Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1034/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1034/
Ședința publică din 11 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.281 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
S-a mai constatat că prin încheierea nr.160/CR din cameră de consiliu din data de azi, 11iunie 2008, s-a admis declarația de abținere formulată de doamna judecător.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este în stare de judecată, ca atare s-a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.281 din 20 februarie 2008 Tribunalului Harghita, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei 1 noiembrie 2004, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții -, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții, în solidar, să plătească pe seama reclamanților sumele, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculate după cum urmează: -, pentru perioada 16.04.2007-01.11.2007; - - și, pentru perioada 01.11.2004-01.11.2007; -, pentru perioada 01.11.2004-30.11.2006; a obligat în solidar pârâții să plătească în continuare reclamantelor, - și sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 02.11.2007; a obligat pârâții, în solidar, să plătească aceste sume, actualizate cu indicele de inflație, calculate până la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Harghita să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă al reclamanților; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și H să aloce fondurile necesare achitării sumelor menționate anterior; s-a respins acțiunea reclamantelor - și privind plata sporului de confidențialitate de 15%, pentru perioada 13.12.2002-31.10.2004, respectiv a reclamantului, pentru perioada 01.08.2004-31.10.2004; fără cheltuieli de judecată.
In considerentele hotărârii judecătorești atacată s-a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de MEF este nefondată având în vedere că este o persoană juridică care ordonează ca și credite salariale același drept solicitat de reclamanți, respectiv sporul de confidențialitate de 15 % neachitat.
S-a reținut că drepturile salariale nu pot fi acordate decât după aprobarea pârâților, care sunt concomitent obligați să aprobe sumele datorate.
Ținându-se cont de îndatoririle pârâtului s-a apreciat că plata drepturilor solicitate de reclamanți se poate realiza numai după deschiderea de credite și după alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către MEF.
De asemenea, calitatea procesuală a pârâtului se justifică prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002.
Referitor la excepția prescripției s-a reținut că pentru perioada 31.12.2002-31.10.2004 pentru reclamantele și, și pentru reclamantul pentru perioada 01.08.2004-31.12.2004 se aplică prevederile art.1 alin.1 rap. la art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 Codul muncii, respectiv prescrierea acestor drepturi.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a considerat-o întemeiată și a admis-o în consecință prin aplicare art.16/20 din OG nr.137/2000.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului de justiție iar raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii.
Referitor la existența sau inexistența discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de confidențialitate instanța a constatat că reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, și art.9 din Codul deontologic.
S-a apreciat că prin însăși natura sa activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale.
Instanța de fond a reținut că reclamanții nu îndeplinesc funcții de demnitate publică, astfel că se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Instanța a reținut că natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților reprezintă o clauză obligativă și nu facultativă a raportului de muncă.
Ca urmare pârâților le revine obligația de plată a drepturilor salariale sinalagmatice, obligației de confidențialitate.
S-a reținut că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea salarizării tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
S-a considerat că nu există o explicație rezonabilă excluderii lor, pentru criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același.
Instanța a reținut prev. art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 și art.2 alin.3 din același act normativ apreciind că legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate, respectiv obligația de confidențialitate care atrage și o retribuție corespunzătoare, iar acordarea unor sporuri doar unor categorii de personal atrage discriminarea reclamanților față de celelalte categorii care beneficiază de acest spor.
Instanța pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor a aplicat, prin analogie, procentul sporului prev. de art.13 alin.1 din OUG nr.123/2003, pentru a se realiza o justă și integrală despăgubire.
Acordarea despăgubirilor solicitate instanța a precizat că reprezintă o aplicare a prev. art.269 Codul muncii care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Referitor la actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație s-a considerat admisibilă în baza art.1082 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
în garanție a MEF în baza art.19 din Legea nr.500/2002, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Ținând cont că au fost încălcate prev. art.16 alin.1 si 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit e, pct.i din OG nr.137/2000, art.2 alin1-3, art.29 pct.2 din OG nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, și art.5 și 6 Codul muncii, s-a admis acțiunea formulată.
Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva acestei hotărâri arătând că nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru JUDECĂTORI: Nemenționat
Se arată că în speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul magistraților de a primi spor de confidențialitate.
S-a arătat că nu se poate vorbi de un drept al magistraților de a beneficia de un spor de confidențialitate, în condițiile în care dosarele de judecată sunt documente publice și activitățile desfășurate de aceștia nu implică intrarea în contact cu vreun tip de informație din cele enunțate în art.12 din Legea nr.544/2001, astfel că soluția instanței de fond se arată că este nelegală.
Se susține că sporul de confidențialitate pentru magistrați nu face obiectul art.14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Se susține că magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar și situația lor nu poate fi comparabilă în niciun fel statutului personalului militar și funcționarilor publici.
S-a invocat că în mod greșit tribunalul a aplicat prevederile art.269 Codul muncii, iar în baza art.304 pct.4 și 9.pr.civ. se solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată se constată că recursul este nefondat urmând a se respinge pentru următoarele considerente:
In mod prioritar instanța a considerat că reclamanții sunt consilieri juridici cărora art.66 din Legea nr.123/2006 le stabilește obligația de confidențialitate.
In mod corelativ acestora le revine și contraprestația unității bugetare de plată a drepturilor salariale deci și a sporului prev. de art.155 Codul muncii ca urmare a îndeplinirii obligației de confidențialitate a reclamanților.
Este indubitabil că legiuitorul prin stabilirea obligației de confidențialitate a instituit și obligație de plată, o contraprestație salariala corelativă acestei obligații.
Reclamanții sunt încadrați în sectorul bugetar, iar instanța de fond în mod justificat a constatat că deși reclamanții își îndeplinesc obligația de confidențialitate, acestora nu le este recunoscut sporul de confidențialitate ca restului personalului bugetar.
Ca urmare, constatare instanței de fond că reclamanții sunt discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate față de celelalte categorii socioprofesionale, atrag aplicarea OUG nr.137/2000.
Referitor strict la recursul declarat de către pârâta se constată că expressis verbiss nu apare noțiunea de consilieri de probațiune, deci la reclamanții din prezenta cauză nu se face referire, uzitându-se termenul de magistrați, respectiv, în situația de față nu se poate vorbi despre un drept al magistraților de a beneficia de un spor de confidențialitate, în condițiile în care dosarele de judecată sunt documente public.
Ulterior se face referire la situația magistraților, la statutul magistraților și la faptul că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru JUDECĂTORI: Nemenționat
Referitor la reclamanții în speță, consilieri de probațiune, se constată că principiul egalității de tratament în salarizare atrage pentru obligația de confidențialitate stabilită în sarcina lor același tratament salarial ca și ale celorlalte persoane din unitățile bugetare, fără nicio discriminare, în condițiile în care sporul de confidențialitate are la bază criteriul de îndeplinire a obligației de confidențialitate indiferent de categoria socioprofesionala din care fac parte.
In spiritul prev. art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000 rap. la art.2 alin.3 din același act normativ al art.2 pct.1 din Declarația universală a drepturilor omului rap. la art.29 pct.2 coroborat cu art.2 pct.2 din Convenția nr.11 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei se apreciază că pentru o muncă egală este corelativă o remunerație egală.
Se consideră că acordarea despăgubirilor reprezintă o aplicare a prev. art.269 Codul muncii și reprezintă o despăgubire pentru starea de discriminare în muncă a reclamanților.
Coroborând prev. art.20 din Constituție cu dispozițiile imperative ale Protocolului nr.12 din Convenția Europeană se consideră că acordarea despăgubirilor către reclamanți este justificată și ca urmare se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.281/2008 a Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehored.
2 exp.
13.10.2008.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
