Accesiune imobiliara. Jurisprudență. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică din 19 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanții, domiciliat în H,-, județul V, domiciliată în B, str.-, - scara B, apartament 15, județul V, domiciliată în B,-, județul V, domiciliată în,-, județul P și, domiciliată în -S,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.862 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei și 1,50 lei, timbru judiciar.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 12 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 19 mai 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, eclamanții, au chemat în judecată pe pârâții H, Primăria Orașului H și Consiliul Local al Orașului H solicitând să se constate că au dobândit un drept de proprietate prin accesiune asupra tuturor plantațiilor, construcțiilor și lucrărilor făcute pe terenul lor în suprafață de 2.300 mp. ce face parte din suprafața de 3.000 situat în H, iar pârâtele să fie obligate să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra imobilului (teren împreună cu toate construcțiile, lucrările și plantațiile aflate pe el) și situate în orașul H și să-i predea în pașnică folosință acest imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în orașul H punctul "". La 18 octombrie 1975 între numiții -, și - în calitate de vânzători și autorii lor - și în calitate de cumpărători a intervenit o promisiune de vânzare cumpărare materializată printr-un înscris sub semnătură privată de înstrăinare a unei case și a unui teren de 3.000, iar prin sentința civilă nr. 6121/1962 și încheierea de îndreptare eroare materială de către Judecătoria Rm V, aceștia fac dovada dreptului lor deplin de proprietate asupra terenului.
În 1982, prin Decizia nr.2 fostului Consiliu Popular V s-a transmis către H în folosință o suprafață de teren de 2.300 din terenul lor de 3.000
Prin această decizie reclamanții au fost doar deposedați de teren astfel că pârâta H folosește terenul proprietatea lor fără nici un drept. Pe acest teren, pârâta a ridicat construcții și față de dispozițiile art.488-494 Cod civil, consideră că se impune admiterea acțiunii lor privind dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției pârâtei întrucât ei sunt proprietarii terenului de sub construcție.
Cauza a format obiectul dosarului nr.4083/2004 al Judecătoriei Horezu și prin sentința civilă nr.226 din 2 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1713/2005.
La cererea instanței, la 5 septembrie 2005, fila 67 dosar, reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că solicită constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra tuturor plantațiilor, a Complexului compus din construcția-hală, parter, corp, centrală termică, postul de transformare, apă, canal, curte betonată, construite pe terenul în suprafață de 2.300, în valoare de 143.500 lei.
Prin sentința civilă nr.541 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1713/2005 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, față de modificările intervenite prin Legea nr.219/2005 a disp.art.2 lit.b Cod procedură civilă raportat la valoarea imobilelor ce rezultă din declarația de impunere a pârâtei
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Horezu, sub nr.2753/2005.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo și a altei expertize construcții privind identificarea și evaluarea imobilelor revendicate de către reclamanți.
Prin lucrarea efectuată de expert constructor s-a stabilit valoarea construcțiilor la 602.000 lei, iar prin expertiza întocmită de expert topo s-a stabilit valoarea terenului la suma de 500.000 lei.
Astfel, prin sentința civilă nr. 64 din 17 ianuarie 2007, Judecătoria Horezua declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Creându-se un conflict negativ de competență cauza a fost înaintată la Curtea de APEL PITEȘTI, potrivit art.22 Cod procedură civilă, pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Prin sentința civilă nr.5 din 4 aprilie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.2196/90/18 mai 2007.
În ședința publică din 22 iunie 2007, ambele părți prin apărători au declarat că își însușesc probatoriul administrat la Judecătoria Horezu.
