Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 10092/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10092
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4910/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL TEORETIC, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.06.2008, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, A, -, A, A, C, C A,. G, -, a chemat in judecată pe pârâții Liceul Teoretic, -" C, Consiliul Local C și Primăria - Instituția Primarului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, s-a arătat că de la intrarea in vigoare a legii nr. 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 11 1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b și art. 41 al 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b, art. 42 al 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1997, art. 1 alin 5, art. 41 alin 2 și 5 din Constituție, art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04. 11. 1950.
In dovedire, reclamanții au depus extrase din legislația invocată,practică judiciară,tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât intre aceștia și reclamanți nu există niciun fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4910 din 19 sept, 2008 respins acțiunea formulată de reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, cu sediul în C,-, jud. D în numele membrilor de sindicat, A, -, A, A, C, C A,. G, -, POLINA, împotriva pârâților LICEUL TEORETIC, cu sediul în C, str. -, nr. 42, jud. D, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI, ambele cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedre următoarele aspecte:
Reclamanții, A, -, A, A, C, C A,. G, -, membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte Liceul Teoretic, -" C.
Având în vedere obiectul cererii de chemare in judecată, instanța a constatat că unitatea administrativ teritorială pârâtă și Consiliul Local nu au calitate procesuală pasivă, între acești pârâți și reclamanți neexistând vreun raport juridic de muncă și, prin urmare, ei nu pot fi obligați la plata drepturilor bănești rezultând din raportul de muncă încheiat între reclamanți și unitatea școlară pârâtă.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primăriei - Instituția Primarului, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul precizând că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, se critică soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C și Primarului Mun.C, ca neîntemeiată în condițiile în care cele două autorități administrative au calitatea de ordonatori în ceea ce privesc drepturile salariale cuvenite reclamanților.
În ceea ce privește fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, dispozițiile Constituției României și a Cartei Sociale Europene Revizuite, dispoziții ce reglementează principiul nediscriminării și la măsurile de protecție socială.
Astfel, atâta timp cât CCM la nivel național prevede dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă, acestea se cuvin necondiționat tuturor categoriilor de salariați din diferitele ramuri ale sectorului bugetar.
In ce privește critica privind lipsa calității procesuale pasive Consiliului Local C și a Primarului Mun.C, aceasta urmează a fi înlăturată ca nefondată.
Întrucât bugetul local se aprobă de către Consiliul local, este întemeiată obligarea acestuia la plata sumelor ce reprezintă drepturile salariale, alături de unitatea școlară (acesteia revenindu-i și obligația calculării sumelor pentru fiecare din cadrele didactice reprezentate de sindicat) și, pe cale de consecință, cu motivarea că, acesta are obligația de a asigura finanțarea întrucât, potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, HG nr.1942/2004 și art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc în mod direct și nemijlocit calitatea de ordonatori de credite.
Se constată, de asemenea că primarul are calitatea de ordonator de credite la nivelul localității potrivit Legii 215/2001, fiind forul ce aprobă cheltuielile bugetare la acest nivel.
Curtea constată a fi nefondat și acest motiv de recurs, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
O astfel de interpretare a fost reținută de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr.14/2008.
Reprezentații având calitatea de salariați în cadrul unei instituții de învățământ, instituție ce face parte din sectorul bugetar, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd dispozițiile. alin.2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Sunt considerentele pentru care instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr. 4910/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL TEORETIC, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex/2.XII.2008
Tehn,red,A
J,f,
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
