Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1036/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1036/
Ședința publică din 11 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales în,-, județul H, împotriva sentinței nr.279 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, au sosit la dsoar relațiile solicitate de la pârâta intimată Instituția Primarului comunei.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este în stare de judecată, ca atare s-a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 279/20.02.2008 a Tribunalului Harghitas -au dispus următoarele:
- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei Instituția primarului comune,-, jud.H, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pri n cererea introdus sub nr-, reclaman ii, i, to i cu domiciliul ales n.,-, jud. H, au chemat n judecat ta Institu ia primarului com., cu sediul n.,-, jud. H, solicit nd obligarea acestora n solidar la plata contravalorii tichetelor de mas de care trebuiau beneficieze, potrivit legii 142/1998, n perioada ianuarie 2004 - decembrie 2007.
În motivarea lor reclaman ii au ar ătat Legea 142/1998 a prev zut i pentru salaria ii din unit ăț ile bugetare dreptul de a primi tichete de mas, ns n cazul lor acest drept nu a fost acordat, cre ndu-se astfel o gravă discriminare fa ță de alte categorii de salaria i din domeniul bugetar. Totodat s-a mai arat prin legile bugetului de stat s-a restr ns dreptul instituit de Legea 142/1998, iar prin aplicarea acestei legi doar la unele categorii de salaria i din domeniul bugetar se ncalc dreptul fundamental al egalit ăț ii tuturor cet ăț enilor rom ni n fa a legii, drept acordat de Constitu ia Rom niei, precum i de prevederile art. 14 din Conven ia European a Drepturilor Omului.
Unitatea a depus nt mpinare, nd la aprecierea instan ei acordarea tre reclaman i a drepturilor solicitate.
Din actele i lucr rile dosarului instan a de fond a re inut că reclaman ii sunt angaja i la unitatea, n baza unor contracte individuale de munc. Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 142/1998 tichetele de mas se acord n limita prevederilor bugetului de stat, pentru unit ăț ile din sectorul bugetar. De asemenea, potrivit prevederilor legii finan elor publice, cheltuielile bugetare au destina ie precis i limitat, i sunt determinate de autoriz rile con inute n legi specifice i n legile bugetare anuale, cheltuielile neput nd fi angajate i efectuate dacă nu exist baza legal pentru respectiva cheltuial. Totodat, prin legile bugetului de stat, aferente perioadei invocate, nu s-au prev zut sume pentru acordarea tichetelor de mas.
De asemenea, s-a precizat faptul, prin Decizia nr. 14/18.02.2008, pronun at de tre înalta Curte de Casa ie i Justi ie, s-a admis recursul n interesul legii, stabilindu-se că dispozi iile art. 1 alin.1 i 2 din Legea 142/1998 se interpreteaz n sensul aloca ia individuală de hran sub forma tichetelor de mas nu se poate acorda judec torilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate i func ionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instan elor i parchetelor, aceste beneficii nu reprezint un drept, ci o voca ie, ce se poate realiza doar n condi iile n care angajatorul are prev zute n buget sume cu aceast destina ie i acordarea acestora a fost negociat prin contractele colective de munc.
Astfel, instan a a constatat reclaman ii nu au depus la dosar documente n sensul celor stipulate n Decizia nr. 14/18.02.2008, pronun at de tre înalta Curte de Casa ie i Justi ie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat că dreptul la alocația individuală de hrană își are temeiul legal în prev.art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998.
Odată cu apariția OUG nr.33/2001 s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr.142/1998 dintre diferitele categorii de salariați și ale unităților economice și sectorului bugetar, încălcându-se un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, art.14 din CEDO și art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO.
Prevederile art.20 din OUG nr.245/2000, abrogată prin OUG nr.33/2001 au asigurat tocmai o aplicar4e nediscriminatorie a leg9ii nr.142/1998.
Tribunalul Harghita prin altă hotărâre judecătorească a obligat o instituție similară la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
În drept, au invocat prev.art.304 ind.1 Cod pr.civilă, art.1 alin.1 din Lege anr.142/1998.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.1, alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Față de aceste prevederi legale se constată că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ în sarcina pârâților obligația de a acorda tichetele de masă, ci prevede doar posibilitatea acordării acestora. Se instituie astfel un drept opțional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masă, drept care este condiționat, în ceea ce privește aplicarea lui, de prevederea unor sume cu această destinație în buget.
Or, în condițiile în care pentru anii 2004 - 2007, prin legile bugetului de stat nu au fost aprobate pentru instituțiile publice sumele necesare acordării tichetelor de masă, în mod legal s-a reținut de către instanța de fond că pretențiile reclamanților sunt nefondate. ( Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005 ). În plus, și pentru anul 2007 fost interzisă în mod expres acordarea acestui drept, prin dispozițiile art. III din nr.OUG 88/2006.
Pe de altă parte, nu are relevanță împrejurarea că tichetele de masă au fost acordate unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare, deoarece bugetul fiecărei instituții este stabilit în funcție de nevoile specifice și de tipul activității pe care acestea o desfășoară, iar în condițiile în care bugetele pârâților nu prevăd în mod expres sume de bani pentru acordarea alocațiilor de hrană, pârâții nu pot fi obligați la acordarea tichetelor de masă solicitate de reclamanți.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea existenței unei situații discriminatorii, astfel cum invocă reclamanții, deoarece legile bugetului de stat pe anii 2004 -2006, precum și nr.OUG 88/2006, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, iar adoptarea de către unele instanțe judecătorești din țară a unor soluții favorabile, în cauze cu obiect similar, nu obligă - practica judiciară neconstituind izvor de drept.
În fine, nu subzistă nici critica vizând încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece actele normative invocate în susținerea acțiunii nu instituie o obligație a angajatorilor, în sensul celor pretinse de reclamanți, beneficiul legal invocat fiind unul opțional.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 142/1998, ne
fiind, astfel, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales în,-, județul H, împotriva sentinței nr.279 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
26.06.2008
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