Prin întâmpinările depuse la dosar, filele 77 dosar nr.4083/2005 și fila 11 dosar nr.1713/2005 al Judecătoriei Horezu, pârâta Hai nvocat excepțiile inadmisibilității privind constatarea dreptului de proprietate prin accesiune și în același timp revendicarea asupra construcțiilor și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare a terenului în suprafață de 2.300 în condițiile în care există procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, pe care reclamanții au urmat-
Prin cererea reconvențională fila 11 depusă în dosarul nr.1713/2005 pârâta Has olicitat ca în cazul în care instanța va trece peste excepțiile ridicate și va soluționa cauza pe fond să fie obligați reclamanții să le plătească despăgubiri, respectiv valoarea construcțiilor ce reprezintă creșterea valorii fondului și să li se acorde un drept de retenție.
Prin aceeași cerere pârâta a invocat excepția privind lipsa timbrajului cererii reclamanților.
Prin încheierea din 27 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr.1713/2005 fila 64, s-a pus în vedere atât reclamanților cât și pârâților să timbreze cererea cu aceeași valoare.
Reclamanții au satisfăcut taxa de timbru dispusă de instanță.
Prin încheierea din 19 octombrie 2005, s-a pus în vedere pârâtei să achite taxa de timbru în valoare de 55.200.177 lei.
Prin sentința civilă nr.862 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea principală formulată de reclamanți și a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta H privind acordarea de despăgubiri și crearea unui drept de retenție, ca netimbrată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că au dobândit un drept de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor și plantațiilor făcute de către pârâtă pe terenul de 2.300 proprietatea lor și să le fie respectat dreptul de proprietate și posesia asupra imobilului teren și construcții și, de asemenea, predat în pașnică folosință acest imobil.
Drept titlu de proprietate a fost invocată sentința civilă nr.6121/din 3 iunie 1992 pronunțată de Judecătoria Rm.V și încheierea de îndreptare eroare materială din 22 ianuarie 1993.
A mai reținut tribunalul că prin decizia nr.2/1982 a Consiliului Popular V s-a transmis către H în folosință o suprafață de teren situată în pct."La " iar reclamanții pretind că 2.300 din suprafața transmisă de către Consiliul Popular V către H provenea din terenul lor pe care l-au dobândit autorii prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță la 18 octombrie 1975.
Ulterior, Hac onstruit "Completul " pe terenul în discuție.
La 16 aprilie 1991 prin acțiunea înregistrată sub nr.3013/1991 reclamanții au solicitat Judecătoriei Rm V să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că între reclamanta defunctul - și pârâții, - și a intervenit antecontractul de vânzare cumpărare pentru o suprafață de 300. teren situat în orașul
Prin sentința civilă nr.6121 din 3 iunie 1992 s-a admis acțiunea reclamanților și s-a constatat că între aceștia și pârâți a intervenit un contract de vânzare cumpărare la 18 octombrie 1975 cu privire la o casă și terenul aferent de 300. hotărârea ținând loc de act de vânzare cumpărare.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 22 ianuarie 1993, Judecătoria Rm.V, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de, și, și și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr.6121/3 iunie 1992, în sensul că terenul aferent este de 3.000
Analizând cu prioritate punctul doi din acțiune și anume obligarea pârâtei să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra imobilului teren și construcții, tribunalul a constatat că cererea a fost formulată pe dispozițiile art.480 cod civil și depusă în instanță la 14 decembrie 2004.
La acea dată era în vigoare Legea nr.10/2001 care este o lege specială și privește regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun care este Legea generală-art. 480,481 Cod civil.
Prin urmare, s-a reținut că, reclamanții nu au la alegere între calea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20 și urm. și calea de drept comun art.480-481 Cod civil, câtă vreme la data formulării acțiunii 14 decembrie 2004, era în vigoare Legea nr.10/2001.
Reglementarea prevăzută de Legea nr.10/2001 este de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Cu toate acestea, în condițiile art.51 din Legea nr.10/2001 persoana îndreptățită se poate prevala de dispozițiile legii vechi, respectiv Codul civil dar numai în cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii.
