Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1204/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1204
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna, nr.994, județ D, împotriva sentinței civile nr.558 din 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal, și Asociații B, str.- -, House, nr.4-8, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul, și Asociații B, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este tardiv declarat.
Avocat pentru intimata-pârâtă depune la dosar, în copie, actul adițional la CCM la nivelul SA pentru anul 2008 - anexa nr. 1 bis și practică judiciară în materie și anume deciziile nr.246/2008, nr.249/2008, 247/2008 și nr.247/2008 toate pronunțate de Curtea de Apel Iași și patru certificate de grefă cu soluțiile pronunțate de această instanță în dosarele în care a pronunțat deciziile sus-menționate, filele 16-64.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamanți față de data la care le-a fost comunicată sentința instanței de fond și anume, 24.04.2008 și data declarării recursului - 7.05.2008, data ștampilei poștale aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul la instanță, recursul fiind declarat peste termenul legal.
Solicită admiterea excepției tardivității recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.7067/120/05.12.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița și prin acțiunile conexe înregistrate sub nr-, -,-,-,-, înregistrate pe rolul aceluiași tribunal, reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata către reclamanți a sumelor reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, constând în prime pentru sărbătorile de Paște și C, pe perioadele expres indicate de fiecare reclamant și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumelor în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată, suplimentare de care nu au beneficiat.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art.166, 282,283,285 -291 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
S-a mai arătat că prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar, a arătat pârâta, este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri, învederându-se că art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, iar instanța a respins la termenul din 13.02.2008 excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, drepturile solicitate de reclamanți fiind drepturi salariale.
La solicitarea pârâtei,a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste prime au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Pe baza probatoriilor administrate, cu înscrisuri și expertiză, prin sentința civilă nr.558 din 9 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovița a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, a admis acțiunea conexă formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească acestora câte 4647 lei net indexat, conform raportului de expertiză, reprezentând primă de C și Paște 2004 - 2007, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
In ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de salariați ai societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
S-a arătat că potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, -a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru sărbătorile de C și Paște, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2007.
Aceeași concluzie, a reținut instanța, reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut niciun motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu a fost luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariaților
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2007 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea reclamanților în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca principal obiectiv acela de a stabili dacă în anul 2003 suplimentările salariale ar fi fost incluse în salariu, însă textul art.168 alin.1 din contractele colective de muncă nu condiționează acordarea suplimentărilor salariale de faptul includerii sau nu a acestora în salariu, astfel încât nici nu se impunea efectuarea unei expertize, pricina putând fi soluționată numai prin interpretarea clauzelor contractuale.
În al doilea rând, arată recurenții, deși cunatumul salariului mediu brut pe societate a fost stabilit prin negocieri patronat-sindicate, în raportul de expertiză au fost luate ca bază de calcul adrese ale pârâtei prin care s-au menționat, în mod unilateral și retroactiv, cuantumuri ale salariului mediu mult mai mici decât cele negociate, iar potrivit art.32 din legea contractului colectiv de muncă, orice modificare a unor clauze ale acestuia putea interveni numai de la data înregistrării lor.
În al treilea rând, se învederează că având în vedere și data promovării acțiunilor, pretențiile recurenților cuprind șase suplimentări salariale, respectiv Paște 2005,2006,2007 și C 2004,2005,2006, suplimentări ce însumează câte 9330 lei pentru fiecare, pe când instanța a acordat mult mai puțin, respectiv numai câte 2113 lei, arătându-se că pe rolul Tribunalului Dâmbovița au fost înregistrate mai multe cauze în care au figurat ca reclamanți salariați ai pârâtei de la G, ale căror acțiuni au fost admise în totalitate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererilor recurenților-reclamanți astfel cum au fost formulate, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul din 20 iunie 2008, în ședință publică, intimata-pârâtă SC SA, prin apărător, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Analizând, cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurenților le-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 24 aprilie 2008, așa cum rezultă din dovezile de primire și procesele verbale de predare de la filele 155 - 160 din dosarul de fond, legal îndeplinite, astfel încât ultima zi de declarare a recursului a fost data de 5 mai 2008, care a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recurenții au înaintat recursul instanței care a pronunțat sentința atacată, prin poștă, ștampila oficiului poștal de expediție de pe plicul aflat la dosar purtând data de 7 mai 2008, situație față de care recursul apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, urmează ca în baza 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea să respingă recursul de față ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă SC SA.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanții, -, -, toți cu domiciliul ales în comuna nr.994, județul D la Cabinet de avocatură -, împotriva sentinței civile nr.558 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal, și Asociații, cu sediul social în B, str.- - - House, nr.4- 8.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -
Grefier
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de grefierul șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehored.2 ex./01.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud. fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
