Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1042/2008
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - - - judecător
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, și pârâta - Sind SA împotriva sentinței civile numărul 1009/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av pentru reclamantul recurent și pentru pârâta intimată - Sind SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul reclamantului recurent depune la dosar întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul pârâtei recurente.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului formulat de pârâtă,modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.Fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul reclamantului să fie respins ca nefondat.
Mandatarul reclamantului recurent pune concluzii de respingerea recursului pârâtei.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba în dosarul nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta - SIND SA solicitând:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 25 % aferent salariului de bază pe perioada 01.08.2004 - 22.02.2007;
- să fie obligată pârâta la achitarea drepturilor salariale reprezentând sporul pentru ore suplimentare efectuate în perioada 01.08.2004- 21.02.2007.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că pe parcursul derulări contractului de muncă la societatea pârâtă a primit ca drepturi bănești, doar salariul de bază și sporul de noapte, nu și sporul de vechime la care era îndreptățită conform dispozițiilor art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anul 2003, 2005 - 2006.
A precizat că pârâta era obligată să-i acorde sporul de vechime în procent de 25 % atâta timp cât acesta nu a fost inclus în salariul de bază, iar în măsura în care înțelegea să-l includă în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial de sporul de vechime, astfel încât să poată fi determinat cuantumul sporului inclus.
Cu referire la sporul cuvenit pentru orele suplimentare, arată că pârâta nu i-a acordat ore libere plătite sau spor la salariu conform art.120 din legea nr.53/2003, deși din foile de pontaj și fișa de activitate zilnică se poate observa că durata timpului său de muncă săptămânal depășea 40 ore.
În drept a invocat disp. art. 38,155, 269 din Codul muncii, art. 40 alin. 3 din CCM pe anii 2003 - 2005.
Atașat acțiunii s-a depus copie carnet de muncă 12, 29, m nr.49/2004 30-32, fișă post 32,34.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 40 și 84 din CCM. Acest fapt, deși nu a fost specificat expres în contractul individual de muncă, rezultă din cuantumul salariului care este mai mare cu 50 % față de ceea ce era obligat prin lege.
De asemenea conform foilor colective de prezență întocmite de către societate, se arată că pentru munca suplimentară reclamantul a primit în schimb ore libere plătite sub formă de recuperare.35-37.
Prin sentința civilă nr.1009 din 09.07.2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Albas -a admis, în parte, acțiunea și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 8.915 lei brut, reprezentând sporul pentru orele suplimentare efectuate în perioada 01.08.2004- 21.02.2007.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în procent de 25 % aferent salariului de bază pe aceeași perioadă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar, în parte, în ce privește plata orelor suplimentare dovedite ca fiind efectuate de către reclamant în cadrul atribuțiilor sale de serviciu de transport muncitori de la domiciliu la locul de muncă, a căror contravaloare se ridică la suma de 8.915 lei, conform raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Cu referire la sporul de vechime pe perioada precizată, se arată că raportat la salariul minim pe economie stabilit prin hotărâri de guvern succesive se observă că reclamantul a beneficiat de un salariu negociat mai mare decât salariul minim pe economie, așa încât sporul de vechime pretins se regăsește în salariul brut acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal ambele părții, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește recursul reclamantului se solicită modificarea sentinței în sensul admiteri acțiunii sub toate capetele de cerere, arătând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece este îndreptățit potrivit M la nivel național pentru anii 2003- 2006, coroborat cu prev. art.155 din Legea nr.53/2003 la sporul de vechime pretins.
În ce privește recursul pârâtei - SIND SA, se solicită în principal, modificarea ei în întregime, în sensul respingerii acțiunii reclamantei; în subsidiar modificarea în parte, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă în procent de 15% pentru perioada 01.01.2007-03.09.2007.
În expunerea de motive recurenta a arătat că în mod eronat prima instanță a constatat lipsită de eficiență juridică excluderea sporurilor de la punctul J din deoarece s-a demonstrat în mod evident că atât prin M la nivel de unitate cât și prin răspunsul A, sporul de vechime este inclus în salariu de bază.
De asemenea, se arată că instanța a aplicat în mod arbitrar, prev. art. 40 alin.3 din CCM la nivel național pe anii 2003-2006, deoarece legiuitorul a lăsat la aprecierea părților cuantumul procentual al acestui spor, stabilind doar limita minimă și maximă a cestui spor, așa încât fără nici o susținere legală s-a stabilit obligația pârâtei de a plăti procentul maxim de 20%. Din acest motiv și A în procesul verbal de control nr.-/20.02.2007 lasă la aprecierea părților stabilirea tranșelor de vechime de care beneficiază salariații începând cu 01.01.2007 conform M-art.41.
În ce privește orele suplimentare, se arată că în mod eronat prima instanță a făcut abstracție de excedentul pecuniar pe care l-a încasat reclamantul pe lângă salariul de încadrare; un excedent cu mult mai mare decât suma cuvenită pentru orele suplimentare.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a solicitat respingerea recursului promovat de - Sind A; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând în esență că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în ce privește munca suplimentară efectuată și că sumele de bani acordate de societate reprezintă contravaloarea unor premii anuale sau trimestriale pentru beneficiul adus firmei și nu pot fi confundate cu sporul pentru muncă suplimentară.-11
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 3041cod pr. civilă și din oficiu, în limitele prev. de art. 306 al.2 cod pr. civilă, reține următoarele:
În ce privește recursul reclamantului se constată că acesta este fondat.
