Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 788/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 788/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 788/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier A. B. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul O. R. SA cu sediul procesual ales în București, ..10A, cladirea C3, . în contradictoriu cu pârâtul D. S. cu domiciliul în ., județ S., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, creditoarea O. R. SA, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitorul D. S., emiterea unei ordonanțe prin care debitorul să fie obligat să achite suma de 2055,66 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, suma de_,36 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 211,01 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,5% pe zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între O. Romania S.A. și pârât s-a încheiat un contract de servicii de comunicații electronice, în baza căruia pârâtului i-au fost prestate servicii, pe care acesta nu le-a achitat. S-a mai menționat că pârâtul datorează penalități de întârziere și taxa de reziliere. De asemenea, s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului și că suma este certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate prevederile art.1013 și următoarele din C. proc. civ, art. 1270 Cod civil, art. 1516 Cod civil.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 8-230).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Debitorul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 17 martie 2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei,rămânând în pronunțare.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între O. Romania S.A., în calitate de prestator, și pârât, în calitate de beneficiar, s-a încheiat un contract de servicii de comunicații electronice (f. 70), în baza căruia au fost emise facturi fiscale în cuantum de 2055,66 lei (f. 16-69), pe care debitorul nu le-a achitat.
În drept, conform art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile privind procedura ordonanței de plată se aplică în cazul creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Totodată, în conformitate cu art. 1270 C. civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În speță, creditoarea a făcut dovada existenței unei convenții cu pârâtul, în temeiul căreia i-au fost prestate acestuia din urmă servicii. Prin urmare, pârâtului îi revenea sarcina de a proba achitarea acestora, ceea ce nu a înțeles să facă.
De asemenea, instanța reține că debitorul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare în cauză, iar potrivit art. 1018 alin. 3 teza finală, instanța poate considera acest fapt ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Creanța existentă îndeplinește și condiția de a fi certă, lichidă și exigibilă, raportat la prevederile art. 662 C. proc. civ. În ceea ce privește caracterul cert, instanța consideră că existența neîndoielnică a creanței rezultă din cuprinsul facturilor emise de către creditoare în temeiul contractului asumat de către debitor prin semnătură. Pentru ca o creanță să fie considerată lichidă este necesar, astfel cum rezultă din prevederile art.662 alin. 3 C.proc.civ., ca obiectul său să fie determinat sau ca actul ce o constată să conțină elemente care permit stabilirea lui. Față de aceste prevederi, instanța reține că suma este determinată, debitul de 2055,66 lei fiind individualizat în cuprinsul facturilor. Referitor la caracterul exigibil al creanței, instanța reține că debitorul avea obligația contractuală de achita sumele specificate în fiecare factură fiscală în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii lor.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind obligarea debitorului la plata sumei de_,36 lei, cu titlu de despăgubiri aferente rezilierii contractului, instanța arată că în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, directiva transpusă în dreptul național, presupune ca instanța națională să poată verifica dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (a se vedea în acest sens, cauza Murciano Quitero C-240/98).
Astfel, cu privire la suma de_,36 lei, cu titlu de despăgubiri aferente rezilierii contractului, instanța constată că acestea au fost stabilite și calculate cu încălcarea reglementărilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
În acest sens, instanța reține că stipularea unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului calculat în considerarea perioadei rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, conform art. 1.16 din „Termeni și Condiții Generale” ale contractului încheiat între părți, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, care în art. 4 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau prin alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Practic, consumatorul este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, cu consecința rezilierii contractului.
În cauză, din modul de redactare al contractului rezultă că acesta este un contract de adeziune, pârâtul neavând niciun rol activ în negocierea clauzelor, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a despăgubirilor în cazul rezilierii contractului.
În baza art. 6 din Legea nr.193/2000, potrivit căruia clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, instanța va înlătura prevederea contractuală stipulată în art. 1.16 din „Termeni și Condiții Generale” și în consecință va respinge cererea privind plata sumei de_,36 lei, cu titlu de despăgubiri aferente rezilierii contractului, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 1535 alin. 1 din C. Civ., în cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată și să ordone debitorului să plătească suma de 2055,66 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, precum și suma de 211,01 lei, reprezentând penalități de întârziere, stabilind un termen de plată de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. 3 C. proc. civ..
Potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluția ce urmează a fi dispusă în cauză, instanța va obliga debitorul să îi achite creditoarei suma de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea ORNAGE R. SA, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., J40/_/1996, în contradictoriu cu debitorul D. S., CNP_, cu domiciliul în ., jud. S..
Ordonă debitorul să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 2055,66 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, precum și suma de 211,01 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Respinge cererea de obligare a debitorului la plata sumei de_,36 lei, cu titlu de despăgubiri aferente rezilierii contractului, ca neîntemeiată.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 martie 2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. A. B. M.
Red. A.M.P../27.03.2015
Dact. A.B.M./27.03.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2284/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
