Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 10093/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10093
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA O, împotriva sentinței civile nr. 1631 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentantă de avocat și intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra fondului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune un set de acte, precizând că, le-a observat și intimata, după care, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 19 mai 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA O, pentru a fi obligată să-i acorde grupa a-II-a de muncă, precum și sporurile aferente pe care pârâta nu le-a acordat.
In motivarea acțiunii a arătat că în perioada 1969 - 2007, desfășurat activitatea în cadrul societății, îndeplinind funcția de țesătoare în Secția.
Condițiile de muncă nu corespundeau din punct de vedere al legislației muncii și medicina muncii, existând în permanență pericolul de îmbolnăviri profesionale, incapacitate temporară de muncă, cât și invaliditate, situație determinată de noxele existente (zgomot, pulberi de în suspensie), ce depășeau limite maxime admise.
Legislația muncii prevede că toate societățile care lucrează în condiții grele de muncă cu depășirea limitelor maxime admise ale noxelor să fie încadrate în grupe de muncă care se acordau din anul 1969, cu sporurile aferente.
Reclamanta a mai arătat că în perioada 1969 - 2002, beneficiat de aceste drepturi conferite de legislația muncii, însă ulterior, drepturile câștigate au fost luate în mod abuziv și ilegal.
In cursul procesului, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei să-i acorde condiții deosebite de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că până în anul 2002, societatea a acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă, unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de ITM.
Ultimul aviz acordat cu nr.6/16.01.2002, a fost valabil până la 31 decembrie 2002 și era însoțit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă, unde existau condiții deosebite,
De asemenea a mai arătat că în cursul anului 2002, Consiliul de administrație al societății a luat măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, respectiv căldura și reducerea pulberilor textile prin funcționarea continuă a de recondiționare, construirea Stației de compresoare, izolația exterioară, îmbunătățirea iluminatului în secțiile de producție și reducerea zgomotului.
Prin Hotărârea nr.1 din 11.01.2003, pct.7, Consiliul de administrație al societății a decis ca urmare a efectuării investițiilor în cursul anului 2002, ca începând cu 1 ianuarie 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă în condiții deosebite.
Această măsură a fost anunțată la ITM M și s-a menționat faptul că pentru justificarea măsurii s-a solicitat Serviciului de medicina muncii, efectuarea determinărilor de noxe, iar după expirarea avizului nr.6, nici Sindicatul nu a făcut propuneri pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru a face dovada susținerilor din acțiune și din întâmpinare, părțile au depus la dosarul cauzei acte, iar instanța din oficiu a solicitat relații la Direcția de Sănătate Publică M și ITM
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1631 din 09. sept. 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA O.
S-a constatat că reclamanta a desfășurat activitatea în condiții deosebite pe perioada ianuarie 2003 - martie 2007.
A obligat pârâta să încadreze locul de muncă al reclamantei în "condiții deosebite" pe perioada 1 ianuarie 2003 - 10 octombrie 2007.
A obligat pârâta să plătească reclamantei sporul pentru condiții deosebite pe perioada mai 2005 - martie 2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de țesătoare la Secția de țesătorie până la data de 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea conform art. 65 și 68 din Codul muncii.
Din copia carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că o perioadă a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă și de sporurile aferente și după anul 2001 de condiții deosebite de muncă, însă începând cu anul 2003 intimata nu a mai încadrat nici un loc de muncă în condiții deosebite.
Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sunt reglementate de HG 261/2001.
Prin HG 246 din 07.03.2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite criteriile și metodologia au rămas aceleași.
Conform art. 2 din HG 261/2001 criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează prezența noxelor profesionale fizice (zgomot, vibrații) și a noxelor chimice sau biologice.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este reglementată la art. 3 HG 261/2001 și propune nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea acestora din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe ( valoarea măsurată, metoda folosită, valoarea admisă), solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate.
