Plângere contravenţională. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 5/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2520/2519
SENTINTA CIVILĂ NR. 5/2015
Ședința publica din data de 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: T.-D. H.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. V. și intimatul I. S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța încuviințează înscrisurile existente la dosar, închide faza probatorie și a dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul C. V. a contestat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.09.2014, încheiat de intimat, solicitând anularea sa, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că lipsește din cuprinsul procesului-verbal temeiul juridic al faptei reținute în sarcina sa, ceea ce atrage nulitatea.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În probațiune, la dosar s-au atașat înscrisuri (f. 4).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii în ceea ce privește înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar la termenul din data de 6 ianuarie 2015 a rămas în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.09.2014, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei, pentru că, la data de 04.09.2014, a condus tractorul fără a avea asupra sa actul de identitate.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Față de susținerile petentului că nu a fost indicat temeiul juridic al faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că agentul constatator l-a sancționat pe petent în baza art. 147 al. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, pentru fapta de a nu avea asupra sa actul de identitate, iar nu pentru că nu avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă auto, pentru această faptă neaplicând nicio sancțiune.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În speță, singurul mijloc de probă administrat a fost procesul-verbal de contravenție, astfel că petentul nu a făcut, în niciunul dintre modurile admise de lege, proba existenței unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal.
Cu toate acestea, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Cât privește aspectul urmării produse, se constată că fapta nu a avut urmări grave, care să denote un grad ridicat de pericol social concret al faptei contravenționale. Raportat la acestea, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei apare ca fiind disproporționată raportat la gradul de pericol social concret al faptei reținut în sarcina petentului, în cauză sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a atrage acestuia atenția asupra comportamentului său și a preveni săvârșirea unor fapte contravenționale de aceeași natură în viitor.
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petent și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei cu avertismentul, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. V., cu domiciliul în Aghireș, nr. 17, jud. S., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE S., cu sediul în Z., .. 14, jud. S..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._/04.09.2014, încheiat de către intimat, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. P. T. D. H.
Red. A.M.P. / 13.01.2015
Dact.T.D.H. / 13.0._
.>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria ZALĂU | Validare poprire. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