Faptul că printr-o hotărâre pronunțată în 1992 și printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, pe baza unei chitanțe falsificate (în acest sens rezoluția Parchetului din 21 martie 2005 dată în dosarul nr.923/P/2004 fila 29 din dosarul nr.1713/2005) și fără a avea posesia imobilului teren așa cum au declarat mincinos, s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii terenului de 3.000 din care fac parte și cei 2.300 revendicați și ocupați de pârâtă, nu are nici o relevanță în soluționarea prezentei acțiuni.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul prezentei legi.
În consecință, accesul la un proces echitabil cu privire la imobile poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare sub toate formele ei cum este cazul în speță, numai în condițiile și căile prevăzute de legea nouă, de vreme ce prezenta acțiune în justiție a fost promovată ulterior apariției Legii nr.10/2001.
De altfel, reclamanții au acționat și au obținut decizia nr.2 emisă de pârâtă privind acordarea de despăgubiri pentru teren în baza Legii nr.10/2001.
Așadar, reclamanții care au recurs anterior și la procedura acestei legi, nu pot beneficia de procedura opțională prevăzută de art.51 din Legea nr.10/2001.
Având în vedere prevederile art.109 alin.2 Cod procedură civilă modificate prin nr.OUG138/2000, după data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 cererile de restituire a imobilelor preluate fără titlu, inclusiv de revendicare, formulate direct în instanță sunt inadmisibile, astfel că tribunalul a admis excepția ridicată de pârâta H privind inadmisibilitatea acțiunii formulate pe dispozițiile art.480 Cod civil.
Atâta timp cât a fost respins capătul de cerere privind revendicarea imobilului teren, pe cale de consecință, a fost respins și capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții și plantații pe teren, dobândit prin accesiune, nefiind întrunite dispozițiile art.482 Cod civil. Reclamanții nedobândind proprietatea terenului nu s-au putut prevala de dispozițiile acestui text de lege.
Situația construcțiilor ridicate pe terenurile preluate abuziv de la foștii proprietari este prevăzută tot de Legea nr.10/2001 și numai în cadrul acelei proceduri reclamanții puteau cere atribuirea odată cu terenul și a construcțiilor ridicate de către pârâtă cu bună credință, urmând să achite valoarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru aceea că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea întemeiată pe prev.art.480 Cod civil, ca inadmisibilă, față de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Astfel, deși reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate consfințit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, deci care se bucură de putere de lucru judecat, precum și aceea că imobilul în discuție nu a trecut niciodată în proprietatea statului, instanța de fond, în mod greșit a apreciat că în speță este aplicabilă Legea nr.10/2001 și nu norma comună în materie, art.480 Cod civil, potrivit căreia proprietarul care a pierdut posesia bunului său poate cere restituirea acestuia bun de la posesorul neproprietar.
Intimata Had epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, intimata a susținut că în speță reclamanții au uzat deja de dispozițiile legii speciale, însă au renunțat ulterior la acțiunea prin care se solicita anularea deciziei de acordare a despăgubirilor pentru imobilul în cauză, prin urmare în mod corect prima instanță a apreciat că pretențiile acestora întemeiate în prezent pe art.480 Cod civil, sunt inadmisibile.
De altfel, terenul pentru care reclamanții și-au constituit titlu de proprietate în anul 1992 în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat în anii 1975, a fost preluat de către stat, dovadă fiind chiar decizia nr.2 din 15 ianuarie 1983 a Consiliului Popular al Județului V, prin care s-a dispus transmiterea terenului din administrarea directă a biroului executiv al Consiliului Popular H în folosința fără plată și fără termen, a intimatei, lucru care nu putea fi făcut dacă acest teren se afla deja în proprietatea statului.
În sfârșit, în sensul inadmisibilității unei asemenea acțiuni sunt atât dispozițiile legii speciale, cât și practica judiciară în materie și literatura de specialitate (filele 101-103).
Ambele părți procesuale au depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 121-126).
