Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1114/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1114
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
***************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, și de către pârâta REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr.7063 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent pârât REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, prin consilier juridic lipsind: recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă arata ca este lipsit de interes recursul formulat de catre unitate iar față de recursul formulat de reclamanți pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.7063 din 27 noiembrie 2008 respins acțiunea formulată de petentii, -, în contradictoriu cu intimata SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petenții au fost salariații intimatei așa cum rezulta din mențiunile efectuate in carnetele de munca, încetând raporturile de munca in temeiul art.65-66 din Codul Muncii.
Conform art. 50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca al, " la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi platește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizatie minima de concediere, după cum urmeaza: de la 0-3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani- 3 salarii medii nete; peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Potrivit disp. art.32 din OUG nr.98/1999 suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca potrivit prezentei ordonante si este egala cu 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu vechime in munca mai de 5 ani; 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani.
In conformitate cu pct.4 din Planul Social asa cum a fost modificat prin Amendamentul din 09.01.2006 se stipuleaza ca in functie de vechimea in, angajatii vor primii următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizatii de concediere: 0,5-5 ani-8 salarii medii brute pe; 5-15 ani-12 salarii medii brute pe; peste 15 ani-15 salarii medii brute pe.
Din analiza comparativa a disp. art. 50 alin.1 din CCM cu cele ale art.32 din OUG nr.98/1999 si ale pct.4 din Amendamentul la Planul Social incheiat la 13.09.2006 se retine ca negociat conditii mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, fara a putea fi posibila cumularea celor doua categorii de masuri.
De altfel atat Planul Social cat si Amendamentul din 13.09.2006 sunt acte de modificare ale CCM si nu acte individuale, distincte de acesta, de natura a naste un alt drept de creanta.
Planul Social nu poate fi considerat prin el insusi un act de sine statator, un izvor de drepturi distinct, fiind o anexa la CCM, parte integranta a acestuia.
Datorita faptului ca disp. art. 50 din CCM au fost inlocuite cu cele prevazute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate intre si, acestea din urma au devenit obligatorii, aplicandu-se prioritar.
Daca s-ar fi avut in vedere faptul ca intimata va plati salariatilor concediati cumulativ atat suma prevazuta de art. 50 din CCM cat si suma stabilita prin Planul Social, aceasta obligatie ar fi fost prevazuta expres in Planul Social.
In vederea inlaturarii oricaror nelamuriri ce s-ar fi putut ivi cu privire la punerea in aplicare a Planului Social, prin Amendamentul din 13.09.2006 - anexa nr.2, s-a stabilit explicit faptul ca vointa partilor semnatare ale Planului Social a fost aceea de a crea, in favoarea salariatilor disponibilizati, o serie de conditii mai avantajoase decat cele prevazute in art.50 din CCM si nu aceea de a cumula masurile de protectie prevazute in Planul Social cu cele stabilite prin art.50 din CCM.
In speta, s-a retinut ca Planul Social nu fost incheiat in vederea acordarii in mod cumulativ a doua sume de bani cu acelasi titlu, respectiv indemnizatie de concediere.
Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art.50 din Contractul colectiv de munca si punctul 4 al Planului social anexa la contractul colectiv de munca al societății si a la acesta, instanța a respins actiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, și pârâta REPREZENTANT LEGAL pentru SC SA, criticând-o pentru nelegalitate, invocand urmatoarele:
Recurenții reclamanți arata ca parata nu a achitat decât o parte din drepturile cuvenite, nerespectându-se prevederile art. 50 din
Ca prin completarea art. 50 alin.4 cu Planul Social nu s-a renunțat la alin. 1 si ca drepturile au făcut obiectul negocierilor pe parcursul anilor 2005 si 2006.
Ca atare aceste drepturi trebuiau achitate cumulat.
Ca planul social si amendamentele nu constituie anexe ale M chiar daca sunt semnate de către parti, astfel incat in mod greșit instanța a apreciat ca a negociat condiții mai avantajoase prin planul social fara a fi posibil cumularea celor doua categorii de masuri.
Recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC SA de a-i fi acordata de doua oriindemnizația de concediere.Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca,la concedierile individuale, care nu țin de persoana salariatului, angajatorul ii plătește, o indemnizație minima de concediere,
Acest drept al angajaților este acordat o singura data. Evident cuantumul indemnizației de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu, valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Criticile recurenților reclamanți legate de modul greșit de soluționare a fondului cauzei sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale acordului social însușit de părți. Dacă există reglementări mai favorabile se aplică acestea.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de muncă, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în acordul social.
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
Iar în problema cumulului indemnizațiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Acordul social părțile contractante și-au exprimat expres și neechivoc intenția la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât și prin sociale încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 și 29.01.2007.
Instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, potrivit intenției comune exprimată expres și neechivoc de părțile contractante.
În condițiile în care, prin prevederile Acordurilor sociale, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt fondate argumentele instanței de fond. Plata unei indemnizații de concediere majorata la nivelul prevăzut de dispozițiile din Acordul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Acordului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
In raport de cele mai sus menționate, Curtea retine ca motivele de recurs invocate de către recurenți sunt neîntemeiate urmând a fi respins recursul ca atare.
Cu privire la recursul formulat de către recurenta parata, Curtea constata ca acesta este lipsit de interes in condițiile in care prin sentința recurată, Tribunalul a respins acțiunea formulata de catre reclamanți împotriva unitații parate, recursul urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, -, și de către pârâta REPREZENTANT LEGAL pentru SC SA, împotriva sentinței civile nr.7063 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.L,03.2010
/
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
