Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1002
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurenții:, ( ), ( ) -, -, -, -, -, -, reclamant, G, IA, IA, R, ROMI, I, -, I, I, -, A, A, A, împotriva sentinței civile nr.1233/26.06.2009 a Tribunalului Iași, intimați fiind: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, intimat -chemat in garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, expert in domeniul discriminării - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă cons. jr. pentru PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură s-au depus la dosar următoarele relații: intimata DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM a depus la dosar întâmpinare, fără duplicat; intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, cu duplicat; intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a depus întâmpinare, cu duplicat; MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,-DGFP I - a formulat cerere de comunicare a cererii de recurs. Părțile au solicitat în scris judecarea cauzei in lipsă.
Cons. Jr. depune la dosar delegație de reprezentare pentru intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI.
Verificând actele si lucrările dosarului și față de cererea intimatei DGFP I, instanța constată că nu există duplicat după cererea de recurs pentru a fi comunicat intimatei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată si acordă cuvântul părții la dezbateri.
Cons. Jr. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Iași
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale sub nr-, reclamanții, -, -, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, -, ia, a, I -, -, A, -, au solicitat in contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL IAȘI, Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL VASLUI, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată Și Terorism, Pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B obligarea acestora la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din nr.OG 137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale potrivit OG9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune și a eventualelor cheltuieli de judecată.
Au susținut reclamanții că, potrivit adreselor nr. 42140, 42717/30.04.2008 ale Ministerului Justiției, personalului din cadrul acestui minister i-au fost acordate in repetate rânduri stimulente financiare din fondul constituit potrivit art. 25 alin 2 din Legea 147/1997, fiind emise mai multe ordine ale Ministrului Justiției, peste 80, enumerate în cerere. Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin 2 din Legea 146/1997, aceste fonduri sunt destinate stimulării personalului din sistemul justiției. Deși se află în aceeași situație cu beneficiarii acestor stimulente magistrații au fost salarizați inegal, prezentul litigiu reprezentând un conflict de drepturi, iar plata de despăgubiri fiind întemeiată pe existența acestei discriminări. Personalul instanțelor și parchetelor nu au beneficiat de aceste stimulente, sumele achitate personalului ministerului fiind uriașe. Nu poate fi primită motivația eventuală potrivit căreia legea prevede doar posibilitatea acordării de stimulente pentru că art. 5 din Codul Muncii este fondat pe principiul nediscriminării, iar maniera de acordare a acestor stimulente produce efectele unei discriminări directe. Ministerul Justiției nu face dovada criteriilor pentru care acordarea stimulentelor s-a făcut exclusiv către asimilații magistraților, iar activitatea de elaborare a codurilor invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu constituie un argument obiectiv câtă vreme consilierii juridici implicați în această activitate au indemnizații mai mari decât cele ale magistraților.
Au invocat reclamanții art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea 30/1994, art. 11 și 20 din Constituția României.
Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A invocat intimatul deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/2008, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 1, art.2 alin 3 și art. 27 alin 1 din OG137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. S-au invocat art. 131 alin 12 din Legea 304/2004 potrivit căruia bugetul său este diferit de cel al altor ordonatori de credite. Reclamanții au beneficiat la rândul său de prime din bugetul propriu al DNA chiar dacă în cuantum diferit.
DNA a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în ipoteza în care acțiunea reclamanților va fi admisă, să fie obligat chematul în garanție să ia act de obligația rectificării bugetului Ministerului Public pe anul 2009, în sensul includerii sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, conform art. 131 pct. 1 din legea 304/2004, art. 4 alin4 teza I și II din OUG 43/2002, art. 19 din Legea 500/2002. art. 1, 4 alin 1 și 2 din OG 22/2002.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă. A invocat și lipsa calității procesuale pasive pentru că stimulentele la care se face referire în cererea de chemare în judecată au fost acordate de către Ministerul Justiției, astfel că discriminarea invocată nu a fost comisă de către Ministerul Public. A invocat, de asemenea, efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 818-821/2008, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 1, art.2 alin 3 și art. 27 alin 1 din OG137/2000 ale căror considerente le detaliază în cuprinsul întâmpinării. A susținut inadmisibilitatea cererii, întrucât actul normativ aplicabil perioadei pentru care s-a formulat cererea de chemare in judecată este nr.OUG 27/2006 care, în art. 18-21, reglementează posibilitatea acordată de lege ordonatorului principal de credite pentru acordarea de premii, sumele constituite în condițiile art. 25 alin 3 din Legea 146/1997 au destinație specială, însă repartizarea lor se face în condițiile art. 18-21 din nr.OUG 27/2006. A solicitat respingerea cererii de aplicare a dobânzii legale, întrucât disp. art. 3 alin 3 din OG9/2000 nu sunt aplicabile.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat, de asemenea, cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru considerente similare celor expuse in cererea DNA:
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivând că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice, iar în calitate de ordonator principal de credite nu are posibilitatea legală pentru asigurarea fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite. Aceeași excepție a invocat intimatul și față de cererile de chemare în garanție care îi sunt opuse.
Prin sentința nr. 74 din 13.02.2009 Curtea de APEL IAȘI - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași unde dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. A invocat lipsa calității procesuale pasive în relație cu reclamanții, care nu au calitatea de salariați ai acestuia. Referitor la fondul cauzei susține netemeinicia acesteia pentru că repartizarea fondurilor constituite potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997 se face de către ordonatorul principal de credite. Nu există un drept al personalului din sistemul justiției la acordarea de stimulente, ci numai o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda stimulente. Magistrații au doar o vocație, iar situația prezentată de aceștia în cererea de chemare în judecată nu se circumscrie conceptului de discriminare. Identitatea de soluții presupune identitatea de situații la care se raportează.
Prin încheierea din 13 mai 2009, Tribunalul a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea cererii formulate de către reclamanții care au calitatea de funcționari publici, în raport de care și-au expus punctul de vedere Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin sentința civilă nr. 1233/26.06.2009, TRIBUNALUL IAȘIa dispus:
A respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, -, ia, a, I -, -, A, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VASLUI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A disjuns și transpus la Secția contencios Administrativ a Tribunalului Iași acțiunea formulată de reclamanții, -,.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile de lipsă calitate procesuală pasivă invocate de către Ministerul Public, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate. Reclamanții sunt salariați la instituții diferite, iar plata acestora se face de ordonatori diferiți de credite, principali ori secundari. Judecata cererii prin care pretind drepturi salariale nu se poate face decât în contradictoriu cu cei care au competența și obligația legală să plătească drepturi salariale acestora, chiar dacă acțiunea promovată are drept cauză modalitatea de recompensare altor salariați din sistem cu statut similar, însă aflați în relații de muncă cu alți ordonatori de credite.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, calitatea sa procesuală este dată de atribuția legală privind elaborarea proiectelor de legi bugetare, legi de rectificare a bugetului, prin urmare cu competențe in procedura eventuală de asigurare a fondurilor bugetare pentru plata drepturilor salariale ce fac obiectul judecății.
Excepția de inadmisibilitate a fost considerată nefondată prin raportare la disp. art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului. Reclamanții au uzat de cale acțiunii în instanță pentru se stabili dacă au fost vătămați printr-un regim de recompensare distinct față de alte categorii profesionale din același sistem, admisibilitatea acțiunii este certă și aceasta nu poate avea în vedere considerente ce țin de fondul litigiului.
Pe fondul cauzei Tribunalul a constatat că cererea este nefondată.
Într-o formă rezumată, existența discriminării directe presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare; tratamentul diferențiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; existența unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile, conform art. 1 alin 3 din OG137/2000 republicată; tratamentul să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare.
Existența discriminării nu poate fi reținută în speță.
Reclamanții însăși fac vorbire despre bugetarea distinctă a aparatului propriu al Ministerului d e Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite față de reclamanți a căror salarizare este în competența altor ordonatori principali de credite.
În condițiile în care reclamanții sunt salariați ai altor ordonatori principali (. DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, nu se poate pretinde acestora a adopta criterii unitare, care să conducă la acordarea de premii în sume egale acestora pentru că legea nu acordă posibilitatea asigurării acestei uniformități.
Potrivit art. 25 din Legea 146/1997 "Din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfșurarea proceselor penale, care sunt suportate de prți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevzute de Codul d e procedur penal, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silit a debitelor se efectueaz de organele de executare ale unitților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a cror raz teritorial își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silit a creanțelor bugetare. (2) Din diferența de 75% din sumele prevzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație special pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr. 119 01.07. "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".(3) Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.(4) Disponibilitțile de la finele anului se vor reporta în anul urmtor, pentru a fi cheltuite cu aceeași destinație."
Ori nu se poate reține tratamentul diferențiat nejustificat al reclamanților față de asimilații magistraților ce au beneficiat de Ordinele Ministrului Justiției enumerate în cererea de chemare în judecată câtă vreme, pe de o parte reclamanții, iar pe de altă parte asimilații magistraților, sunt subordonați unor ordonatori principali de credite diferiți, iar suma ce revine fiecăruia cu titlu de premiu/stimulente este rezultatul unui calcul matematic pe baza unor criterii stabilite de către ordonatorul principal de credite în baza atribuțiilor conferite de lege acestora și raportat la fondul atribuit fiecăruia în acest sens prin Ordinul Ministrului emis in condițiile alin 3 din art. 25 al Legii 146/1997.
Pentru aceste motive cererea principală a fost respinsă, și, pe cale de consecință au fost respinse și cererile de chemare în garanție.
În temeiul art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și art. 10 alin 1 din Legea 554/2004, art. 1 din Legea 360/2002, art. 99 alin 2 din HG387/2005, a fost disjunsă și transpusă la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași acțiunea formulată de reclamanții care au calitatea de funcționari publici respectiv funcționari publici cu statut special:, -,.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, -, ia, a, I -, -, A, -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod proc.civ.
