Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1427/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1427
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S,împotriva sentinței civile nr.178/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 11 iunie 2008, o cerere formulată de către Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicită comunicarea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, precum și a motivelor de recurs formulate de către reclamanta recurentă.
Se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă și, ca urmare, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 178 din 11 februarie 2008 Tribunalul C-S a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 august 2004 și, în consecință a admis în parte acțiunea intentată de reclamanta - împotriva pârâților Ministerul Public - picc B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor dispunând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut, cuvenit pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 septembrie 2005.
A fost respins petitul vizând acordarea drepturilor salariale pentru perioada în care s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca atare, a fost nuanțată obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice care a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
A fost respinsă cererea de introducere în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În esență tribunalul a reținut că reclamanta a funcționat ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S situație în care beneficia de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată în temeiul art. VI din Ordonanța Guvernului nr. 9/1997 și modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 56/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/1997 și prin Legea nr. 154/1998, text de lege abrogat fără o cauză de utilitate publică, fiind astfel nesocotite prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, s-a apreciat că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu are legitimare procesuală pasivă raportat la perioada pentru care au fost pretinse drepturile salariale iar în cauză nu sunt întrunite nici cerințele art. 49 - 66 Cod procedură civilă care reglementează participarea altor persoane la actul de judecată.
Împotriva hotărârii au exercitat calea extraordinară de atac a recursului pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat solicitarea de reintroducere în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structură cu personalitate juridică, al cărei procuror șef are calitatea de ordonator secundar de credite, conform art. 1 alin. 1, 4 și 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 131/2006 pentru completarea Legii nr. 508/2004.
De asemenea, s-a susținut că drepturile pretinse prin acțiunea introductivă fac parte din categoria drepturilor de creanță care, în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încadrate în noțiunea de bunuri, cu toate că această noțiune și noțiunea de proprietate presupun existența unui drept real, nicidecum a unui drept de creanță.
Mai mult, drepturile patrimoniale la care a făcut referință instanța de fond se clasifică în drepturi reale și drepturi de creanță, iar dreptul de proprietate despre care se face vorbire în art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale este un drept real ce presupune existența celor trei atribute fundamentale posesia, folosința și dispoziția (usus, fructus, abusus) însă reclamanta nu s-a bucurat niciodată de dreptul de dispoziție asupra acestei prevederi legale situație în care jus abutendi nu poate exista în patrimoniul său.
Pe de altă parte, exproprierea pentru cauză de utilitate publică la care s-au referit Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 44 alin. 3 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003 are ca obiect bunurile imobile aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, efectul esențial al exproprierii fiind acela că bunul este transferat din proprietate privată în proprietate publică.
Ca atare, este mai mult decât forțată ideea ca drepturile salariale solicitate intră din "proprietatea privată" în cea "publică", fiind "expropriată".
Critica adusă hotărârii tribunalului a vizat și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1.09.2004 - 1.09.2005 în condițiile în care actul normativ ce a prevăzut acordarea acestor drepturi salariale a fost abrogată.
Astfel, tribunalul a dat o greșită interpretare prevederilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât aceste dispoziții se impun a fi interpretate în sensul că "trebuie abrogate prevederi contrare de același nivel sau de nivel superior".
În privința fondului cauzei recurentul a reluat argumentele invocate în sprijinul abrogării textului de lege ce a acordat aceste drepturi salariale, susținând că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost expres abrogate prin art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a G nr. 177/2002.
În privința recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B se cuvine menționat că în motivare s-a invocat excepția vizând lipsa legitimării procesuale pasive ca și chemat în garanție, întrucât acesta nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite ai acestui buget, precum și a bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementată de Legea finanțelor publice.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții.
În fine, în cauză nu au fost întrunite nici cerințele prevederile. de art. 60-63 Cod procedură civilă ce reglementează instituția chemării în garanție, întrucât obligația de garanție nu există în sarcina sa, nefiind prevăzută de lege sau de vreun contract încheiat între părți.
Recursurile nu sunt fondate.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat ca pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S să fie obligați să îi acorde sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară pentru perioada 1.04.2004 - 1.09.2005, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În privința recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se cuvine menționat că legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât a fost stabilită corect de instanța de fond, care a avut în vedere nu o obligație legală a acestui minister de a vira din creditele sale bugetare de personal în contul pârâtului Ministerul Justiției, pentru a fi utilizate la cheltuielile cu personalul acestuia, ci atribuțiile legale care îi revin din actele normative citate în considerentele sentinței.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât recurent are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui titlu executoriu cum este sentința recurată fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, acest titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Recursul acestui pârât nu este fondat.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost stabilită corect de instanța de fond, care a avut în vedere nu o obligație legală a acestui minister de a vira din creditele sale bugetare de personal în contul pârâtului Ministerul Justiției, pentru a fi utilizate la cheltuielile cu personalul acestuia, ci atribuțiile legale care îi revin din actele normative citate în considerentele sentinței.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât recurent are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui titlu executoriu cum este sentința recurată fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, acest titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
În legătură cu susținerile formulate în calea extraordinară de atac exercitată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie spus că actele normative internaționale, cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ratificate de România, se aplică prioritar față de nor-mele dreptului intern pozitiv și de deciziile Curții Constituționale, cu excepția cazurilor când acestea din urmă conțin dispoziții mai favorabile, potrivit articolului 20 din Constituție. Acest text de constituțional este aplicabil în cauza de față, prima instanță aplicându-l corect și just, deoarece prin acte normative interne succesive, incoerente și confuze, a fost suprimat un drept câștigat de reclamantele și intervenienții intimați, acela al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin includerea lui nelegală în salariul lor de bază lunar, cum s-a arătat mai sus; în acest fel a fost încălcat nu numai art. 53 din Constituție, care interzice să se aducă atingere existenței unui astfel de drept, ci și art. 4 al Părții a II-a din Carta socială europeană revizuită, potrivit cu care exercitarea dreptului la o salarizare echitabilă se asigură și "prinmetode legale de fixare a salariilor. Or, nelegalitatea metodei de includere și fixare a unei părți componente a salariului în altă parte componentă a acestuia, a fost făcută ca urmare a abrogării ilegale a componentei salariului numităspor de risc și suprasolicitare neuropsihică,printr-un text al unui act normativ abrogator - Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care a fost declarat neconstituțional (adoptat cu încălcarea legii fundamentale), prin Decizia nr. XXI (21) din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 24/2000, pe durata existenței unui act normativ pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior.
În același sens sunt și dispozițiile art. 62, potrivit cărora prevederile cuprinse într-un act normativ contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior trebuie abrogate.
Rezultă deci fără putință de tăgadă că abrogarea totală sau parțială a unui act normativ nu poate avea loc decât printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, motiv pentru care susținerile efectuate în recurs de către pârât nu pot fi primite.
Totodată, în mod just tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că drepturile salariale pretinse de reclamantă reprezintă un bun în sensul textului legal menționat anterior, cum de altfel în mod constant a apreciat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În fine, cu privire la introducerea în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se cuvine menționat că, raportat la perioada pentru care au fost pretinse drepturile salariale această structură cu personalitate juridică nu poate primi legitimare procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse se reține că susținerile formulate de pârâți nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 178 din 11.02.2008, dată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
11 iunie 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE PREȘEDINTE SECȚIE
- - - -
GREFIER
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
- PRIM GREFIER
Red. /27.08. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./27.08. 2008
Primă instanță: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
