Pretentii civile. Speta. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNC
DOSAR NR- ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1098
Ședința public din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
Judectori - - -
-- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1671 din 19 decembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-, județul P, intimații-pârâți Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Superior al Magistraturii cu sediul în B, sector 6, Calea nr. 141B.
La apelul nominal fcut în ședinț public au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz instanței c recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și c s-au depus note de ședinț din partea Parchetelor de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști și Tribunalul Prahova, precum și note de ședinț din partea Parchetului de pe lâng, la care s-au anexat delegațiile de reprezentare privind pe consilier juridic.
Curtea, având în vedere c recurentul a solicitat judecarea cauzei în lips, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civil, faț de actele și lucrrile dosarului constat cauza în stare de judecat și rmâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul chemat in judecat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâților s- achite sporul de suprasolicitare neuropsihic în procent de 50% calculat lunar la salariul de baz începând cu 01.01.2003 pân la 01.02.2006, sumele rezultate s fie actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație de la 01.01.2003 și pân la momentul efecturii plții efective, precum și plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000 cu începere de la data de 01.01.2003 si pâna la plata sumelor datorate.
Reclamantul mai solicitat obligarea pârâților s efectueze cuvenitele mențiuni corespunztoare în carnetul su de munc.
In motivarea acțiunii reclamantul artat c în conformitate cu disp. art.47 din Legea nr.50/1996 magistrații beneficiaz de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% calculat la salariul de baz drepturi salariale ce au fost abrogate prin art.50 din OUG nr. 177/2000.
Reclamantul a mai susținut c urmare a neacordarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic pentru magistrați și persoanele de specialitate juridic asimilate, au fost înclcate disp. art.5 alin.l din Legea nr. 53/2000 care stipuleaz c în cadrul relațiilor de munc funcționeaz principiul egalitții de tratament faț de toți salariații și angajatorii, art.41 alin.2 din Constituția revizuit care stipuleaz dreptul la munc și la protecție social a muncii, precum și prevederile art.7 din Declarația Universal Drepturilor Omului ce fac parte din dreptul intern potrivit crora, toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fr deosebire la o protecție egal a acesteia.
A mai precizat reclamantul c, întrucât cererea este întemeiat pe principiul discriminrii statuat în mai multe acte normative între care și OG137/2000 care în art.27 alin.2 prevede c termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și care curge de la data svârșirii faptei sau de la care persoana interesat putea s ia cunoștinț de svârșirea ei, rezult c termenul de 3 ani în acest caz curge cu începere din luna ianuarie 2007 când Guvernul a emis un numr important de ordonanțe prin care acordat drepturi salariale tuturor funcționarilor publici și demnitarilo, exceptându-i doar pe magistrați și nu de la data comiterii discriminrii de ctre pârâți.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ a formlat ntâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, artând c în cazul în care se va admite cererea acestuia s se dispun prin aceeași sentinț ca Ministerul Economiei și Finanțelor s ia act de obligativitatea adoptrii unui proiect de rectificare bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care s includ alocarea sumelor ce reprezint pretentiile reclamantului.
De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibil, invocând excepția necompetenței materiale instanței motivat de faptul c potrivit disp. art.36 din OUG nr.27/2006 pentru verificarea drepturilor salariale ale magistratilor și altor categorii de personal din sistemul justitiei, se instituieo procedur derogatorie de la dreptul comun, instanța de fond fiind reglementat prin norma special, respectiv Curtea de Apel Bucure ști.
Totodat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului privind plata sporului de 50% din salariul lunar brut pentru perioada 01.ianuarie.2003- 6.11.2004 motivat de faptul c potriivt dispozițiilor cuprinse in art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescrpția extinctiv coroborate cu disp.art.3 alin.1 din același act normativ " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dac nu fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat intâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada 1.01.2003 - 6.11.2004, iar pe fond respingerea acțiunii întrucât prin Ordonanța nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art. 47 al legii fost abrogat expres, disprând astfel temeiul juridic al a cordrii sporului de risc și solicitare neuropsihic.
