Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria VIDELE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria VIDELE la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria V. – Județul Teleorman
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. R. I.
Grefier: I. C. M.
…///…
Pe rol judecarea acțiunii civile, având ca obiect – ordonanță președințială-suplinire consimțământ pârât– formulată de reclamanta L. A. V., având CNP:_, domiciliată în Unterhausen Friedrich- List- . pârâtului L. A., domiciliat în comuna Gratia, . Teleorman și în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei Gratia, județul Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei B. Deal, județul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal și asistată de apărător ales, avocat L. S., lipsă fiind pârâtul și reprezentanții autorităților tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței ., nr._/19.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este legal sesizată, din punctul de vedere al competenței generale, materiale și teritoriale să judece cauza dedusă judecății.
În temeiul art. 219 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității reclamantei cu CI ., nr._, având CNP:_, domiciliată în comuna Gratia, . Teleorman.
Instanța, în temeiul art. 254 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părților în vederea propunerii de probe.
Apărătorul ales pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune cerere precizatoare, înscrisuri traduse ale actelor deja depuse la dosarul cauzei și interogatoriu pentru pârâtul lipsă.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că, în momentul de față este așteptată în Germania la muncă, deși contractul de muncă depus la dosar este încheiat pe perioadă determinată aprilie 2014-octombrie 2014, dar se va prelungi în continuare. Copilul este cu actualul soț, iar până acum a stat la bunica maternă.
Mai arată reclamanta că a încercat să discute cu pârâtul dar acesta este recalcitrant, consumă alcool și nu se poate înțelege cu el. Precizează că toată viața va locui în Germania unde și-a stabilit domiciliul deja.
Pentru reclamantă apărătorul ales arată că la momentul divorțului pârâtul știa că aceasta locuiește în Germania.
Apărătorul ales al reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată terminată etapa cercetării procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă acordă reclamantei cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al reclamantei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor individuale pentru ca minorul să se poată deplasa cu mama sa în Germania, precum și stabilirea domiciliului minorului în Germania. Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat, iar prin neprezentare apreciază că și-a dat consimțământul ca minorul să fie luat de mamă în Germania, cu atât mai mult cu cât la momentul divorțului pârâtul știa că aceasta locuiește în Germania și lucrează acolo. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA :
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1907/17.09.2014 a Judecătoriei V., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre L. A. V. și L. A., păstrarea de către reclamanta L. A. V. a numelui dobândit prin căsătorie, acela de L., stabilirea locuinței minorului L. C. M. la domiciliul tatălui și a minorului L. L. I. la domiciliul mamei, exercitarea autorității părintești în comun. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare.
Prin prezenta cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, reclamanta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului, necesar la eliberarea pașaportului pentru minorul L. L. I., care i-a fost încredințat, suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea acestuia în străinătate, în Germania, pe perioada contractului de muncă al mamei și stabilirea domiciliului minorului în Germania.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005, minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul din părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Cum în speța de față, nu s-a făcut dovada că autoritatea părintească asupra minorului este exercitată doar de către reclamantă, deplasarea copilului în străinătate însoțit de unul dintre părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte.
Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, instanța urmează să analize cu prioritate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 Cod procedura civilă pentru admiterea unei astfel de cereri.
Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 996 Cod procedura civilă, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, art. 996 Cod procedura civila prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. În speță, aparența dreptului este în favoarea reclamantei, prin raportare la interesul superior al copilului, aflat la o vârstă fragedă și care necesită sprijin necondiționat și permanent din partea mamei.
Totodată neprejudecarea fondului este dovedită prin existența între părți a unei acțiuni (dosar nr._ pe rolul Judecătoriei V., având ca obiect modificare măsuri privind minorul - suplinire consimțământ pârât), introduse pe calea dreptului comun, instanța nedezlegând fondul raporturilor litigioase, ci doar dispunând măsuri urgente față de aparența dreptului.
Cât privește caracterul provizoriu al măsurilor, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberare pașaport minor, dar și pentru deplasarea minorului în Germania, alături de mama sa, pe toată perioada contractului de muncă. Ori, față de caracterul provizoriu al măsurilor ce pot fi luate, deplasarea minorului pe o perioadă nedeterminată de timp (durata contractului de muncă) nu este admisibilă pe calea ordonanței președințiale.
Caracterul urgent al măsurilor se stabilește prin raportare la scopul luării acestora și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Raportat la aceste criterii, în doctrina și practica judiciară s-a decis că urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază ca aceasta condiție –urgența- nu este indeplinită. Astfel, din actele depuse la dosar (fila 9), respectiv Adeverință de luare în evidență (în cazul mutării), rezultă că reclamanta locuiește în Germania, în localitatea Lichtenstein_, Baden Wuerttemberg, Underhausen Friedrich-List-.> Totodată, din înscrisurile aflate la filele 10-14 rezultă că reclamanta a avut încheiat contract de muncă pe termen determinat, în perioada 01.05._14, cu firma Vedat Apikar GmbH, din loc.Lichtenstein, Germania.
Susținerile reclamantei în sensul că urgența este dată de necesitatea de a pleca cu minorul în Germania, unde are un loc de muncă și reședința stabilă, nu pot fi avute în
vedere de către instanță, în contextul în care nu s-a făcut dovada susținerilor. Instanța reține că la dosarul cauzei există un singur contract de muncă încheiat pe perioadă determinată, a cărui valabilitate s-a încheiat în data de 30.10.2014. De altfel și la interpelarea instanței în ședință publică, reclamanta a arătat că nu are alt contract de muncă, cel indicat fiind acela aflat la dosarul cauzei. Ca atare, urgența reliefată de necesitatea de a se prezenta la locul de muncă, cât mai curând și de a schimba astfel locuința minorului din țară cu una în străinătate, nu este probată. Urgența măsurilor ce se solicită a fi luate de instanță, chiar dacă provizoriu, (până la soluționarea dosarului de fond) este apreciată și în raport de consecințele ce decurg privind exercitarea autorității părintești și de către tată, asigurarea condițiilor materiale pentru supraviețuirea copilului (în lipsa dovedirii existenței unui loc de muncă al mamei).
La momentul introducerii acțiunii și al judecării cauzei, situația de fapt relevă faptul că minorul locuiește în prezent la mama reclamantei, aflându-se în îngrijirea acesteia, așa cum s-a întâmplat și pe perioada cât reclamanta a lucrat în străinătate. Ca atare nu ne aflăm în prezența unei situații în care să se impună, pe calea ordonanței președințiale, luarea măsurilor solicitate cu privire la minor pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara sau păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, neintervenind nicio schimbare a situației de fapt de la data pronunțării sentinței civile privind încredințarea minorului, interesul superior al copilului nefiind afectat până la soluționarea dosarului de fond nr._ .
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea pentru emiterea unei ordonanțe președințiale ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect - ordonanță președințială - suplinire consimțământ pârât, formulată de reclamanta L. A. V., având CNP:_, domiciliată în Unterhausen Friedrich- List- . pârâtului L. A., domiciliat în comuna Gratia, . Teleorman și în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei Gratia, județul Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei B. Deal, județul G., ca inadmisibilă.
Executorie.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, cerere de apel care se va depune la Judecătoria V..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. R. I. I. C. M.
Red. I.E.R/ 27.01.2015
Tehnored. I.C.M/6 ex./27.01.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1043/2015. Judecătoria VIDELE |
|---|
