Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6126/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.150/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-.,având ca obiect:"drepturi bănești - recurs la încheierea de ședință din data de 30.09.2009".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta-""SA - Membru Grupși intimatul-..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.01.2010, cerere din partea recurentei -""SA - Membru Grup prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, anexând alăturat motivele cererii de recurs dedusă judecății.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta -""SA - Membru Grup, prin cererea formulată și depusă la dosar la data de 12.01.2010, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică din data de 30.09.2009, în dosarul nr.712//87/2009, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta - SA B; a respins ca inadmisibilă cererea se sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.222, art.282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, invocată de pârâta - SA B; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că a termenul de judecată din data de 30 septembrie 2009, pârâta -""SA Bai nvocat excepțiile privind necompetența teritorială, prescripția dreptului la acțiune și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Apreciind că excepția necompetenței teritoriale, prescripția dreptului la acțiune cât și cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate ar face inutilă cercetarea fondului instanța a procedat conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă și le-a soluționat cu prioritate.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Dispozițiile art.284 alin.2 din Codul muncii sunt imperative și de strictă interpretare, competența în cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă aparțin instanței în a cărei circumscripției " reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul".
Aceeași soluție se impune și cu privire la prescripția dreptului la acțiune, având în vedere incidența disp. art.283 lit.c din Codul muncii, cât și faptul că drepturile bănești au fost solicitate pentru perioada 1.02.2006-16.10.2006, iar cererea a fost formulată la data de 3 februarie 2009.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.222 și 282 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art.73 din Legea nr. 168/1999 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2008 intimata a susținut că sunt neconstituționale încălcând dispozițiile art.1 alin.3 și art.9, art.16 alin.1 și 2, art.20 alin.1 și 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.5, și art.53 alin.1 și 2 din Constituție și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu recunosc posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată, pe cale separată sau pe cale incidență, sindicatele în calitate de partener de dialog social, această posibilitate fiind recunoscută numai salariaților.
Într-o atare situație, a apreciat intimata, textul de lege este în vădită contradicție cu litera și spiritul Constituției, încălcând egalitatea în fața legii, dreptul la apărare al unității, caracterul obligatoriu al convențiilor colective, rolul pe care trebuie să îl asigure sindicatele în sensul asigurării sociale și dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției.
Soluționând cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, instanța de fond a constat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată - Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
Într-o atare situație nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia, întrucât prin invocarea acestor texte de lege se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De asemenea, tribunalul, verificând conform dispozițiilor art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1,2 și 3 ale aceluiași articol, a constatat neîndeplinirea condiției ca, de dispoziția legală criticată, să depindă soluționarea cauzei.
Dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, a apreciat instanța de fond, nu vizează obiectul cauzei, referindu-se pe de o parte la norme dispozitive privind reprezentarea părților iar pe de altă parte la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Niciunul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata invocând nelegalitatea și lipsa de temeinicie a încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a pricinii până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția fiind invocată în fața Tribunalului Teleorman, privește dispoziții legale
cuprinse în legi aflate în vigoare - Legea nr. 53/2003, Legea nr.
168/1999 și Legea nr. 53/2003; prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională și invocarea excepției este imperios necesară pentru a putea dezlega prezentul
litigiu.
Recurenta a susținut că, în calitate de angajator, este obligată să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea/rezolvarea conflictelor de drepturi, deși obligațiile sale au fost negociate și asumate în urma negocierilor colective purtate cu sindicatele, în considerarea calității lor de unici parteneri de dialog social pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
De constituționalitatea sau neconstituționalitatea articolelor indicate mai sus, a susținut recurenta, depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la inițiativa unității-pârâte, și nu la inițiativa reclamanților-salariați, având legătură cu prezenta cauză.
Recurenta a mai invocat și greșita interpretare de către instanța de fond a normelor ce reglementează admisibilitatea excepției și depășirea atribuțiilor acesteia care își poate exprima și argumenta opinia asupra excepției numai în cazul în care decide să sesizeze Curtea Constituțională. Soluționând excepția, Tribunalul Teleorman și-a depășit competențele, exercitând un abuz de putere, prin pronunțarea acestei încheieri nelegale.
Susținerea instanței că prin invocarea excepției nu s-ar critica norma legală, ci s-ar pune în discuție modul de aplicare a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun, nu este adevărată, a arătat recurenta. Astfel, argumentația privind conflictul legislativ este de natură să ducă la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi legale invocate de instanța însăși în soluționarea excepției necompetenței teritoriale.
Recurenta a dezvoltat în continuare argumentele juridice pentru care a apreciat că dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, și art. 28 alin. 2 din legea nr. 54/2003 a sindicatelor sunt neconstituționale, raportat la art. 1 alin. 3, și art. 9 din Constituție ce consacră principiile generale, art. 16 alin. 1 și 2, art. 20 alin. 1 și 2, art. 24 alin. 1, art. 40 alin. 1, art. 41 alin. 5 și art. 53 alin. 1 și 2 ce consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, invocând și dispozițiile punctului 1 și 3 litera b) ale art. 6 "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și principiul efectivității juridice, consacrat atât de jurisprudența CEDO cât și de cea a Curții Constituționale.
Analizând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Articolele a căror neconstituționalitate se solicită a se constata de către Curtea Constituțională sunt cuprinse într-o lege, putând face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.
La data soluționării cauzei, textele de lege amintite nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Însă, textele de lege invocate drept neconstituționale de către autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt fundamentale pentru soluționarea prezentului litigiu, neavând legătură cu cauza dedusă judecății.
Astfel, articolele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate se referă la posibilitatea sindicatelor de sta în proces și nu au relevanță în soluționarea prezentului litigiu, având ca obiect plata unor drepturi salariale, izvorâte din convențiile colective de muncă, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, iar cadrul procesual este stabilit de către reclamanții salariați, a căror calitate procesuală activă nu a fost contestată prin motivele de recurs deduse judecății.
În consecință, reținând lipsa de relevanță a excepției de inadmisibilitate pentru soluționarea cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat corect incidentul procesual, respingând, ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, a prevederilor art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA- GRUP împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 30.09.2009 de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
04.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