Până în anul 2002 intimata a respectat întocmai prevederile legale de mai sus și a obținut avizul Inspectoratului Teritorial d e Muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Începând cu anul 2003 societatea nu a mai încadrat locurile de muncă în condiții deosebite susținând că în urma investițiilor efectuate s-au îmbunătățit condițiile de muncă. În acest sens prin Hotărârea nr. 1 din 11.01.2003 a Consiliului de Administrație s-a decis ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În acest sens s-a solicitat Serviciului de Medicină a cu adresa nr. 973 din 04.03.2003 efectuarea determinărilor de noxe.
Efectuarea determinărilor de noxe nu s-a făcut din culpa intimatei, deoarece nu au fost achitate costurile aferente, obligație care cade în sarcina sa.
De altfel, prin măsurile luate nici nu au fost diminuate sau eliminate noxele, deoarece în perioada 2003 -2007 s-au înregistrat depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce a determinat existența în continuare a bolilor profesionale.
Față de această situație se impune încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite începând cu data de 01.01.2003 și până la încetarea activității.
De asemenea vor fi acordate și sporurile aferente acestor condiții pe perioada ultimilor 3 ani, având în vedere dispozițiile art. 283 alin.1, lit. c, CM.
Intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepție nefondată față de primul petit al acțiunii care are caracterul unei acțiuni în constare și care este imprescriptibilă și fondată față de petitul privind plata sporurilor salariale pe perioada 2002 - aprilie 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză, la data 21 octombrie 2008, pârâta SC SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că în mod greșit prima instanță admis cererea petentei dispunând încadrarea locului de muncă a acesteia în condiții deosebite de muncă, perioada mai 2005 - martie 2007.
Astfel, a susținut că până în anul 2002, inclusiv, recurenta acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, ultimul aviz acordat fiind cel cu nr. 6 din 16 ianuarie 2002, valabil până la sfârșitul anului respectiv, însă începând cu anul 2003, în urma hotărârii consiliului de administrație nr. 1 din 11 ianuarie 2003 s-a decizia ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă cu condiții deosebite, ca urmare a efectuării unor investiții care au determinat reducerea noxelor profesionale.
S-a susținut și faptul că, în baza dispozițiilor HG nr. 261/2001, încadrarea locurilor de muncă la "condiții deosebite" se realizează prin întocmirea de propuneri de către si, astfel încât nu pot fi acordate retroactiv condițiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
S-a învederat și situația că îmbunătățirea condițiilor de muncă după anul 2002 a fost evidențiată prin referatele întocmite de medicii specialiști în medicina muncii, cu care unitatea a avut contract, în perioada iunie 2002 - septembrie 2007, fiind depistate doar două cazuri de boli profesionale, la care se adaugă faptul că salariații au fost dotați la locul de muncă cu mijloace de protecție, respectiv măști contra și antifoane contra zgomotului.
La data de 13 2008, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Deși prin HG nr. 246 din 6 martie 2007 s-au abrogat dispozițiile HG nr. 261/2001 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, în speță sunt aplicabile tot dispozițiile primei hotărâri de guvern în situația în care metodologia de stabilire a locurilor de muncă cu condiții deosebite și criteriile, au rămas aceleași, iar perioada solicitată face referire la un interval de timp în care actul normativ respectiv se afla în vigoare.
Astfel, prin HG nr. 261/2001 și a Ordinului nr. 352 din 7 iunie 2001, pentru aprobarea normelor metodologice de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorul avea obligația, în aplicarea dispozițiilor art. 3, să efectueze o serie de operațiuni și anume:
Nominalizarea locurilor de muncă propuse să fie încadrate în condiții deosebite, de către angajator împreună cu sindicatele; efectuarea determinărilor de noxe profesionale susceptibile să depășească limitele admisibile prevăzute în normele generale de protecție a muncii; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând rezultatele controlului medical cu răspunsul specific al organismului la noxele profesionale; evaluarea locurilor de muncă în baza rezultatelor obținute prin aplicarea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit."a și b" sau lit. "a și c"; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii efectuată de angajator pe baza metodologiei pusă la dispoziție de către inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii, precum și avizul inspectoratului Teritorial d e muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Acest aviz se acordă pe baza unui set de documente puse la dispoziție de către angajator, respectiv: buletinul de determinare al noxelor profesionale; procesul verbal cuprinzând constatările inspectorilor ITM; lista cu bolile profesionale și analiza de corelație sau sinteza supravegherii medicale specifice riscului de afectare a stării de sănătate; fișa de evaluare și fișele de expertizare tehnică din punct de vedere al protecției muncii însoțite de programul de măsuri, la care se adaugă propunerea de încadrare a locului de muncă în condiții deosebite conform modelului prezentat în anexa nr. 2.
