Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1035
Ședința publică din data de 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-/15, împotriva sentinței nr. 524 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat recurentul, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate de Stat
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul, reiterând motivele precizate în scris, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii obligarea pârâtei să îi acorde gradul profesional I pe perioada 20.09.2006 - 15.01.2007, să îi achite diferențele salariale rezultate dintre gradul I și gradul V profesional și daunele morale în cuantum de 30.000 euro.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoșani la data de 6 ianuarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta de Stat B, solicitând obligarea acesteia la acordarea gradului profesional I pe perioada 29 septembrie 2006 - 15 ianuarie 2007, plata diferenței salariale rezultate dintre gradul profesional I și V, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale și daune interese pe care le-a precizat la prima zi de înfățișare, ca fiind în sumă de 30.000 euro.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 2003 - 2005 fost angajat al " " S pe funcția de instrumentist grad profesional I, iar la 20.09.2006 a ocupat prin concurs postul de artist instrumentist - vioară care este echivalentul funcției de instrumentist.
Cu toate acestea, la încadrare, pârâta nu i-a menținut gradul profesional I, ci i-a încheiat contractul cu gradul V deși parcursese toate etapele profesionale pentru a ajunge la gradul I și avea o vastă și meritorie pregătire profesională, recunoscută și pe plan internațional, atât ca membru al unor prestigioase orchestre internaționale cât și ca solist și muzician de cameră. A mai arătat că a luat cunoștință de încadrarea în gradul profesional inferior abia la data încetării activității, cu ocazia înmânării carnetului de muncă.
Cu privire la daunele morale și daunele interese solicitate, a precizat că acestea sunt determinate de "gestul injust al pârâtei" de a-l fi încadrat la o categorie profesională neconformă cu vechimea, experiența și rezultatele acumulate anterior, ceea ce l-a pus în situația de a renunța la cariera sa concertistică după 25 de ani de activitate întrucât salariul aferent gradului profesional acordat nu era "satisfăcător unui standard minim de confort în vederea practicării în condiții optime a acestei meserii".
Reclamantul a depus un calcul detaliat al daunelor morale și interese solicitate, raportându-se la cheltuielile generate de formarea sa ca profesionist în domeniul artei.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 524 din 22 aprilie 2009, respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant.
Privitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că reclamantul a încheiat cu pârâta, la data de 21 septembrie 2006, contractul individual de muncă pe durată determinată de 6 luni, cuprinsă între 20 septembrie 2006 și 20 martie 2007, pentru funcția vacantă de artist instrumentist vioară, în urma concursului susținut la 15.09.2006.
La data de 15 ianuarie 2007, contractul a încetat în baza art. 55 lit. c Codul muncii (poziția 19 din carnetul de muncă), respectiv prin demisie, așa cum a arătat reclamantul (fila 113 dosar fond).
Cererea acestuia din urmă de obligare a pârâtei la acordarea gradului profesional Iaf ost apreciată ca nefondată din următoarele motive:
Reclamantul a avut cunoștință despre gradul profesional cu care a fost încadrat, exprimându-și consimțământul în acest sens, prin semnarea contractului individual de muncă care cuprindea în mod expres la lit. E mențiunea "grad prof. V", context în care susținerea conform căreia ar fi avut cunoștință de încadrarea în acest grad inferior abia cu ocazia restituirii carnetului de muncă după demisie, este nejustificată.
De altfel, în contractul individual de muncă nu era stipulată numai mențiunea gradului profesional ci și salariul acordat și prin urmare, reclamantul a știut încă de la început că are un salariu mic. Or, în contextul în care acesta corespunde gradului profesional, fiind calculat în funcție de grad, rezultă și din această perspectivă că reclamantul avea cunoștință despre gradul inferior de încadrare.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea la angajare a gradului profesional V s-a făcut corect, în baza legii, respectiv HG nr. 281/93 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, completată și modificată.
Conform Notei A de la anexa 5 acestei hotărâri, (notă introdusă prin HG nr. 994/1995), "funcția de artist instrumentist se utilizează în filarmonici, orchestre simfonice, opere, teatre lirice și operete". Din acest motiv contractul s-a încheiat pentru funcția de artist instrumentist (specifică filarmonicilor)și nu de instrumentist (care este prevăzută ca și categorie distinctă în anexă și fusese deținută de reclamant anterior, la " " S - poziția I din carnetul de muncă).
Prin urmare, nu este vorba de una și aceeași funcție și de aceea nici nu a fost posibilă păstrarea gradului profesional superior dobândit în funcția de instrumentist.
Într-adevăr, așa cum a arătat și reclamantul, potrivit punctului B din aceeași Notă "trecerea persoanelor încadrate în funcțiile de instrumentist, artist liric operă și corist operă, după caz, se face prin menținerea gradului profesional și a gradației avute".
