Drepturi salariale (banesti). Decizia 1146/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1146
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate reclamanții, -, -, - moștenitoare a defunctului, -, I, toți cu domiciliul ales în comuna, sat, județul D - la Cabinet de avocatură -, iar reclamanții și și cu domiciliul ales în Târgoviște, str.- -,.11 E,.2,5, județul D - la Cabinet de avocatură și de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.348 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, pentru intimații-reclamanți avocat - din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.15/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea recurenților-reclamanți s-au depus la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup declară că nu i-a fost comunicat recursul reclamanților, dar nu înțelege să solicite termen întrucât a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs de la dosar. Solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, apreciază întemeiată proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă și o încuviințează.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup depune la dosar înscrisuri, în copie, respectiv: adresa SC" "SA înregistrată la Direcția Corporative - Juridic nr.47/05.02.2008, Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Un exemplar al înscrisurilor depuse le comunică și apărătorului recurenților-reclamanți. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat - pentru recurenții-reclamanți declară că a luat cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi de recurenta-pârâtă, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, modificarea în parte a sentinței în sensul completării cuantumului sumelor datorate cu diferența rezultată din raportul de evaluare, pe care instanța îl poate efectua prin compararea lucrărilor de specialitate, care, deși pornesc de la aceleași sume, respectiv adresele, ajung la rezultate diferite, considerând necesar să se păstreze suma brută, pentru a elimina diferențele mari constatate, urmând a fi aplicat impozitul la momentul încasării sumelor restante.
Având cuvântul pe fondul recursului avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Învederează că situația care a generat litigiu vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă, aceștia și cei al au convenit ca, pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște prev. de art.168 alin.1 din să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări suplimentare au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens, se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr. 5140/31.08.2007 care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prima instanță greșește și atunci când acordă aceste sume brute și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariu pe societate.
Susține și excepțiile prematurității și a prescripției dreptului la acțiune invocate prin motivele de recurs.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul reclamanților arată că deducerea ulterioară a sumelor datorate la bugetul de stat nu poate fi făcută, întrucât nu se va putea executa o atare hotărâre, această situație putând duce la o contestație la executare. Solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Având cuvântul pentru recureții-reclamanți avocat - solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat, să se mențină soluția primei instanței, avându-se în vedere concluziile scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, -, -, - moștenitoare a defunctului, -, I au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2007 precum și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumelor în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în calitate de salariați ai societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă, dar pe lângă acesta trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că, începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar felul modificării textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art.9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin întâmpinare s-a mai susținut și prematuritatea cererii, motivându-se că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora trebuie să se stabilească cuantumul exact al sumelor pretinse.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste prime au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare brute cuvenite pentru perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație.
S-a menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 - 2006.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost respinse de către instanță, expertul răspunzând obiectivelor stabilite.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar, din care rezultă că dacă primele de paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Prin sentința civilă nr.348 din 12 martie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paște aferentă anului 2004, respingând acest capăt de cerere, a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumelor de câte 2929 lei net, ce reprezintă prime de Paște și C pe perioada 2004 - 2006, conform raportului de expertiză, modificat în sensul eliminării primei de Paște a anului 2004 în sumă de 678 lei, obligând totodată pârâta la câte 1900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurirății formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă, întrucât chiar pârâta prin întâmpinare a susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentărilor drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru prima de Paște aferentă anului 2004, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și a Decretului nr.167/1958, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, or, în speță reclamanții au introdus cererea la data de 24.09.2007, astfel că drepturile solicitate anterior datei de 24.09.2007 sunt prescrise.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr. 2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2007, că acestea nu au fost incluse în salariile de bază de încadrare.
Concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul apreciază că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea în parte, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 269 (1) din Codul muncii, conform cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții și pârâta au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Reclamanții au criticat soluția primei instanței arătând că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile privind evidențele contabile ale unității din care rezultă că SC ""SA datorează salariaților săi drepturi salariale suplimentare reprezentând prime de Paști și C, în cuantumul specificat în cererea de chemare în judecată și nu în cel acordat de către instanța de fond.
Reclamanții-recurenți au învederat că nu trebuie să se rețină cote de contribuție la stat pe sumele acordate în cuantumul specificat, mai ales că sumele diferă de la o instanță la alta.
Pârâta, în recursul său a criticat sentința în sensul că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că se impune respingerea excepției prematurității raportat la faptul că nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamanților obligativitatea declanșării unei asemenea proceduri. Admițând, pur ipotetic,susține recurenta, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
A mai susținut că, instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate în recurs precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În ceea ce privește recursul reclamanților Curtea constată că sentința instanței de fond a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, prin care s-au calculat primele de Paști și C cu aplicarea indicelui de inflație, concluzionându-se că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Potrivit art.168 din Contractul colectiv de muncă al reclamanților, aceste prime au fost calculate la nivelul salariului de bază mediu brut pe SN, urmând să fie impozitate și să se rețină toate contribuțiile către stat. Cum contractul colectiv de muncă reprezintă legea specială a părților, Curtea nu va reține susținerile reclamanților privind afectarea acestor sume de plata contribuțiilor la stat.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C nu constituie în fapt o excepție dirimantă, ci o apărare referitoare chiar la fondul cauzei care este nefondată pentru că negocierea putea să se refere, eventual, la acordarea unei prime peste cuantumul prevăzut de în art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, ori reclamanții au solicitat doar diferențele rezultate în raport de salariul de bază mediu.
Excepția prescripției va fi considerată de asemenea, nefondată. Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin unul din motivele de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte, că instanța de fond a acordat primele de Paște și C în echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile întrucât, în cauză, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursurile ca nefiind fondate și urmează să le respingă în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de reclamanții, -, -, - moștenitoare a defunctului, -, I, toți cu domiciliul ales în comuna, sat, județul D - la Cabinet de avocatură -, iar reclamanții și și cu domiciliul ales în Târgoviște, str.- -,.11 E,.2,5, județul D - la Cabinet de avocatură și de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.348 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 2 ex./26.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud. fond
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
