Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1089
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și de reclamanta - - domiciliată în G,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 227 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, toți prin reprezentant legal, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, și recurenta-reclamantă - - reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. -/19.05.2009, lipsind intimații-reclamanți, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili și, pe care îl comunică și părții adverse, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul arată că nu are cunoștință de raportul de expertiză extrajudiciară, însă precizează că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fondul cauzei să se dispună respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind acordarea pretinselor drepturi reprezentând prime de C și Paști, precum și respingerea capătului de cerere
privind acordarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2007, sens în care depune concluzii scrise.
Față de recursul declarat de recurenta-reclamantă - -, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii pentru toate drepturile solicitate, iar cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Delibrând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale prevăzute de art.187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termic, petrol și gaze, drepturi prevăzute și de art.176 alin.1 din reprezentând ajutor material echivalent cu contravaloarea unei cote de gaze anual începând cu anul 1998 și până în anul 2008 inclusiv, obligarea la plata drepturilor prevăzute la art. 176 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, aferente anilor 2005-2007, reprezentând suplimentări pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, actualizate de la data exigibilității până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art.176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art.168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art.176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
În drept au invocat prevederile art.187 din CCM la nivel de ramură de energie electrică raport la art.176 alin.1 din CCM la nivel de unitate, art.176 alin.1 din CCM la nivel de ramură, art.166, 285 -291 din Codul muncii.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Aceiași reclamanți au chemat în judecată aceiași pârâtă în dosarul nr- pentru ca prin sentința ce se va obligată la plata drepturilor prevăzute la art.168 din, reprezentând suplimentări salariale cuvenite de Paști și C începând cu anul 2005 la zi.
În motivarea cererii au arătat că aceste drepturi trebuiau acordate de angajator, că nu au fost introduse în salariu așa cum susține acesta, urmând a fi obligat la plata acestor drepturi actualizate de la data exigibilității până la data plății efective.
În drept au invocat dusp. art.168 din, art. 166, 285-291 din Codul muncii.
La termenul de judecată din 16.12.2008 tribunalul a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr- apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 164 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
S-au atașat la dosarul cauzei extras din 2005-2008 și adresele nr. 830 și 831/05.02.2008 emise de pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca prescrise a cererilor formulate în dosarul nr-, apreciind că este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, fiind vorba de neexecutarea contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, că reclamanții nu au calitate procesuală activă, neexistând identitate între persoana acestora și cele ale titularilor dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Pe fond, în ce privește suplimentarea pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a arătat că acesta a fost introdusă în salariu, iar prin adresa nr. 2412/1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din /1997 privind introducerea în salariu.
Referitor la plata contravalorii cotei de gaze, pârâta a arătat că acest ajutor a fost compensat în anul 1997, că dispozițiile art.187 alin.2 din CCM la nivel de ramură prevede acordarea acestei cote doar în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.227 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, s-a admis cererea reclamantului din dosarul conexat nr- privind acordarea suplimentărilor salariale pentru Paști și C în cuantum de un salariu mediu de bază pe pe perioada C 2005 - C 2007 și a fost obligată pârâta la plata acestor sume reactualizate de la data exigibilității la data plății efective; s-a respins cererea aceluiași reclamant privind acordarea suplimentărilor salariale de C și Paști pentru anul 2008; s-a admis în parte cererea reclamantului din dosarul nr- și a fost obligată pârâta la plata către acest reclamant a drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă pe anul 2007 în cuantum de un salariu minim pe SA, actualizat de la data exigibilității; s-a respins cererea reclamantului din dosarul - privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005, 2006 și 2008 și cererea privind acordarea contravalorii cotei de gaze pe anii 2005, 2006, 2007, 2008; s-a respins cererea reclamantei din dosarul nr- privind acordarea suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă și contravaloarea cotei de gaze; s-a admis în parte cererea reclamantei din dosarul - și a fost
obligată pârâta să plătească acestei reclamante contravaloarea primei de C 2005 și a primei de Paști 2006, în cuantum de un salariu mediu de bază pe, sumele urmând a fi reactualizate de la data exigibilității la data plății efective; s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, că cererea formulată de reclamanți în dosarul nr-, are ca obiect acordarea unor drepturi salariale pentru solicitarea cărora se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, astfel că a respins această excepție.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a apreciat că nici acesta nu este întemeiată, având în vedere că aceștia au calitatea de angajați ai pârâtei, părți în contractele individuale de muncă și potențiali beneficiari ai drepturilor prevăzute în contractele colective de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că unul din capetele de cerere formulat de reclamanții se referă la drepturile salariale restante, cuvenite și neacordate pe anul 2005 la zi, egale cu un salariu de bază mediu pe, pentru C și Paști, în raport de perioada lucrată de fiecare, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe aceiași perioadă.
Potrivit art.168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 "vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fond că asupra aspectului introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art.168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA, iar folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
Orice interpretare ulterioară a voinței părților de către patronat și sindicate referitoare la aplicarea art.168 din, în sensul că introducerea în salarii a suplimentărilor salariale a avut loc și pentru anii următori, ar constitui de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art.244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de
muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art.244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă în teritoriu, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP.
