Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1149
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantele, toate cu domiciliul ales în municipiul P, str. -, nr. 21, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 652 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale-2500-4000 mc-pentru perioada anilor 2004,2005, 2006 și 2007, conform art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, sume care să fie actualizate cu indicele inflației la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că potrivit art.178 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2004 prelungit în anii 2005-2007, aveau dreptul la suplimentarea drepturilor salariale reprezentând un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale de 2500-4000 anual, și care nu le-au fost plătite în perioada anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantele au depus copiile carnetelor lor de muncă și contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră (filele 4-64).
Societatea pârâtă, legal citată a formulat întâmpinare (filele 71-87) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a prescripției dreptului material la acțiune.
În susținerea acestora, pârâta a arătat pe de o parte, că drepturile pretinse de reclamante au fost negociate între patronat și sindicat, astfel că numai acesta din urmă putea invoca nerespectarea clauzei contractuale referitoare la contravaloarea cotei anuale de gaze conform art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze iar nu salariații care nu sunt parte în respectivul contract.
Pe de altă parte, pârâta a mai susținut că dreptul material la acțiune este prescris în raport de incidența dispozițiilor art.283 lit.e din codul muncii.
În fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece drepturile salariale revendicate de reclamante au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 1997.
Prin sentința civilă nr.652 pronunțată la 13 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate ambele excepții invocate de pârâtă dar și acțiunea reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele sunt salariate ale societății pârâte, așa cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă și că în această calitate avea dreptul la plata suplimentărilor salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2007.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamantelor și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariatul are dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Cât privește fondul dreptului, s-a reținut că în conformitate cu art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2004, salariații agenților economici din industria petrolieră vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 de gaze naturale, or câtă vreme din probele dosarului nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu contracte de muncă la nivele inferioare care să prevadă condițiile și criteriile de acordare și nu au avut loc negocieri pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor solicitate de reclamante, acțiunea acestora a fost găsită neîntemeiată și drept consecință, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamantele, și (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând generic prevederile art.304 cod pr.civ, recurentele au susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că soluția s-a întemeiat numai pe afirmațiile făcute de pârâtă care a susținut că drepturile revendicate au fost incluse în salarii încă din anul 1998 dar nu a depus la dosar ștatele de plată și nici alte dovezi justificative ale acestei apărări, deși sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art.287 din codul muncii.
În plus, recurentele au mai susținut că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ și nu a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile-salarizare pentru a se verifica apărările pârâtei.
Pentru aceste motive, recurentele au cerut admiterea recursului și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea de probe iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.
Intimata nu a depus întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, dar pentru considerentele care succed:
Reclamantele sunt salariate ale societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (filele 12-64).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, de un ajutor material constând într-o cotă anuală de gaze naturale, este stabilit prin art.178 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, el acordându-se numai în măsura în care, prin act adițional, acest drept nu a fost introdus în salariul de bază.
Potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997 s-a stabilit că ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază al angajaților în anul 1997.
În acești termeni, cum recurentele au susținut că suplimentarea salarială reprezentând cota de gaze nu a fost inclusă în salariile lor, la dosar neexistând dovezi în acest sens, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că acțiunea reclamantelor privind plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 este neîntemeiată, astfel cum a hotărât instanța de fond.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, dreptul reprezentând ajutorul material ce constă într-o cotă de gaze naturale, a fost stabilit în anul 2004 și reluat prin art.187 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze nr.288/2006, în alin.2 din același articol stipulându-se că de acest drept beneficiază salariații numai în cazul în care el nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Astfel cum a susținut intimata-pârâtă la instanța fondului prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (denumit în continuare ) s-a stabilit că" ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă al nivel de unitate pe anul 1997".
Curtea reține că în condițiile existenței acestor reglementări contractuale, disputa părților este legată de interpretarea și aplicarea clauzelor din contractele de muncă semnate de partenerii sociali iar nu de verificarea efectivei introduceri în salariile de bază ale angajaților a contravalorii ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale cuvenită acestora.
În acești termeni, este de netăgăduit că ca reprezentant al salariaților nu a inițiat sau cerut negocieri patronatului privind acordarea și plata acestui drept încă din anul 1997, fiindcă potrivit clauzei contractuale stabilite prin art.176 din 1997, contravaloarea cotei de gaze a fost compensată prin includerea în salariul de bază pentru toți angajații SA
În concluzie, pentru considerentele care preced, Curtea constată că prima instanță, chemată să interpreteze și aplice clauzele contractelor încheiate de părți, a stabilit în mod legal și temeinic pe baza înscrisurilor depuse că acțiunea formulată de reclamantele-recurente este neîntemeiată și a respins-o ca atare, motiv pentru care în conformitate cu art.312 cod pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantele, toate cu domiciliul ales în municipiul P, str. -, nr. 21, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 652 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
2 ex/22.06.2009
dosar fond - al Tribunalului Prahova
R
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