Au susținut recurenții că, potrivit adreselor nr. 42140, 42717/30.04.2008 ale Ministerului Public, personalului din cadrul acestui minister i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente financiare din fondul constituit potrivit art. 25 alin 2 din Legea 147/1997, fiind emise mai multe ordine ale Ministrului Justiției.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin 2 din Legea 146/1997, aceste fonduri sunt destinate stimulării personalului din sistemul justiției.
Deși se află în aceeași situație cu beneficiarii acestor stimulente magistrații au fost salarizați inegal, prezentul litigiu reprezentând un conflict de drepturi, iar plata de despăgubiri fiind întemeiată pe existența acestei discriminări. Personalul instanțelor și parchetelor nu au beneficiat de aceste stimulente, sumele achitate personalului ministerului fiind uriașe. Nu poate fi primită motivația eventuală potrivit căreia legea prevede doar posibilitatea acordării de stimulente, întrucât art. 5 din Codul Muncii este fondat pe principiul nediscriminării, iar maniera de acordare a acestor stimulente produce efectele unei discriminări directe.
Ministerul Public nu a făcut dovada criteriilor pentru care acordarea stimulentelor s-a făcut exclusiv către asimilații magistraților, iar activitatea de elaborare a codurilor invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu constituie un argument obiectiv câtă vreme consilierii juridici implicați în această activitate au indemnizații mai mari decât cele ale magistraților.
Consideră că sunt întrunite elementele discriminării prevăzute de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea 30/1994, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, art. 11 și 20 din Constituția României și art.21 alin.1 din OG nr.137/2000.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
Intimații Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea 146/1997 "(1) Din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.
(2) Din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr. 119 01.07. "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
(3) Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
(4) Disponibilitățile de la finele anului se vor reporta în anul următor, pentru a fi cheltuite cu aceeași destinație".
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 din OUG 27/2006 " (1)În cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigura realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile. (2) În cazul în care procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție realizează economii în bugetul distinct de venituri și cheltuieli prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii, personalului care asigura realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile".
În continuare, art. 20 prevede că "Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități. Din acest fond sunt acordate premii in cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare în cadrul aceluiași an bugetar".
Iar art. 21 prevede că " Criteriile pentru acordarea premiilor prevăzute la art. 18-20 se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție".
Art. 70 din Legea 304/2004 prevede că "(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.(4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Din textele legale anterior citate rezultă că stimulentele acordate personalului din sistemul justiției, sunt repartizate distinct fiecărui beneficiar de către ordonatorul principal de credite, la dispoziția căruia au fost constituite, separat, fondurile de premiere. Astfel, fondurile pentru personalul de la instanțe este gestionat și repartizat de ministrul justiției, iar pentru personalul de la parchete de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste condiții, nu se poate reține existența unei discriminări a procurorilor rezultate din aplicarea Ordinelor emise de Ministrul Justiției, prin care au fost acordate stimulente financiare doar consilierilor juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
Alta este situația judecătorilor, pentru care substanța discriminării constă în atitudinea discreționară a ordonatorului principal de credite în repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile <LLNK 11997 146 10 202 25 40>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului asimilat magistraților din Ministerul Justiției în comparație cu magistrații - judecători de la instanțele judecătorești. Prin urmare, în discuție este repartizarea disproporționată a fondurilor constituite conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, și nu repartizarea individuală inegală pe categorii de beneficiar.
Cu atât mai mult, în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate, personalul conex personalului auxiliar de specialitate (șoferi) și personalul contractual (muncitori, administratori) nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între aceștia și consilierii juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
În plus, în ceea ce privește acest mod diferit de stabilire al remunerării suplimentare Curtea reține și jurisprudența, care, încauza Lithgow and others United, no.9006/80;9262/81;9263/81, 8 iulie 1986, reține că "Statele contractante beneficiază de o largă putere de apreciere în luarea deciziei dacă și în ce măsură aplicarea unor tratamente diferențiate în cazuri ușor diferite, dar care în general sunt similare, este necesară".
Mai mult, prin cererea de recurs se solicită obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant, a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic din cadrul Ministerului Public, ceea ce reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, inadmisibil a fi făcută în recurs, conform dispozițiilor art.316 cu referire la art.294 alin.1 Cod proc.civ.
În ceea ce-i privește pe recurenții-reclamanți cu statut de funcționari publici, respectiv funcționari publici cu statut special, în mod corect a fost disjunsă și transpusă la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași acțiunea formulată de, -, având în vedere dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și art. 10 alin 1 din Legea 554/2004, art. 1 din Legea 360/2002, art. 99 alin 2 din HG387/2005.
În consecință, raportat celor anterior expuse, Curtea de Apel constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc. civ. menținându-se sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanțiiE., -, -, ( ), ( ) - -, -, - -, -, ta, -, -, - -, -, G, R, Romi, I, -, I, I, -, ta, -, a, -, -, -, ia, a, I -, -, A, -, și împotriva sentinței civile nr. 1233/26.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
04.11.2009 - 02 ex.
TRIBUNALUL IAȘI -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
