Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1453/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1453/
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,--6, Instituția Prefectului județului M, cu sediul Târgu-M, P-ța.- nr.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.1245 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5534/2007).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamantul intimat Sindicatul Polițiștilor "Lege și " consilier juridic, lipsind restul părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Invocă cu privire la recursul formulat de excepția nulității cererii de recurs, întrucât nu a indicat în cerere motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar în subsidiar cere respingerea ca nefondat a recursului. Cu privire la recursul formulat de M, învederează faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale, aspect reținut corect de instanța de fond. Cu privire la respingerea cererii ca prematură, arată că această excepție este neîntemeiată întrucât în drept, cererea a fost întemeiată pe 37 alin.2 din nr.OG38/2003. In ceea ce privește recursul formulat de Instituția Prefectului județului M, susține că acesta este nefondat,sens în care invocă prevederile art.49 din Legea nr.138/1999, precum și art.37 alin.2 nr.OG38/2003.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1245 din 13 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor "Lege și " M, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție M, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Instituția Prefectului M, obligând în solidar pârâții la plata în favoarea reclamanților a primelor de concediu pentru perioada în care fiecare reclamant a lucrat în cadrul uneia din unitățile pârâte în anii 2005 și 2006, prime egale cu salariul/indemnizația de bază al fiecărui reclamant din luna anterioară plecării în concediu (indiferent de numărul de zile de concediu efectuate); aceste sume urmând să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective; a respins restul pretențiilor reclamanților; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție; a admis această cerere formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta din urmă să aloce pârâtului fondurile necesare pentru plata în favoarea reclamanților a drepturilor bănești menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Instituția Prefectului și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul IGPR și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, arătând în motivarea recursului că hotărârea recurată este vădit netemeinică și esențial nelegală sub aspectul admiterii cererii privind obligarea IGPR în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumelor de bani, reprezentând prime de concediu.
Reclamanții fac parte din categoria personalului civil contractual al - unitate subordonată prefectului județului Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din MIRA sunt prevăzute de dispozițiile OUG nr. 24/2000 și nu de cele ale OG nr. 38/2003 sau ale Legii nr. 138/1999.
În legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu.
Instituția lor nu are calitatea procesuală pasivă deoarece aceasta presupune existența identității între persoana recurentului-pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pârâtul Prefectul județului Mas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii formulate de reclamanți ca nefondată și neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de orice temei legal cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în baza rolului activ trebuia să verifice dacă reclamanții au calitatea de polițiști, așa cum este definit de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002. Reclamanții nu au calitatea de polițiști, aceștia fiind angajați personal contractual ai Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor.
În drept, s-a prevalat de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 1 din Legea nr. 360/2002.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate iar, în urma rejudecării cauzei, în principal respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă față de MEF, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia; în subsidiar, respingerea acțiunii ca prematură, în parte.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a nesocotit faptul că o cererea de chemare în garanție formulată împotriva MEF în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între aceasta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă. Nu există nici o legătură între cererea principală și cea incidentală, legătură care presupune existența unui raport juridic între părți, astfel ca temeiul acțiunii principale să constituie suportul de drept sau de fapt al chemării în judecată a pârâtului Ministerul economiei și Finanțelor. Acesta este ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plata salariilor sau drepturilor salariale pentru angajații altor instituții.
Instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002, dispozițiile Legii nr. 500/2002 iar pe fond, dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/1997, din care rezultă faptul că legiuitorul a introdus mai multe termene legale imperative de grație pentru plata în mod eșalonat a debitelor salariale pretinse de intimați. Ca atare, primele de vacanță aferente anilor 2005 și 2006 nu sunt încă exigibile. Prin urmare, instanța de fond era obligată să dispună respingerea, în parte, a acestui capăt de cerere ca fiind prematur formulat.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304/1 Cod procedură civilă.
Intimatul Sindicatul Polițiștilor "Lege și " Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la recursul formulat de IGPR au invocat excepția nulității cererii de recurs, întrucât recurenta nu a indicat în cerere motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, încălcând prevederile art. 302/1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
Pe fond, a arătat că recursul este nefondat. Prin OUG nr. 24/2000 se reglementează doar salariile de bază. Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 496 din 27 iulie 2003 se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister.
Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a arătat că este neîntemeiată critica privind admiterea cererii de chemare în garanție. În temeiul legilor bugetare anuale MEF are obligația de a aloca fondurile necesare plății dreptur8lor bănești obținute de reclamanți. Excepția prematurității cererii este neîntemeiată, întrucât temeiul de drept al cererii lor nu l-a constituit art. 2 alin. 1 din OUG 146/1997, ci art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Cu privire la recursul formulat de Instituția Prefectului a invocat aceleași apărări ca și la recursul.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
Excepția nulității recursului formulat de IGPR, invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare, este neîntemeiată.
Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă și a dezvoltat motivele de recurs. Potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Or, în speță dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel că nu sunt temeiuri pentru declararea nulității recursului, excepția fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul din cadrul Inspectoratului Național pentru Evidența Populației. În această calitate, și-au întemeiat în drept cererea, privind acordarea primei de concediu pe prevederile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Reclamanții au omis însă a aminti prevederile art. 1 din OG nr. 38/2003, unde se arată că "dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuare polițiști, din unitățile Ministerului Internelor și reformei Administrative aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului".
Definiția dată calității de polițist în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului este următoarea: "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituția specializată a statului".
Ca atare, se poate observa că reclamanții nu au calitatea de polițiști, calitatea lor de personal contractual neputând fi asimilată cu cea de polițist. Nefiind polițiști, sunt excluși de la aplicarea prevederile art. OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceste drepturi fiind conferite doar polițiștilor, nu și personalului contractual.
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din cadrul MIRA sunt prevăzute de dispozițiile OG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, și nu de cele ale OG nr. 38/2003.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de către instanța de fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a fi admise recursurile declarate, modificarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți, având ca obiect plata primelor de concediu.
Ca o consecință a respingerii acțiunii civile, în baza art. 60 Cod procedură civilă, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul MIRA.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,--6 și Instituția Prefectului județului M, cu sediul Târgu-M, P-ța.- nr.1, județul M, și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1245 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Polițiștilor "Lege și " M, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,-, sector 1, Instituția Prefectului M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 1, județul M, având ca obiect plata primelor de concediu.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative referitoare la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor sus-menționate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-26.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
