Pretentii civile. Speta. Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1003
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursurile declarate de
recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurenta... PU- împotriva sentinței civile nr.899/25.06.2009 a Tribunalului Vaslui, intimați fiind, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată recursul declarat în termen si motivat.
Instanța, considerând cauza in stare de judecată, si văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne in pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din îndemnizația brută lunară, calculată începând cu data de 1 martie 2009. solicitat și obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus înscrisuri, în copie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP V, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a arătat că atât Ministerul Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin OG nr. 8/2007.
Prin sentința civilă nr. 899 din 25 iunie 2009, Tribunalul Vasluia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01 martie 2009 până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui să plătească reclamantei acest spor și în continuare, pe viitor.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr. 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare și ținând cont și de disp. art. 49 din Legea nr. 500/2002, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Reclamanta, în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Murgeni, instanța față de care ordonator de credite este Tribunalului Vaslui, a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, întemeindu-si acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, potrivit căruia, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art. 42 din nr.OG 83/2000. Această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp. art. 107 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" și că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Drept consecință, în raport de dispozițiile art. 20 din Constituție, art. 107 alin. 3 (art. 108 din Constituția revizuită), art. 114 (art. 115 din Constituția revizuită), art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești în corelație cu dispozițiile Codului muncii, conform cărora drepturile salariale nu pot face obiectul unei restrângeri și limitări, dar și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, urmând să o admită.
Prin aceasta nu se încalcă deciziile Curții Constituționale referitoare la OG nr. 137/2000, întrucât instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative și nici nu a creat vreunele, ci a constatat încălcarea unora existente.
Prin neachitarea drepturilor salariale, reclamantei i s-a produs un prejudiciu, fapt ce impune repararea integrală a acestuia, iar conform Deciziei nr. 72/2002 a Curții Constituționale," actualizarea în raport cu rata inflației se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală".
În temeiul HG nr. 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, Ministerul Finanțelor Publice susține că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, potrivit Legii nr. 500/2002, fiecare ordonator de credite întocmește propriul proiect de buget, cu anexele la acesta, rolul recurentului fiind de gestionare generală, nu de constituire a fiecărui buget în parte. Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în constituirea proiectului de lege de rectificare bugetară, iar aprobarea bugetului, cu includerea sumelor în bugetul ordonatorului principal de credite, se face de către Parlamentul României.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților " susține, în primul rând, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. În acest sens, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009, constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Autoritatea Judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte. Instanța de control constituțional a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.În al doilea rând, recurentul susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Începând cu 1.02.2007, sporul de 50% nu mai subzistă, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime prin art. 30 din OG nr. 8/2007.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată că Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, care are putere numai pentru viitor, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 304 pct. 4 Cod proc. civilă. Constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și a faptului că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu are efecte asupra unor decizii în interesul legii pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Din examinarea dispozițiilor art. 147 din Constituția României și a dispozițiilor art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, nu rezultă că deciziile Curții Constituționale prin care se constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și alte autorități publice, pe de altă parte, au efecte asupra hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, inclusiv asupra deciziilor în interesul legii pronunțate de instanța supremă.
În ceea ce privește "aplicarea greșită a legii" de către prima instanță, se constată că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Or, așa cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege." Decizia în interesul legii, prin care s-a reținut că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% produc în continuare efecte juridice, a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, deci ulterior datei de 1.02.2007, care este data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, act normativ prin care s-a abrogat Legea nr. 50/1996. Așadar, prima instanță nu a aplicat greșit legea, ci, dimpotrivă, a respectat "dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii".
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP V împotriva sentinței civile nr.899/25.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.- /
2ex/13.11.2009
Tribunalul Vaslui -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