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis cu consecința desființării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Astfel, Tribunalul Vâlceaa pronunțat o hotărâre nelegală prin modul de soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare imobiliară promovată de apelanți, ignorând dispozițiile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, în raport de art.480 Cod civil.
În esență, Tribunalul Vâlceaa reținut că, în funcție de situația juridică a imobilului în litigiu și de data promovării acțiunii, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, care înlocuiesc dispozițiile dreptului comun în materia acțiunilor în revendicare imobiliară.
Principiulspecialia generalibus derogant, valorificat de instanța de fond, intervine în situația în care se pune problema combinării a două legii succesive, una generală și alta specială, cadru în care legea specială se aplică prioritar normei generale.
De aceea, se impune identificarea rațiunii legii speciale pentru a desprinde acele soluții particulare preconizate, care să determine aplicarea prioritară în raportul cu dreptul comun.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se restituie în natură în condițiile acestei legi.
Deosebit, art.2 alin.2 din aceeași lege statuează că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Art.480 Cod civil, consacră prerogativele dreptului de proprietate, posesia, folosința și dispoziția titularului său, iar potrivit art.481 Cod civil, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică și numai după o justă și prealabilă despăgubire.
Din analiza textelor legale susmenționate reiese că, practic, ipotezele celor două legi se suprapun, soluția normativă preconizată fiind aceeași în ambele reglementări, respectiv restituirea în natură a unor astfel de imobile.
Diferența constă în aceea că legea specială prevede în plus și alte măsuri reparatorii pentru ipoteza în care bunul nu poate fi restituit în natură.
În consecință, neurmarea procedurilor instituite de Legea nr.10/2001, mai bine zis renunțarea reclamanților-apelanți la judecata acțiunii formulată potrivit legii speciale (fila 95-96 dosar 4083/2004), nu poate conduce în nici un caz la pierderea dreptului subiectiv de proprietate consacrat de legislația comună și de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Împrejurarea că reclamanții-apelanți au uzat de dispozițiile Legii nr.10/2001 însă au renunțat ulterior la judecata contestației formulate împotriva deciziei nr.2/6 decembrie 2001 emisă de intimată, nu poate fi de natură a conduce la pierderea dreptului de proprietate, ci doar la pierderea dreptului la acțiune în temeiul legii speciale, aceștia nemaiputând beneficia de avantajele consacrate de aceasta (celeritatea procedurii, gama de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001).
Dreptul de proprietate al apelanților-reclamanți este consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă( respectiv sentința civilă nr.6121/3 iunie 1992 pronunțată de Judecătoria Rm.V, astfel cum a fost îndreptată și în privința căreia nu s-a făcut dovada că ar fi fost desființată în căile de atac), iar potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în arhiva Primăriei orașului H nu ar exista acte de preluare a terenului în suprafață de 4.000 mp. situat în punctul "" și nici decret de expropriere (așa cum reiese din adresa nr. 3719/20 martie 2006- fila 110 dosar 2753/2005).
Prin urmare, în considerarea art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, este evident că reclamanții nu și-au pierdut calitatea de proprietari, ceea ce-i îndreptățește la valorificarea dreptului de proprietate și în temeiul dreptului comun.
O soluție în sens contrar ar pune în discuție nu numai dreptul de proprietate garantat de art.1 Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci și dreptul la acces la justiție, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, potrivit art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de cele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a soluționat cauza în mod greșit pe excepție, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 862 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o va desființa, trimițând cauza în rejudecare la aceeași instanță de fond.
În judecarea fondului, instanța va avea în vedere și celelalte critici exprimate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanții, domiciliat în H,-, județul V, domiciliată în B, str.-, - scara B, apartament 15, județul V, domiciliată în B,-, județul V, domiciliată în,-, județul P și, domiciliată în -S,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.862 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții H cu sediul în H,-, județul, PRIMĂRIA ORAȘULUI H, PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./16.06.2008
GM/10 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca
