Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1203/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1203
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1585 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.203, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la doar întâmpinare, filele 9-10.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune la dosar, la rândul său, în copie adresele nr.47 și 48/5.02.2008, filele 13-14. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată și respingerea acesteia ca prescrisă. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării suplimentărilor salariale solicitate de reclamanți în raport de salariul de bază mediu pe, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
La solicitarea instanței arată că suma calculată și indicată de reclamant prin precizările depuse la dosar la fila 56 este calculată de acesta și nu a indicat dacă aceasta este brută. Solicită înlăturarea calcului reclamantului la recalcularea cuantumului primelor.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a acordat suplimentările salariale raportat la salariul de bază mediu pe societate, actualizarea făcându-se tot de instanța de fond, iar recurenta nu a contestat cuantumul acesteia până în prezent. Depune concluzii scrise, fila 15.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC" "SA B pentru a fi obligată, prin reprezentanții săi legali, să-i plătească drepturile bănești cuvenite conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, reprezentând prime de Paște și C pentru anii 2004, 2005 și 2006 în cuantum total de 5630 lei și 533,52 lei - actualizarea cu indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariat al societății pârâte, la sucursala - până la 15 decembrie 2006 când raporturile de muncă au încetat - trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale echivalente cu un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, astfel cum prevăd dispozițiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă; că aceste drepturi au fost incluse în salariu în anul 2003, după care în mod nejustificat societatea pârâtă a refuzat să le mai acorde și de aceea se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia carnetului său de muncă (filele 4-11) adresele nr. nr.313/2005 și nr.713/2006 (filele 14-15) extras din contractul colectiv de muncă (filele 12-13).
Ulterior, prin concluziile scrise (filele 56-59) acesta și-a precizat acțiunea, micșorând câtimea pretențiilor sale la suma de 3623 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare neacordate și 423,59 lei actualizarea sumei de mai sus cu coeficientul de inflație.
Reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (filele 23-25)la care a atașat înscrisuri (filele 26-55) și prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți salariații, inclusiv de acesta, astfel că dreptul subiectiv pentru plata sumelor respective după anul 2003 nu mai există.
Prin sentința civilă nr.1585 pronunțată la 10 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului.
Ulterior, aceste prevederi au fost preluate și în contractele de muncă încheiate pentru anii 2004-2007 când însă drepturile bănești reprezentând prime de Paști și de C nu au mai fost plătite de societatea pârâtă pe care a obligat-o la plata sumei de 3623 lei reprezentând suplimentări salariale pentru Paști 2005-2006 și respectiv prime de C 2004-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la cea a plății în valoare de 424,59 lei precum și la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea care este prescrisă, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani, fiind incidente dispozițiile art.283 alin.1,lit.e din codul muncii.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale majorate și indexate începând cu anul 2003 dar pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa, deși acest drept nu mai există.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (filele 9-10) prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței tribunalului care este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată drept prim motiv de recurs, se constată că este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni - aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, iar dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de art.283 alin.1, lit.c iar nu art.283 alin.1,lit.e din codul muncii, evocate greșit de recurenta-pârâtă.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Recurenta a susținut că salariile angajaților au fost majorate și indexate începând cu anul 2003 inclusiv cu valoarea primelor convenite ca suplimentări salariale de Paște și C, însă din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă o atare situație, care nefiind dovedită, nu poate fi verificată și deci primită.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, care admițând acțiunea astfel cum a fost precizată a recunoscut dreptul reclamantului la plata sumelor echivalente câte unui salariu de bază mediu pe societate, respectiv primă C 2004-799 lei, primă Paști 2005-850 lei, primă C 2005-927 lei și primă Paști 2006-1047 lei-sume rezultate din înscrisul depus de societatea pârâtă și aflat la fila 47 dosar fond-în total suma de 3623 lei la care a adăugat contravaloarea indicelui inflației de 424,59 lei(fila 58 dosar fond).
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 cod pr.civ.și va menține ca temeinică și legală sentința recurată, cu consecința obligării, conform art.274 cod.pr.civ. a societății recurente la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimat și însumând 250 lei-onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1585 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.203, județul
Obligă recurenta-pârâtă SC SA la 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./04.08.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