Față de considerentele exprimate mai sus, tribunalul a admis cererea reclamantului din dosarul conexat nr- privind acordarea suplimentărilor salariale pentru Paști și C pe perioada C 2005 - C 2007, a obligat pârâta la plata acestor sume reactualizate de la data exigibilității la data plății efective și a respins cererea pentru anul 2008.
În ceea ce privește acordarea suplimentărilor salariale de Paște și C pe anul 2008, tribunalul a respins-o, având în vedere că în pentru anul 2008 s-a prevăzut că începând cu anul 2003 aceste prime au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților, că părțile înțeleg și confirmă faptul că după anul 2003 acestea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților, regula urmând a se aplica până la data la care și, vor conveni altfel.
De asemenea, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei din dosarul - și a obligat pârâta să plătească acestei reclamante contravaloarea primei de C 2005 și a primei de Paști 2006, având în vedere că acesteia i-a fost suspendat contractul individual de muncă la 04.09.2006.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a reținut că în art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art.168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art.176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art.176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de
mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
S-a apreciat de tribunal, că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anul 2005, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anul 2005-2006-2007 și 2008 pentru care se solicită aceste drepturi.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că eventuala menționare a drepturilor reprezentând aprovizionarea de toamnă -iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze în CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, valabil în anul 2005 nu ar fi suficientă în ce privește admiterea acțiunii față de prevederile ulterioare din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în sensul includerii acestor drepturi în salariul de bază și al compensării lor.
Este adevărat că potrivit art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor.
Eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în art. 176 alin.1 s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997 și că începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect iar în ce privește acordarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2008, tribunalul a constatat că în anexa II din actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de SA pentru anul 2008 s-a reținut că baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi decât cele salariale, respectiv adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort este de 180 lei, astfel că din această enumerare rezultă că prin pe anul 2008 părțile nu au înțeles să mai acorde suplimentarea salarială pentru luna octombrie.
Pentru cele ce preced tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și la contravaloarea a 4000 mc de gaze pentru anul 2005-2006, 2008.
Instanța de fond a mai reținut că situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie pe anul 2007 este diferită de cea a suplimentărilor pentru anii 2005, 2006 și 2008 deoarece în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură valabil pe anul 2007, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele
colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Or, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
A apreciat instanța de fond, că se poate concluziona că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost din nou acordat, părțile neprevăzând includerea acestui drept în salariu așa cum au stabilit în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze.
Așa fiind, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la acordarea suplimentărilor salariale, reclamantului, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2007 în cuantum de un salariu minim pe SA actualizat de la data exigibilității la data plății efective, iar cererea reclamantei a fost respinsă având în vedere că acesteia i-a fost suspendat contractul individual de muncă la 04.09.2006.
Totodată, tribunalul a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru lipsa de la dosar a chitanței doveditoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanata - și pârâta SC SA.
Recurenta-reclamantă a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind acordarea ajutorului de toamnă-iarnă.
A precizat recurenta că este îndreptățită și la plata acestui ajutor întrucât chiar dacă pe perioada indicată a fost în concediu pentru creșterea copilului contractul de muncă a fost suspendat, ceea ce înseamnă că instanța trebuia în conformitate cu art.49 din Codul muncii să oblige pârâta și la plata acestei suplimentări salariale.
Recurenta-pârâtă a criticat sentința în raport de disp.art.3041Cod procedură civilă, solicitând în acest sens admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii cu privire la acordarea primelor de Paște și C precum și la acordarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2007.
În ceea ce privește primele de Paște și, recurenta a precizat faptul că instanța de fond a interpretat greșit disp.art.168 CCM prin raportare la probele administrate în cauză și a ignorat faptul că aceste prime, corespunzătoare anilor 2004-2007, au fost incluse în salariu așa cum s-aprocedat și în anul 2003.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003.
Această împrejurare rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a
suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art.9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Referitor la prima de aprovizionare toamnă-iarnă, recurenta a invocat, sub un prim aspect, faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției prescripție acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Mai mult decât atât, reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă, ei nefiind creditori în raportul juridic de drept substanțial-obligațional invocat.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și disp.art.3041Cod procedură civilă, constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC SA, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de Paște și C pe anii 2005-2007 au fost incluse în salariul de bază.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii ulteriori a primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariile de bază ale acestora pe anii respectivi.
Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect și cuantumul unei asemenea prime, prin raportare la disp.art.168 CCM și la adresele prin care pârâta a comunicat valorile unui salariu mediu de bază la care se referă art.168 CCM.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondate criteriile privind acest capăt de cerere, urmând să nu le rețină.
În ceea ce privește criticile referitoare la acordarea primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, Curtea constată că sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anul 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de pârâta SC SA urmează a fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Întrucât recursul reclamantei vizează neacordarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada în care s-a aflat în concediu pentru creștere copil, Curtea arată că motivele invocate nu pot fi reținute, recurenta nefiind îndreptățită la acordarea acestor sume, pentru considerentele expuse anterior, considerente care au vizat împrejurarea că acest drept a fost inclus în salariu, neputând fi solicitat din nou nici de către salariații în activitate și nici de către cei care au avut contractul de muncă suspendat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -, domiciliată în G,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.227 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și intimații-reclamanți, G, și, toți prin reprezentant legal, domiciliat în comuna, județul
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică în parte sentința și respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./19.06.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