Însă prin această precizare legiuitorul a avut în vedere tocmai faptul că a dorit ca începând cu acea dată - 1995, instrumentiștii care funcționau în cadrul filarmonicilor să se intituleze artiștii instrumentiști, creându-le o funcție specifică. Practic, atunci s-a creat, s-a reglementat pentru prima oară prin acea completare a hotărârii de guvern, funcția de artist instrumentist în mod special numai pentru artiștii din filarmonici, opere și operete, aceștia fiind scoși din categoria de funcție instrumentiștilor - categorie care are un caracter mai general (distingându-se astfel instrumentiștii care erau în filarmonici și opere de cei care își desfășoară activitatea în celelalte instituții cu profil muzical.)
De altfel, este de observat că termenul juridic folosit este acela de "trecere" și nu de "transfer" ori de "ocupare", ceea ce semnifică practic schimbarea doar a titulaturii funcțiilor pentru cei care erau în activitate la acea dată în filarmonici și opere.
Or, reclamantul nu este în această situație de "trecere" ci a funcționat ulterior anului 2005, respectiv de la 1 martie 2003 la 1 iunie 2005, la " " care are un specific folcloric, ca instrumentist vioară după care a fost angajat la Școala iar apoi la filarmonică.
Așadar, nu se poate vorbi, în speță, nici măcar de un eventual transfer ci de o nouă angajare pe un nou post distinct specific filarmonicilor.
În altă ordine de idei, în situația în care era nemulțumit de gradul profesional acordat și care se reflecta automat direct in nivelul salariului primit, reclamantul ar fi avut și posibilitatea de a formula contestație la organul de conducere al pârâtei, conform art. 27 din HG nr. 281/1993, potrivit căruia "soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilorși a altor drepturi care se stabilesc potrivit prevederilor prezentei hotărâri este de competența consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere similare".
În concluzie, deși activitatea artistică a reclamantului este într-adevăr meritorie, așa cum rezultă din numeroasele înscrisuri depuse la dosar, cu toate acestea încadrarea acestuia la pârâtă s-a realizat pe un post diferit de cel pe care îl deținuse anterior, motiv pentru care gradul acordat a fost primul după cel de debutant, respectiv gradul V și nu cel mai înalt (I).
De altfel, pârâta l-a angajat pe reclamant tocmai pe acest post de grad V care era vacant în respectarea statului de funcții, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a acceptat gradul profesional înscris în mod expres în contractul de muncă precum și salariul aferent.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate reiterând susținerile din acțiune și arătând, în esență, că acțiunea a fost în mod greșit respinsă fiind îndreptățit la acordarea gradului profesional I și pe cale de consecință a diferențelor salariale corespunzătoare acestuia.
Analizând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată că este nefondat.
Pretențiile reclamantului nu sunt justificate așa cum pe larg s-a motivat în considerentele hotărârii atacate.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că reclamantul a cunoscut gradul de încadrare a postului pe care dorit să îl ocupe, prin semnarea contractului de muncă la data de 21 septembrie 2006, la 6 zile de la susținerea examenului.
Nu a fost posibilă angajarea reclamantului în gradul profesional I, postul de instrumentist ocupat la " " S fiind diferit de postul de artist instrumentist din cadrul unei filarmonici, art.1 lit. A pct. 1 din HG nr. 994/1995 precizând limitativ unitățile în care se utilizează această funcție și anume, "filarmonici, orchestre simfonice, opere, teatre lirice și operete".
Același act normativ prevede că trecerea persoanelor încadrate în funcția de instrumentist la unitățile menționate mai sus, în funcția de artist instrumentist se face prin menținerea gradului profesional și a gradației avute însă recurentul anterior angajării la unitatea pârâtă nu făcea parte din această categorie de personal căreia, prin HG nr. 994/1995, i s-a creat o funcție specifică.
Pe de altă parte, în raport de vechimea în specialitate a recurentului ( 2 ani și 3 luni) acesta nu putea fi angajat pe un post pentru care gradul profesional I se acordă după 10 ani de vechime, astfel cum prevăd dispozițiile HG nr. 281/1993, obținerea fiecărui grad (de la la I) fiind condiționată de susținerea unui concurs, după o vechime de minim 2 ani pentru fiecare grad.
Relevant este în susținerea soluției pronunțate de prima instanță și faptul că nemulțumirea recurentului exprimată prin prezenta acțiune ar fi putut face obiectul unei contestații adresată organului de conducere al pârâtei, conform prevederilor art. 27 din HG nr.281/1993.
Față de argumentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, criticile aduse acesteia nefiind fondate.
În consecință, recursul va fi respins ca atare, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
ECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarata de reclamantul împotriva sentinței nr. 524 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. Fond:,
2 ex. 15.09.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
