Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1045
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Vera Andrea Popescu Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.42, județul P, împotriva sentinței civile nr.516 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul-reclamant, avocat - din Baroul Prahova, pentru intimata-pârâtă SC "" SA avocat - din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat -, pentru recurentul-reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat - pentru intimata-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de și. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant, avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1628 lei, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pentru anii 2005, 2006 și 2007. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC"" SA avocat - solicită respingerea recursului potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata unui salariu minim pe ramura energie electrică, termica, petrol si gaze pentru anul 2005, 2006, 2007 ce reprezintă c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă conform CCM la nivel de ramură în baza art.176 din CCM, toate sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, precum si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă.
Prin sentința civilă nr.316/27.02.2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că nu s-au încheiat CCM-uri la nivel de unități în care să se prevadă acest drept, nu au existat negocieri între patronat și sindicate, astfel că nu sunt întrunite condițiile cerute de art.176.
De asemenea, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamantului și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul susține, în esență, că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele ambelor recursuri, curtea va constata că acesta este nefondat.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză pârâta a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale salariaților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.42, județul P, împotriva sentinței civile nr.516 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Vera Andrea Popescu Cristina
- - --- - - -
Grefier,
Red./.
2 ex./5.06.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Vera Andrea Popescu Cristina