In urma analizării dosarului și a verificării conformității rezultatelor expertizei tehnice, precum și a programului de măsuri cu prevederile legale privind protecția muncii, inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii acordă avizul sau respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia.
In speță, reclamanta a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de țesătoare la secția de țesătorie până la data de 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea în baza dispozițiilor art. 65.68 Codul muncii, beneficiind conform celor inserate în carnetul de muncă, de încadrare în grupa a II-a de muncă, loc de muncă cu condiții deosebite.
Începând cu anul 2003, intimatei pârâte, ca de altfel tuturor salariaților, angajați ai recurentei, acesteia nu i s-a mai acordat grupa a II-a de muncă, susținându-se în mod nejustificat de către pârâtă că îmbunătățirea condițiilor de muncă au determinat declasificarea locurilor de muncă respective, din grupa a II-a în grupa a III-a
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât înscrisurile depuse la dosar atestă într-adevăr efectuarea unor investiții care au avut drept rezultat îmbunătățirea condițiilor de muncă la nivelul societății, însă investițiile respective nu justifică neîncadrarea locurilor de muncă în acelea cu condiții deosebite.
Aceasta, întrucât, măsurile luate nu au avut drept efect eliminarea noxelor profesionale, măsurătorile efectuate de către specialiștii în medicina muncii stabilind că, în continuare, se înregistrează depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce determină existența în continuare a bolilor profesionale.
Conform adresei nr. 616 din 5 septembrie 2002, emisă de către recurentă și invocată de către aceasta în susținerea recursului, se reține faptul că pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, sunt necesare a fi îndeplinite criteriile prevăzute în dispozițiile art. 3 lit."a și c" din HG nr. 261/2001, respectiv prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale peste limitele admise de normele generale de protecție a muncii și morbiditatea exprimată în boli profesionale.
Aceste criterii au fost îndeplinite și după anul 2003, avându-se în vedere situația în care, la nivelul societății, s-au înregistrat boli profesionale, iar prezența noxelor profesionale este peste limitele admise.
Pe de altă parte, recurenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în hotărârea de guvern respectivă, de efectuare a determinărilor de noxe și de expertizare a locurilor de muncă, salariații fiind prejudiciați atât din punct de vedere al stării de sănătate, cât și al stării materiale, neputând suporta culpa angajatorului care nu a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii avizului de la inspectoratul teritorial d e protecție a muncii.
Sub acest aspect, devine lipsită de relevanță hotărârea nr. 1 din 11 ianuarie 2003 Consiliului de Administrație a societății prin care s-a decis ca aceasta să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Se constată astfel că în mod nejustificat recurenta a decis ca începând cu anul 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, deși investițiile efectuate nu s-au finalizat cu eliminarea în totalitate a noxelor profesionale. Dotarea salariaților care lucrează la secția țesătorie cu măști contra prafului (pulberi de ) și antifoane contra zgomotului reliefează îmbunătățirea condițiilor de muncă, însă într- mică măsură, aceste dotări neputând duce la declasificarea locurilor de muncă din condiții deosebite în condiții obișnuite.
Față de cele arătate se va reține că hotărârea Tribunalului Mehedinți este legală și temeinică, nefiind afectată de niciunul de motivele de modificare sau casare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă,recursul declarat de pârâta SC " SA O se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA O, împotriva sentinței civile nr. 1631 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /24.11.2008.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin