Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6275/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.151/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiși,având ca obiect:"drepturi bănești - recurs la încheierea de ședință din data de 21.10.2009".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta-""SA - Membru Grupși intimațiiși.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.01.2010, cerere din partea recurentei -""SA - Membru Grup prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, anexând motivele cererii de recurs dedusă judecății.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta -""SA - Membru Grup, prin cererea formulată și depusă la dosar la data de 12.01.2010, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională a reținut că nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
Într-o atare situație, a reținut Tribunalul, nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, întrucât prin invocarea acestor texte de lege se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Pe de altă parte, verificând, prin raportare la dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1,2 și 3 ale aceluiași articol, instanța de fond a constatat neîndeplinirea condiției ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Dispozițiile art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 nu vizează obiectul cauzei, referindu-se pe de o parte la norme dispozitive privind reprezentarea părților iar pe de altă parte la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale, în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, din perspectiva dispozițiilor art. 2 al. 3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției",și din perspectiva dispozițiilor art. 126 și art. 124 pct. 3 din Constituția României, instanța de fond a constatat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs -""SA - Membru Grup, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, solicită, admiterea recursului formulat, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată și suspendării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
A mai arătat recurenta că, din conținutul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de ne legalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața Tribunalului Teleorman.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în Lege, condiție îndeplinită întrucât excepția privește dispoziții legale cuprinse în legi aflate în vigoare - Legea nr. 53/2003, Legea nr. 168/1999 și Legea nr. 53/2003;
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că, în raportul juridic dedus judecății, invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor din Codul Muncii, Legea nr. 168/1999 și Legea sindicatelor nr. 54/2003, cu privire la calitatea procesuală a sindicatelor, este imperios necesară pentru a putea dezlega prezentul litigiu.
Or, s-a mai susținut, prezentul litigiu este un litigiu de muncă, în cadrul căreia recurenta este chemată în judecată în calitate de angajator, fiind obligată să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea/rezolvarea conflictelor de drepturi, deși obligațiile societății pârâte au fost negociate și asumate în urma negocierilor colective purtate cu sindicatele, în considerarea calității lor de unici parteneri de dialog social pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
De constituționalitatea sau neconstituționalitatea articolelor indicate depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la inițiativa unității-pârâte, și nu la inițiativa reclamanților-salariați. Așadar, articolele criticate pentru neconstituționalitate au legătură cu prezenta cauză.
Prima instanță a interpretat greșit legea, aspect ce rezidă în nerespectarea prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992 conform cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune,[..] printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției."
Așadar, instanța își poate exprima și argumenta opinia asupra excepției numai în cazul în care decide să sesizeze Curtea Constituțională. Dimpotrivă, în cazul în care decide să nu sesizeze Curtea Constituțională, și să respingă această cerere, instanța va pronunța o încheiere motivată " dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Concluzia recurentei desprinsă din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) al Legii nr. 47/1992 a fost în sensul că motivarea trebuie să privească rațiunile prevăzute de alin. (1), (2) sau (3), și nicidecum rezolvarea excepției, acest atribut fiind rezervat exclusiv Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (1): "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecătorești"
Așa fiind, Tribunalul Teleorman și-a depășit competențele, exercitând un abuz de putere, prin pronunțarea acestei încheieri nelegale.
Cu privire la textele legale criticate pentru neconstituționalitate, s-a arătat că soluția legislativă actuală nu recunoaște posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată pe cale separată, sau pe cale incidentă, sindicatele în calitatea lor de parteneri de dialog social. Atât în reglementarea din Codul Muncii și Legea nr. 168/1999, cât și în reglementarea din legea sindicatelor, sensul este acela că eventuala inițiativă a includerii sindicatelor în consorțiul litigios, poate aparține doar unei singure părți a negocierilor colective, și anume salariaților, însă în nici un caz unității.
În esență, s-a subliniat că soluția actuală consacrată de legiuitorul român infraconstituțional este într-o vădită contradicție cu litera și spiritul constituției și a blocului constituțional prin aceea că încalcă: egalitatea în fața legii a unității și a salariaților, care presupune egalitatea de arme juridice utilizabile în conflictele de muncă; dreptul la apărare al unității al cărui exercițiu nu poate fi restrâns, cu atât mai puțin, când este vorba despre o evidentă rupere de egalitate în ceea ce privește mijloacele de apărare utilizabile în situație de conflict de muncă; caracterul obligatoriu pentru părți a convențiilor colective încheiate în urma dialogului social, aducând prin aceasta atingere și caracterului "social" al statului român, în care dialogul nu este realizat pentru a bifa o formalitate, ci chiar angajează partenerii de dialog și îi ține responsabili pentru rezultatele înțelegerii lor, inclusiv în conflictele de muncă ivite pe baza acestor convenții; rolul pe care trebuie să îl asigure sindicatele în sensul asigurării sociale, prin participarea obligatorie la rezolvarea tuturor conflictelor de muncă, indiferent că sunt de interese, sau de drepturi, fără a face deosebire după cum inițiativa rezolvării acestora aparține salariaților ori unităților cu care negociază contractele colective de muncă, și, în fine, dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției CEDO, prin faptul că interzicerea unității de a chema în judecată pe sindicate, ca intervenienți forțați sau pe cale principală ca pârâți, dă naștere la o avalanșă de litigii ce se traduce prin imposibilitatea practică a unității de a se apăra.
În concluzie, s-a arătat că, în speță, sunt întrunite condițiile de invocare a excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, fiind invocate în drept dispozițiile art. 304/1, art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, art.222 și art.282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și art.28 alin. 2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, art.1 alin.3, și art. 9 din Titlul 1 ce consacră principiile generale, art.16 alin.1 și 2, art. 20 alin.1 și 2, art. 24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin. 5 și art. 53 alin. 1 și 2 din Titlul II al Constituției României, art. 6 pct. 1, 3 lit. b din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, "(6) dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale."
Curtea reține că, în cauză, dispozițiile legale criticate de recurentă pentru neconstituționalitate sub aspectul posibilității sindicatelor de a sta în proces nu prezintă relevanță, instanța fiind învestită cu soluționarea unui litigiu având ca obiect plata unor beneficii reprezentând cota de participare la profit, drepturi ce își au izvorul în contractul colectiv de muncă. În prezentul litigiu sunt părți salariatul și angajatorul, iar nu sindicatul.
Dispozițiile art. 222 și art. 282 din Codul Muncii se referă la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzei, care nu au legătură cu judecarea în fond a pricinii.
Aspectele invocate de recurentă vizează numai modul de interpretare și aplicare a legii de către instanță. Or, prin prisma jurisprudenței constante a Curții Constituționale, se reține că acestea exced controlului de constituționalitate realizat de instanța de contencios constituțional.
Cum sindicatul nu este parte în cauză și nici nu s-a formulat vreo cerere de introducere a acestuia în proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că interpretarea dispozițiilor legale criticate pentru neconformitate cu legea fundamentală nu prezintă relevanță pentru soluționarea pricinii.
Prin urmare, sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, în sensul că este pe deplin justificată concluzia Tribunalului potrivită căreia excepția invocată este inadmisibilă.
Așa fiind, nu poate fi primită nici critica recurentei privind greșita interpretare a legii de către instanța de fond.
Față de considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiși.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored: NV/3 EX./3.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
