Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1149/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1149
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.485 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat de, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă la fond s-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar confirmarea de primire de la oficiul poștal cu care a fost înaintat recursul promovat în prezenta cauză.
Curtea apreciază întemeiată cererea cu înscrisuri formulată de recurenta-pârâtă și o admite.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru GRUP depune la înscrisuri, în copie, respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul pe fondul recursului avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Învederează că situația care a generat litigiul vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă și cei al s-a convenit ca pentru toți salariații societății, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște prev. de art.168 alin.1 din să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, În acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr.5140/31.08.2007, care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prima instanța greșește și atunci când acordă aceste sume și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariu pe societate.
Susține și excepțiile prematurității și prescripției dreptului la acțiune invocate prin motivele de recurs.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 2782,92 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în anii 2004-2005 și reactualizate la data plății efective.
Motivând cererea, a arătat că a fost salariatul - ului până la data de 9.11.2005 când a fost disponibilizat, că potrivit Contractului colectiv de muncă, art. 168 alin.1, avea dreptul la suplimentări salariale de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe, că aceste sume nu i-au fost acordate însă au fost obținute de alte persoane în instanță așa cum va dovedi cu copii de pe aceste hotărâri.
În drept, au fost invocate prevederile art.5, art.164 alin.1 și art.269 alin.1 din Legea nr. 53/2003 art. 168 din renegociat și reeditat în anii 2004, 2005 și 1084 Cod civil.
A solicitat proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă.
S-au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe următoarele acte: sentința civilă nr. 806/13.04.2007 pronunțată de Tribunalul C - S la 13.04.2007, carnetul de muncă și actul de identitate.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către intimată prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către intimată că aceasta este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2005 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, CCM- 2004, CCM - 2005, CCM - 2006, CCM - 2007, anexa nr. 2 la CCM, decizia Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, nota Comisie Paritare nr.5140/31.08.2007, sentința civilă 684/16.04.2005, adresa 2022/04.09.2007.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2007 s-a invocat de către pârâtă excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că sumele solicitate de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 e din Codul muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă fiind incidente prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
La același termen a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii motivat de faptul că aceasta se referă la aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei.
S - a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis și cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de paște și C au fost incluse sau nu în salariu mediu de bază al reclamanților pentru anii 2004-2005, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
Raportul de expertiză, efectuat în cauză și aflat la fila 133 din dosar a concluzionat că primele de Paști și de C nu au fost incluse în salariile de bază ale reclamantului în perioada 2004-2005, că în anii 2004-2005 reclamantul a beneficiat de o mărire de salariu procentuală de 19% și respectiv 30%, majorările operate efectuându-se prin aplicarea procentului de creștere la salariul de bază al anului precedent, că aceste creșteri în procente transpuse în sumă absolută sunt diferite de la salariat la salariat în funcția de mărimea salariului de încadrare, acestea reprezentând acoperirea inflației de la an la an.
S-a mai arătat că suplimentările salariale sunt în sumă fixă egală pentru toți salariații și nu pot fi confundate cu majorările procentuale operate.
Expertul a răspuns și celuilalt obiectiv de a calcula drepturile cuvenite și neacordate reclamantului în raport de salariul mediu de bază astfel cum acesta a fost comunicat de prin mai multe adrese, una dintre ele fiind cea cu nr. 830/05.02.2008.
Prin sentința civilă nr. 485 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 1967 lei, din care 318 actualizare la rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe anii 2004, 2005, în raport de data la care i-a încetat contractul individual de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005 în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu a fost primită de către tribunal.
Această concluzie rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", care întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, nu poate fi acceptată concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că, începând cu anul 2003 până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și, în principal, prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În susținerea argumentelor anterioare referitoare la neincluderea în salariu a suplimentărilor de Paști și de C în anii 2004-2005 pot fi invocate concluziile raportului de expertiză care stabilesc că, în această perioadă, reclamantul a beneficiat de o mărire de salariu procentuală de 19% și respectiv de 13% care în cifră absolută sunt diferite de la salariat la salariat reprezentând acoperirea inflației de la an la an iar suplimentările salariale prevăzute de erau sume fixe comunicate anual de către pârâtă și egale pentru toți salariații.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut pe astfel cum susțin reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
În ce privește lipsa negocierii drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști invocată de pârâtă, tribunalul reține că aceasta nu-și poate invoca propria culpă, că, de vreme ce susține includerea în salarii a suplimentărilor salariale înseamnă că nu mai era necesară negocierea iar pe de altă parte lipsa negocierii acestor salarii trebuia invocată în termen de 6 luni de la negocierea sau a respectivelor clauze și atacată în instanță, lucru care nu s-a realizat.
Așa cum precizează pârâta prin notele scrise depuse la dosar, atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de "bază", fără sporuri.
Suma stabilită de expert este brută și cuprinde și actualizările datorate ratei inflației.
Pentru cele ce preced, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, sens în care s-a admis în parte cererea și s-a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului astfel cum acestea au fost stabilite de expert în raportul de expertiză, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că se impune respingerea excepției prematurității raportat la faptul că nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligarea declanșării unei asemenea proceduri. Admițând, pur ipotetic, susține recurenta, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum, dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C nu constituie în fapt o excepție dirimantă, ci o apărare referitoare chiar la fondul cauzei care este neîntemeiată pentru că negocierea putea să se refere, eventual, la acordarea unei prime peste cuantumul prevăzut de în art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, ori reclamanții au solicitat doar diferențele rezultate în raport de salariul de bază mediu.
Excepția prescripției este de asemenea neîntemeiată. Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin unul din motivele de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte întrucât instanța de fond a acordat primele de Paște și C fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile întrucât, în cauză, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.485 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat de, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2007
Tehbored.2 ex./25.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond G
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
