Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1450/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1450/
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în Târgu-M,-,.11, județul M, împotriva sentinței civile nr.314 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-(număr în format vechi 2810/2007).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâta intimată - ROMANIA SRL av.,pentru reclamantul recurent G lipsă, av..
Procedura de citare cu reclamantul recurent G este acoperită prin prezența avocatului reclamantului recurent, av..
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, după care;
Reprezentantul reclamantului recurent declară că nu știe ca acesta să-și fi schimbat adresa, preia un exemplar de pe întâmpinare.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că reclamantul recurent a executat ore suplimentare ce nu i-au fost plătite, aspect dovedit prin declarațiile martorilor, a lucrat zilnic peste două ore suplimentare timp de 12 ani.
Reprezentantul pârâtei intimate cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în întâmpinarea depusă la dosar. Susține că așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, programul de lucru era flexibil, norma de muncă putea fi efectuată în 8 ore, dar existând o deplină libertate în gestionarea timpului zilnic de muncă, iar activitatea desfășurată de recurent nici nu putea fi controlată de societate, prezența acestuia era solicitată maxim 2 ore pe zi în cadrul ședințelor zilnice, în rest trebuia să țină legătura telefonică cu angajații.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 314 din 10 martie 2008, Tribunalul Mureșa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei România SRL B ca prescrisă pentru perioada 1 aprilie 2004 - 11 iunie 2004; a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 12 iunie 2004 - 31 august 2006, cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, precum și de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că martorii propuși de reclamant au declarat că programul se termina rareori la orele 18,00, însă acest fapt era legat de natura sarcinilor de serviciu și de realizarea acestora, că erau plătiți în raport cu realizările făcute, că programul de lucru se finaliza raport de cum își gestiona fiecare problemele. S-au reținut prevederile art. 108, 118, 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a efectuat o apreciere greșită a probatoriului administrat, extrăgând din declarațiile martorilor doar acele aspecte de natură să susțină soluția pronunțată, dar nu și adevărul în speța dedusă judecății. Instanța de fond a preferat să dea deplină crezare declarațiilor martorilor propuși de pârâtă, care erau încă angajați ai acesteia.
În perioada de derulare a contractului de muncă, adică între 22 iunie 1995 și 31 august 2006 fost obligat să lucreze minim 2 ore pe zi peste program, fapt confirmat de martorii propuși de el. Urmare a ridicării permanente a plafonului de vânzări, efectuarea sarcinilor de serviciu în durata normală a timpului de lucru de 8 ore era imposibilă în mod obiectiv.
Martorii audiați au confirmat faptul că le era imposibil să își obțină drepturile și în același timp, să rămână angajați ai pârâtei. umană este grav încălcată în cadrul societății pârâte, se lucrează în condiții subumane.
Prejudiciul moral a fost cu prisosință dovedit, în fața instanței. A solicitat instanței să aprecieze dacă despăgubirea reprezintă o corectă compensare pentru umilințele și stresul la care a fost supus în cei peste 11 ani de activitate în cadrul societății pârâte, perioadă în care a fost constrâns să lucreze 10-14 ore zilnic, fără a avea decât posibilitatea să plece în cazul în care nu mai suporta.
În drept: art. 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Pârâta-intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că în fața instanței de fond s-a administrat atât proba cu înscrisuri cât și cea testimonială.
Din fișele colective de prezență și statele de plată reiese foarte clar inexistența, pentru perioada respectivă, de ore suplimentare efectuate de către reclamant și care să nu îi fi fost achitate corespunzător. Declarațiile tuturor martorilor audiați nu au putut contrazice cele constatate prin înscrisurile depuse.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, conform cu prevederile art. 304/1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să îi plătească orele suplimentare efectuate în perioada în care a fost angajatul societății, în cuantum de 15.717 lei, daune morale în cuantum de 75.000 lei pentru prejudiciul moral cauzat prin neacordarea de zile libere compensatoare sau de bani pentru orele suplimentare.
În contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă se prevede, la pct. III, că pentru timpul lucrat suplimentar (peste orele normale de lucru, adică de 8 ore/zi), plata orelor suplimentare se va face - o dată și J din salariul normal iar duminica și sărbătorile legale recunoscute de companie - de două ori salariul normal.
Și în contractele colective de muncă pentru salariații România SRL s-au prevăzut clauze similare.
În foile colective de prezență reclamantul a fost pontat cu 8 ore pe zi lucrătoare, fiind retribuit corespunzător, conform statelor de plată depuse.
Martorii propuși de către reclamant au arătat că programul de lucru al reclamantului începea la orele 7,30 dimineața și se încheia rareori la orele 18, de cele mai multe ori la orele 20 sau 21. S-a mai arătat că "niciodată oficial nu s-a intervenit pentru orele de program pentru că de fapt asta ținea de natura sarcinilor de serviciu și de realizarea acestora" (fila 103), că au încercat o discuție pe tema orelor peste program însă li s-a spus că nu sunt de neînlocuit (fila 104), că erau plătiți în raport de realizările făcute, că știau realizările, standardele și așteptau salariul (fila 162).
Martorii propuși de către societate pârâtă au arătat că programul de lucru se finaliza în raport de cum își gestiona fiecare problemele, datorită faptului că aveau muncă de teren. Drepturile bănești erau condiționate de realizările de vânzări. Totul depindea de modalitatea în care își administrau timpul de lucru.
Coroborarea tuturor acestor probe a format în mod legal convingerea instanței de fond că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 108 și 118 din Codul Muncii. Chiar dacă din proba testimonială administrată în fața instanței de fond se poate concluziona starea de fapt că reclamantul a prestat muncă și peste timpul de lucru de 8 ore zilnic prevăzut în contractul individual de muncă, contractele colective de muncă și foile colective de prezență, nu s-a făcut dovada directă, concludentă și indubitabilă că această stare de fapt s-a perpetuat pe toată perioada în discuție, zi de zi, astfel cum a solicitat reclamantul. Din aprecierea efectuării sporadice a acestor ore suplimentare nu se poate trage prezumția legală că orele suplimentare s-au efectuat zilnic și nici nus -a probat că nu s-ar fi respectat prevederile art. 111 Codul Muncii. Este importantă mențiunea martorilor care au arătat că durata programului de lucru depindea de modalitatea în care își administrau timpul de lucru, raportat la prevederile art. 108 Codul Muncii, unde se stipulează că timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl folosește pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat și o legală aplicare a textelor de lege, având în vedere inclusiv declarațiile martorilor propuși de reclamant, așa cum s-a arătat anterior.
Ca atare, constatând că nue ste incident în cauză nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, 304/1 Cod procedură civilă sau art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în Târgu-M,-,. 11, județul M, împotriva sentinței civile nr. 314 din 10 martir 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-16.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