Dup administrarea probatoriilor, prin sentința civil nr.1671 din 19 decembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiției, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii pentru perioada 01.01.2003 - 05.11.2004, s-a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescris pentru perioada 01.01.2003 - 05.11.2004, s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști și Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahovas plteasc reclamantului sporul de suprasolicitare neuropsihic de 50% actualizat cu indicele de inflație pentru perioada 6.11.2004 -1.02.2006 și s completeze carnetul de munc al acestuia, s-a respins captul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția de necompetenț material a instanței invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ, c obiectul acțiunii vizeaz drepturi salariale rezultate din raporturi de munc pentru care competența material de soluționare apartine tribunalului, astfel c a respins aceast excepție.
In ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ și Consiliul Superior al Magistraturii, tribunalul a admis-o pentru perioada 01.01.2003- 5.11.2004 pentru care s- implinit termenul de prescriptie de 3 ani socotiți de la data introducerii acțiunii conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ, prin care s- solicitat chemarea în garanție Ministerului Finantelor Publice, instanța de fond a reținut c Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate de ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite cum este Ministerul Public al crui angajat fost și reclamantul, astfel c a respins aceast cerere.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut c reclamantul a avut calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști pân la data de 08.02.2006 când fost eliberat din funcție ca urmare pensionrii.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești care prevedeau drepturile salariale solicitate a fost abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
A mai reținut instanța de fond, c potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 - republicat, privind normele de tehnic legislativ, nu poate fi admisibil modificarea unei dispoziții, a unei legi printr-un act normativ de valoare inferioar, ordonanț de guvern în disprețul principiului constituțional al supremației legii decât cu înclcarea art.53 alin. din Constituție și principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art.1 pct.5, art. 73, 76, 108 și 115 din Constituția revizuit.
Potrivit textelor constituționale menționate, rezult c restrângerea exercițiului unui drept nu poate aduce atingere acestuia, de unde concluzia c plata acestui drept salarial trebuie fcut în continuare, iar prin neplat au fost prejudiciate grav interesele magistraților având și o situație de discriminare evident în raport cu celelalte categorii profesionale care au beneficiat și continu s beneficieze de acest spor.
Urmare a neacordarii sporului de risc și suprasolicitare au fost înclcate disp. art.5 alin.l din Legea nr.23/2000 care stipuleaz c în cadrul relațiilor de munc funcționeaz principiul egalitții de tratament faț de toți salariații angajatori, art.41 alin.2 din Constituția revizuit care stipuleaz dreptul la munc și la protecție social a munci, care include evident și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, precum și prevederile art.7 din Declarația Universal a Drepturilor Omului ce fac parte din dreptul intern potrivit crora "toți oamenii au dreptul la o protecție egal împotriva oricrei discriminri care încalc declarația și împotriva oricror provocri la o astfel de discriminare".
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezult și din dispozițiile art.1 din Protocolul 12 de la Convenția European a Drepturilor Omului potrivit crora dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevzute de lege trebuie asigurat fr nicio discriminare; nimeni nu poate face obiectul unei discriminri bazat pe oricare din motivele mentionate in paragraful 1- din partea nici unei autoritți publice.
Legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu Legea superioar- Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementeaz relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forț al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridic a legii const în faptul c norma stabilit de ea trebuie s corespund celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot s abroge, s modifice sau s deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficienței juridice.
Necesitatea respectrii principiului protecției încrederii în stat implic ca evenimentele legislative s poat fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedica titularului drepturilor recunoscute legal s se bucure de ele.
Faț de toate aceste considerente, tribunalul, în baza prevederilor OG nr.137/2000, art.1 alin.2 lit.e pct.1 ale Protocolului nr.12 la Convenția European a Drepturilor Omului și art.73-78 din Legea nr.168/1999 a admits în parte acțiunea, dup cum s-a artat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.3,4, și 9 Cod procedur civil.
Recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, a criticat sentința sub urmtoarele aspecte:
- hotrârea a fost pronunțat de o instanț necompetent material, sens în care prima instanț în mod greșit a respins excepția invocat, în raport de disp.art.36 alin.1 și 2 din nr.OUG27/2006 competent fiind Curtea de Apel Bucure ști;
- pe fondul cauzei, recurentul a apreciat c instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești în situația în care actul normativ care prevedea acordarea acestui spor a fost abrogat în mod expres prin pct.4 din OG83/2000;
- în mod greșit a fost respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de disp.art.60 Cod proocedur civil care au aplicabilitate în cauz;
- în mod greșit s-a dispus plata dreptului actualizat cu indicele de inflație întrucât nu se poate înscrie în bugetul propriu vreo plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
- faț de captul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetul de munc instanța trebuia s invoce din oficiu excepția necompetenței materiale în raport de disp.art.8 din Decretul nr.92/1976.
S-a solicitat pentru aceste considerente admiterea recursului.
Curtea analizând actele dosarului și sentința criticat, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materie, constat c recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Critica referitoare la necompetența material a Tribunalului Prahova de soluționare a cauzei nu este întemeiat întrucât obiectul cauzei îl constituie un litigiu de munc conform art.281 Codul muncii având ca obiect principal plata unor drepturi salariale care nu au fost acordate, fapt care atrage competența tribunalului - și nu în legtur cu modul de stabilire a drepturilor salariale pentru a fi incidente dispozițiile art.36 alin.1 și 2 din nr.OUG27/2006 invocate de recurentul-pârât, referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale ale magistraților, respectiv contestație și plângere.
Pe fondul cauzei, soluția pronunțat de prima instanț este, de asemenea, legal și temeinic.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțat de ICCJ în interesul legii s-a stabilit c n interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobat prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil aceast decizie este obligatorie.
Pe cale de consecinț, Curtea va constata c potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihic.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificat și completat, a fost efectiv pltit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de munc.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, s-a dispus c art. 47 se abrog. Aceast ordonanț a Guvernului a fost aprobat prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emis în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat s modifice și s completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizeaz c modificarea unui astfel de act const în schimbarea expres a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nou formulare, iar completarea actului normativ const în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaug elementelor structurale existente, și, în fine, c abrogarea se refer la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementri de același nivel sau de nivel superior, care trebuie s își înceteze aplicabilitatea.
Reiese c modificarea, completarea sau abrogarea total sau parțial a unui act normativ reprezint instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s modifice și s completeze, iar nu s și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depșite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, înclcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezult fr echivoc faptul c au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, astfel c acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune c nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipotezele la care se refer textele de lege.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constat c nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, nefiind întrunite cerințele prev. de art.60 Cod procedur civil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanț.
Referitor la critica vizând actualizarea sumelor solicitate, Curtea constat c prima instanț a considerat îndreptțit solicitarea reclamanților de a li se acoperi prejudiciul încercat prin neexecutarea titlului lor în modalitatea actualizrii sumelor cuvenite lunar, cu coeficientul de inflație începând cu data scadenței fiecrei sume, fiindc aceasta reprezint compensarea erodrii creanței lor, iar nu dobânda legal, care are caracter moratoriu, fiind legal datorat numai din ziua cererii de chemare în judecat, conform art.1088 Cod civil, întrucât exprim fructe ale bunului, de natur a justifica beneficiul nerealizat de creditor, or reclamanții-intimați au revendicat, pe bun dreptate, culpa debitorilor lor cât privește refuzul aducerii la îndeplinire a obligației rezultate din titlul executor și pentru care, în cadrul legal actual, creditorii nu au la îndemân nicio posibilitate de executare silit.
Curtea constat c nu este întemeiat nici critica vizând necompetența material a primei instanțe întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.8 din Decretul nr.92/1976.
Pentru considerentele care preced, Curtea constat c nu sunt incidente în cauz prevederile art.304 pct.4 și 9 Cod procedur civil invocate de recurent și drept urmare, în temeiul art.312 din același cod, va respinge recursul pârâtului Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Justiție, ca nefondat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sstr. - nr. 14, ector 5, împotriva sentinței civile nr.1671 din 19 decembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, județul P, intimații-pârâți Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr. 141B, sector 6.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public astzi, 20 mai 2009.
Președinte, Judectori,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.06.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judectori fond-
- R
operator de date cu caracter personal
numr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