Astfel, reclamantul a fost angajat la Combinatul minier al Cuprului, începând cu data de 01.06.1988, iar începând cu data de 24.04.2003 și-a desfășurat activitatea la. Sind A, în calitate de conducător auto, până la data de 22.02.2007.( în acest sens copie carnet de muncă depusă la 12-29)
Unul dintre principalele drepturi ale salariatului prevăzute de art. 39. este salarizarea pentru munca depusă căruia îi corespunde obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă ( art.40 alin.2 lit.c ).
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Sporul pentru vechime în muncă este prevăzut printre sporurile minime ce se acordă, în CCM la nivel național pe anul 2003 și CCM pe ramură industriei și geologiei, precum și M unic la nivel național pe perioada 2007-2010.
Potrivit art.238 alin.1, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit art. 2 din același articol contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Din analiza art.43 reiese faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Într-adevăr, în art. 40 din CCM nr.1116 din 30 ianuarie 2003 la nivel național pe anul 2003, reluat în aceeași redactare de art.41 alin.1 din M unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a prevăzut acordul părților, ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază; însă acest acord poate produce efecte doar după materializarea lui, respectiv concretizarea în conținutul unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau unitate în urma negocierii.
În speță, negocierea cu reprezentantul salariaților privind includerea sporului de vechime în salariul de bază nu a fost dovedită, probă ce cădea în sarcina angajatorului conform disp. art. 287 din Codul muncii.
Raportat la aceste dispoziții, simpla afirmație a recurentei privind existența unei negocieri în acest sens, cu trimiteri la alte dispoziții din Codul muncii vizând drepturile recunoscute salariaților, precum și la adresa A nr.1747/2007-34 care se referă la susținerile angajatorului în acest sens, este lipsită de relevanță juridică.
Ca atare, în mod justificat prima instanță, a dat eficientă înscrierilor din contractul individual de muncă al reclamantului, în care se menționează un salariului lunar de 4.250.000 lei lunar, fără alte sporuri.
Cuantumul acestui spor nu a fost stabilit arbitrar de instanță ci s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.40 din M la nivel național pe perioada 2003-2006. Acest articol, obligatoriu pentru părții, stabilește criteriu de determinare a acestui spor în funcție de vechime-" minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariu de bază"-; ori tocmai acest criteriu a fost folosit de prima instanță acordându-i 20% pe perioada 01.11.2004- 31.12.2006; negocierea altui cuantum nefiind dovedită de angajator.
În ceea ce privește cuantumul salariului stabilit pentru anul 2007, acesta a fost determinat la suma de 560 lei pentru reclamant, menționându-se că în cuprinsul său este inclus și un spor de 5% pentru vechimea în muncă.
Potrivit dispozițiilor Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2007 -2010:
Art. 41 -. (3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
Susținerea recurentului în sensul că unitatea este suverană în stabilirea tranșelor procentuale și a tranșelor de vechime între limitele prevăzute de dispozițiile Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național este reală. Însă, în aplicarea dispozițiilor art.2 alin 3 din același contract unitatea trebuie să aplice reguli unitare pentru toți salariații în determinarea tranșelor de vechime și a sporului cuvenit pentru acestea.
"Art. 2 alin3 M- la angajare și la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor respecta dispozițiile legale în vigoare privind aplicarea principiului egalității de tratament față de toți salariații, fără discriminări pe bază de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală."
Din cuprinsul Deciziei nr. 524 /26 02 2007 (37) rezultă că unitatea a înțeles să acorde pentru anumiți angajați sporuri de vechime diferențiate, astfel a acordat spor de vechime de 5%, 15 % și 20 %. În condițiile în care unitatea a decis că acordă pentru o vechime în muncă mai mare de 20 ani un spor de 20% la salariul de bază, astfel cum a făcut-o în alt caz, această decizie trebuie să fie respectată și în privința reclamantului. Este inadmisibil ca pentru aceleași tranșe de vechime în cadrul aceleași unități să se acorde niveluri diferite ale procentului sporului de vechime.
În ce privește recursul pârâtei Sind vizând obligarea sa la plata orele suplimentare se constată a fi nefondat, deoarece sub acest aspect, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.120, potrivit cărora"munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia", în contextul în care așa cum reiese din proba științifică administrată în cauză, pe baza evidenței primare a societății recurente, reclamantul a prestat ore suplimentare.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că aceste ore au fost plătite, cu referire la excedentul pecuniar față de salariu încasat de intimat, deoarece nu s-a justificat plata unor drepturi salariale cu acest titlu, sarcina probei în acest sens revenindu-i angajatorului potrivit art.163.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 312 (1), coroborat cu art.304 punct 9 cod procedură civilă cu aplicarea art.81 din legea nr.168/1999, va admite ca fondat recursul reclamantului, va modifica sentința atacată, doar în ce privește capătul de cere de acordare a sporului de vechime, pe ca urmează a-l admite în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 20 % aferent salariului de bază pentru perioada 01.08.2004 - 31.12.2006, iar pentru perioada 01.01.2007 - 22.02.2007 în procent de 15 % aferent salariului de bază.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pe cale de consecință, în conformitate cu art. 312 alin.1, va fi respins ca nefondat recursul pârâtei.
Nu au acordat cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 cod procedură civilă, deoarece acestea nu au fost dovedite de către partea recurentă, căreia i s-a dat câștig de cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul, declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1009/9.07.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei - Sind SA și în consecință:
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 20 % aferent salariului de bază pentru perioada 01.08.2004 - 31.12.2006, iar pentru perioada 01.01.2007 - 22.02.2007 în procent de 15 % aferent salariului de bază.
Menține recursul declarat de pârâta - Sind SA împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela
