Speta drept civil. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1001
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Tribunalul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 345 din 19.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere de renunțare la renunțarea la judecată formulată de intimatul. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța,constatând recursul in stare de judecată, si văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne in pronunțare.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Vaslui solicitând obligarea pârâtului la plata, în favoarea sa, la plata e sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna iulie 2000 și în continuare, pe viitor, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași în perioada 30.06.2000-1.07.2004.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s-a constatat îndreptățirea magistraților la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de bază brută lunară și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Reclamantul mai arată că, deși au fost remunerați în permanență în raport cu coeficientul de ierarhizare, respectiv indemnizația brută a magistraților, în mod discriminatoriu nu au beneficiat și de sporul de risc și solicitare neuropsihică acordat de Legea nr. 50/1996 judecătorilor.
Se mai arată că îndreptățirea lor la despăgubiri pentru neplata acestui spor rezultă și din faptul că acest spor a fost plătit și personalului auxiliar de specialitate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.19.03.2009 Tribunalul Vaslui admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vaslui și în consecință:
Obligă pârâtul Tribunalul Vaslui să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2004.
Respinge capătul de cerere solicitat de reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că eclamantul a avut calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vaslui în perioada 30.06.2004- 1.07.2004.
În primul rând, instanța învederează faptul că, în cauză nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001; ori, exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. în cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv. Abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 și Codul muncii.
In speță, prin Decizia 21/10.03.2008 a Inaltei Curti de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art.47 din Legea 50/1996( reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin 1 din Constituția României), conform art.329 Cod proc. civ. fiind obligatorie pentru toate instanțele de judecată. In raport de aceasta, termenul de prescripție a fost respectat.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut câ ". au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Inalta C de Casație și Justiție că ". dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
în temeiuldisp.art.329Cod proc. civ. decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, sub aspectul constatării supraviețuirii normei ce reglementa sporul de risc și după apariția nr.OG83/2000, însă, având în vedere că hotărârile judecătorești în privința cărora a fost sesizată instanța supremă nu se refereau la salarizarea asistenților judiciari, nu se poate reține că prin această decizie s-ar fi stabilit sfera persoanelor îndreptățite. la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică doar la cele numite în funcția de magistrați, magistrați-asistenți și personal auxiliar de specialitate.
în ceea ce privește salarizarea asistenților judiciari, se reține că aceasta a fost reglementată prin următoarele dispoziții legale:
Spre deosebire de celelalte categorii de personal din sistemul justiției, drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistraților consultanți) au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească.
în conformitate cu dispozițiile art. III din nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească: "Art. III-(l) Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II în raport cu timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoana desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.
Ulterior, prin dispozițiile art. II din nr.OUG20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a stabilit că:
"Art. II-(l) Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legeanr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Magistrații consultanți care nu îndeplinesc condiția de vechime în specialitate prevăzută la art. 69 1 alin. 1 sunt menținuți în funcție, fiind salarizați cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari, în raport cu vechimea în specialitate juridică pe care o poseda, pana la împlinirea vechimii stabilite de lege.
Prin art.l7ind.l din Legea nr.50/1996, articol introdus prin nr.OG83 din 2000, s-a stabilit că: " Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, republicatâ, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut lanr.crt.29din cap. A al anexei nr."
începând cu data de 01.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilite prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Astfel, printr-un capitol separat al nr.OUG177 din 2002, și anume Capitolul III- " Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți" au fost reglementate toate drepturile salariale ale acestei categorii profesionale, nr.OUG 177/2002 fiind, similar magistraților, singurul act normativ incident în materia salarizării acestei categorii profesionale.
Prin acest act normativ s-a stabilit că: "Art.15 -(1) Magistrații consultanți numiți în condițiileegii nr. 92/1992, republicată. cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația orespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30.
Prin nr.OUG27/2006, act normativ care a abrogat nr.OUG 177/2002, salarizarea asistenților judiciari, a fost stabilită după cum urmează:
Art. 16- (1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5, 7, 18. 24 și 25.
Legea nr. 45 din 6 martie 2007pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a modificat articolul 16, alineatul (2) în sensul că:
"Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4 ind. 1,5, 7, 18, 24 și 25."
Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, potrivitdisp.art.155din Codul muncii, act normativ aplicabil și reclamanților, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. In acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Potrivit art.171din Legea nr.50/1996, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, erau remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut lanr.crt.29din cap. A al anexei nr. 1 pentru magistrați și, astfel cum a constatat înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/2008, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute în nr.OG83/2000, normele art.47 din Legea nr.50/1996 ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personal auxiliar de specialitate, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Se mai reține că, potrivitdisp.art.55din Legea nr.304/2004, asistenții judiciari constituie, împreună cu judecătorii, completele ce soluționează cauzele privind conflictele de muncă, participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile, opinia acestora consemnându-se în sentință, având și obligația motivării opiniei lor separate.
De asemenea, conform art.l 11-113 din Legea nr.304/2004, asistenții judiciari se supun numai legii, aplicându-li-se toate dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile, abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
Avându-se în vedere toate aceste dispoziții legale, se reține că, deși asistenții judiciari au fost în permanență remunerați cu indemnizația unei anumite categorii din corpul magistraților, aceștia participă la activitatea de judecată, la pronunțarea și motivarea hotărârilor în cauze în care legiuitorul, urmând exemplul jurisdicțiilor de dreptul muncii și securității sociale din alte state, a considerat imperios necesară opinia acestora la pronunțarea soluțiilor, respectiv în conflictele de muncă și în litigiile de asigurări sociale; astfel, se constată că, prin excluderea de la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, aceștia au suferit un prejudiciu cauzat prin discriminare directă, pentru care, potrivitdisp.art.269și 295 din Codul muncii, sunt îndreptățiți la plata unei despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Tribunalul Vaslui, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Tribunalul Vaslui, arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În raport de dispozițiile art.3 și 12 din Decretul 167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003 dreptul la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2004 este prescris. A fost reținută greșit decizia în interesul legii ca justificând imposibilitatea juridică de a-și exercita dreptul la acțiune.
Nu au fost administrate probe noi, iar intimatul nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamantul au solicitat plata drepturilor salariale constând în acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996actualizate în raport cu rata inflației la data plății pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 30.01.2009 reclamantul este îndreptățit să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Tribunalul Vaslui împotriva sentinței civile nr.19.03.2009 Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vaslui având ca obiect plata actualizată a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația lunară pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Tehnored:- -
2 ex, 30.10.2009
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
