra minorului efectele divorțului intervenit între părți să fie resimțit cât mai puțin și având în vedere păstrarea unui echilibru între nevoia părintelui de a-și vizita minorul și interesul copilului, instanța va admite în parte acțiunea introductivă și pe cea reconvențională stabilind următorul program de vizitare a minorului, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său:
- luna august a fiecărei vacanțe de vară,
- o săptămână din vacanța de iarnă astfel: în anii pari, prima săptămână, în anii impari, ultima săptămână,
- vacanța de primăvară, cea în care sunt sărbătorile P.: în anii bisecți;
- în primul și în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 13.00, până duminică la ora 13.00.
Tatăl îl va lua pe minor de la locuința acestuia și tot el îl va aduce înapoi la sfârșitul programului.
Instanța ia act de faptul că reclamanta- pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere că cererea reconvențională a fost admisă în parte, față de dispozițiile art. 453 alin.1 și 2 C.proc. civ, instanța va admite parte cererea pârâtului – reconvenient de a obliga reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1520 lei, astfel că va obliga reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului – reconvenient 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea reclamantei-pârâte ȘTERGAR(F. L.) M., cu domiciliul în ., ., jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâtul -reconvenient, L. L., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca fondată.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reconvenient în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, ca fondată.
Stabilește pentru pârâtul-reconvenient următorul program de vizitare a minorului, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său:
- luna august a fiecărei vacanțe de vară,
- o săptămână din vacanța de iarnă astfel: în anii pari, prima săptămână, în anii impari, ultima săptămână,
- vacanța de primăvară, cea în care sunt sărbătorile P.: în anii bisecți;
- în primul și în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 13.00, până duminică la ora 13.00.
Tatăl îl va lua pe minor de la locuința acestuia și tot el îl va aduce înapoi la sfârșitul programului.
Admite în parte cererea pârâtului – reconvenient de a obliga reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1520 lei. Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului – reconvenient 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. – D. S. J. D. P.
Red. CDS/28.10.2015
Tehnored MDP/28.10.2015
5 ex
S-au comunicat 3 ex: 1 reclamant
1 pârât
1 autoritate tutelară
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3516/2015. Judecătoria TULCEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1821/2015.... → |
|---|
