Pretentii civile. Speta. Decizia 1043/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1043
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Vera Andreea Popescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.443 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.41,.C,.42, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat - din Baroul Prahova, pentru intimata-reclamantă, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.52/2009.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata reclamantă, depune la dosar întâmpinare și o copie a unui raport de expertiză contabilă întocmit de expert, un exemplar al acestora fiind înmânate recurentei-pârâte și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de și. Declară că a luat cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate în ședința publică de azi, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC"" SA, avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurenta în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei nete de 5000 lei reprezentând c/valoarea indemnizației de concediere neachitată de pârâtă și prima de aprovizionare toamnă-iarnă aferentă perioadei 2005-2007, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, beneficii drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 16.01.2009 pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.443 din 17 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramura, conf.art.176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizaței de concediere ca neîntemeiat și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanta a fost salariata pârâtei, însă în perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă și diferența indemnizației de concediere neacordată în conf. cu art.50 din CCM și Planul Social, în perioada sus-menționată.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Potrivit art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
La punctul 4 din Planul social se prevede că angajații vor primi în funcție de vechimea în, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere și anume: 0,5 - 5 ani - opt salarii medii brute pe ; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe și peste 15 ani cincisprezece salarii brute pe.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta, a fost salariata pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligata să achite aceste drepturi reclamantei, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
De asemenea reiese că la încetarea contractului de muncă în baza art. 65 și 66 din CCM reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de indemnizație de concediere in funcție de vechimea avută în, în conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM completat cu art. 4 din Planul Social.
Ca atare, atât timp cât reclamanta a primit indemnizația de concediere calculată conform de art. 50 din CCM completat cu art. 4 din Planul social, în funcție de vechimea acesteia în, înseamnă că pretenția sa de fi obligată pârâta la plata unei indemnizații de concediere mai mare, este neîntemeiata cu atât mai mult cu cât la data încasării sumei, a fost de acord cu cuantumul acesteia, necontestând niciodată Decizia de încetare a contractului de muncă nr.740/26.10.2007 primită de reclamantă pe bază de semnătura.
Prin urmare, instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramură, art.161 și urm. muncii, art.50 din completat cu art.4 din Planul Social, instanța a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramura, conf.art.176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2007, sumă ce a fost actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanta a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizației de concediere ca neîntemeiat.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care reclamanta, în calitate de fostă salariată a pârâtei, are calitate procesuală activă sa formuleze pe cale judecătoreasca, în principiu, pretenții privind încasarea unor sume de bani cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B, invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ.
Recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând, în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului, dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta au fost salariata societății pârâte SC SA B, Sucursala, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă anexate acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2007 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților începând cu data de 01.02.2003, ca urmare a reașezării salariilor, potrivit copiilor carnetului de muncă al reclamantei, adresei nr.3552/1999 și adresei nr.2412/1998.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că există identitate între persoana acesteia și titulariul dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta, în calitate de salariată a pârâtei, are dreptul să solicite în instanță pârâtei să îi achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Prin urmare, Curtea constată că recursul este fondat, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005 - 2007 actualizată, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.443 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.41,.C,.42, județul P și, în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă pe anii 2005 - 2007, actualizată, ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Vera Andreea Popescu Cristina
- - -- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./15.06.2009
/
.fond nr- Curtea de Apel Ploiești
Jud.fond
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Vera Andreea Popescu Cristina
