Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1088
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 129 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, -, -, -, -, escu, escu, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în M,-, -.10, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fondul cauzei să se dispună, în principal, respingerea acțiunii ca prescrisă sau ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, sens în care depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții, G, G, -, -, -, -, -, escu, escu, -, -, -, și au chemat în judecată pârâta SC SA B pentru fi obligată să le plătească reclamanților drepturile salariale pentru perioada 2005-2007 reprezentând suplimentarea acestora pentru aprovizionare toamnă-iarnă, val. a 4000 gaze naturale pe an și la acordarea gratuită către reclamanți a acțiunilor la care au dreptul urmare privatizării, pentru perioada 2004-2008.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanții sunt salariați ai pârâtei la M și potrivit disp.art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aveau dreptul la acordarea unor suplimentări salariale în raport de un salariu minim pe societatea pârâtă ca și la val. a 4000 de gaze naturale pentru fiecare salariat în raport de salariul de bază, drepturi care însă nu le-au fost plătite în mod nelegal.
De asemenea, reclamanții sunt îndreptățiți și la acordarea unui număr de acțiuni la societatea pârâtă ca fiind facilități de participare la privatizarea societății pârâte, care trebuiau acordate gratuit, obligație de asemenea neîndeplinită de către pârât.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 129 din 19 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să le plătească reclamanților suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru perioada 2006-2007 în raport de perioada efectiv lucrată, iar celelalte două capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiată și respectiv ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că pentru perioada 2006 și 2007 erau prevăzute în contractul colectiv de muncă pe ramură drepturile salariaților de a beneficia de suplimentarea drepturilor salariale pentru luna octombrie a fiecărui an, dar nu și pentru anul 2005, drepturi care nu au fost plătite reclamanților, iar cu privire la echivalentul valoric a cantității de 4000 de gaze, acest drept nu este prevăzut în contractele colective de muncă la nivel de ramură sau societate.
În legătură cu cel de-al treilea capăt de cerere a reținut instanța de fond că prin protocolul încheiat între Sindicatul și pârâtă privind acordarea unui număr de acțiuni salariaților conform art. 168 alin. 6 din CCM, ceea ce creează posibilitatea rezolvării clarificării acestor drepturi pe cale amiabilă, situație în care acțiunea de față este prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând modificarea sentinței în parte și pe fond respingerea acțiunii cu privire la suplimentarea salarială solicitată și admisă de instanța de fond, ca neîntemeiată, deoarece pentru anul 2005 suplimentarea salarială respectivă nu era prevăzută în contractul colectiv de muncă și totodată acțiunea este prescrisă în raport de disp.art. 283 lit.e din Codul muncii, fiind introdusă după expirarea termenului de prescripție de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, care se impune a fi respinsă și pe fond, întrucât drepturile salariale respective au fost incluse în salariile de bază plătite reclamanților în anii 2006 și 2007.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Încă din anul 1998 astfel de drepturi au fost incluse în salariul de bază și nici nu au mai avut loc negocieri între sindicat și patronat cu privire la acordarea lor în anii următori, care să ducă la stabilirea concretă a cuantumului drepturilor și condițiile de aplicare.
Că așa este, rezultă și din faptul că până în anul 2008 reclamanții nu au mai solicitat astfel de drepturi și nici nu au avut loc astfel de negocieri, ceea ce demonstrează realitatea inexistenței acestui drept ulterior anului 1998, situație în care drepturile respective au fost acordate în mod eronat de către instanța de fond,soluția fiind greșită sub acest aspect.
Celelalte motive de recurs privind prescripția dreptului la acțiune sunt nefondate deoarece termenul de prescripție nu este de 6 luni conform art. 283 lit.e din Codul muncii, ci art. 283 lit.c din același cod, care este de 3 ani, fiind în discuție drepturi salariale pentru care operează acest termen de prescripție de la nașterea dreptului și nu primul termen de 6 luni.
Pentru considerentele expuse și în raport de art. 304 și 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul de față, va modifica în parte sentința și pe fond va respinge și capătul de cerere privind acordarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 129 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, -, -, -, -, escu, escu, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în M,-, -.10, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./19.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
