Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7818/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.149/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, și împotriva sentinței civile nr.613 LM din data de 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-""SA - Membru Grup, G și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții și, personal și asistați de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.01.2010 depusă la dosar-fila 77 și,prin același avocat, lipsind recurenții, și intimații-""SA - Membru Grup, G și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenții, și, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că intimații G și, nu au avut calitatea de reclamanți în fața instanței de fond, nefiind cuprinși în dispozitivul sentinței recurate, chiar dacă acești au fost menționați în petitul acțiunii și în dovedirea celor susținute, înțeleg să depună la dosar un înscris din care rezultă că acești doi intimați au calitatea de reclamanți într-un alt litigiu aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, pricină ce a fost suspendată și înaintată Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Interpelat fiind, avocatul ales al recurenților, respectiv, d-na avocat, arată că în faza procesuală a fondului nu a reprezentat interesele celor trei reclamanți în fața instanței de fond.
Curtea, după deliberare asupra celor susținute de către avocatul ales al recurenților, și, constată că cei doi intimați, respectiv, G și, au semnat cererea de chemare în judecată, atât prin reprezentant legal, cât și personal, conform tabelului anexă-fila 150 din dosarul instanței de fond și față de faptul că acești doi intimați au fost menționați în minuta hotărârii recurate-fila 413 dosar fond, apreciază că aceștia au calitate de intimați în această fază procesuală.
Recurenții, și, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțeleg să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depun la dosar un raport de expertiză tehnică de specialitate contabilă, extrajudiciară, efectuat într-un alt litigiu aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, din care rezultă că drepturile salariale solicitate de recurenți nu au fost incluse în salariul de bază, așa cum susține societatea intimată.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru recurenți proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Recurenții, și, prin avocat, interpelați fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurenților cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenții, și, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele cererii de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond a pronunțat sentința atacată în baza unei expertize tehnice de specialitate contabilă, extrajudiciară, cu toate că reclamanții în cauză, au solicitat efectuarea unui astfel de raport de expertiză, iar prima instanță în mod greșit a apreciat că această expertiză nu poate lămuri problema dedusă judecății.
De asemenea, recurenții, prin avocat, mai arată că instanța de fond a pronunțat sentința atacată bazându-se pe o hotărâre a Comisiei Paritare ce în principiu trebuia să fie înlăturată, întrucât aceasta încalcă un principiu fundamental constituțional constând în neretroactivarea unei legi civile, or, drepturile salariale sunt garantate prin Constituția României printr-un contract de muncă ce trebuie respectat.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că în cuprinsul carnetelor de muncă ale recurenților se menționează că aceștia nu au beneficiat, cu titlu de salariu, mai mult de 7.000 sau 8.000 de lei/lună, astfel încât se poate constata că drepturile salariale ce fac obiectul prezentului litigiu nu au fost incluse în salariu în anul 2003 și față de această împrejurare, apreciază că susținerile societății intimate nu pot fi primite.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară printre care și minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei unificarea practicii judiciare cu președintele Secției Civile de la Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 11 iunie 2008.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.613/LM/16.05.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei -""SA și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții, au fost salariații pârâtei - SA, până când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților, în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
S-a constatat că, potrivit Contractului Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003, art.168 alin. 1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
S-a avut în vedere că în anul 2003 pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paști, iar pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă fiind reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a considerat că, formularea conținută, în acte adiționale din anii 2004 - 2006 la Contractele Colective de Muncă, în speță art.168 alin.2 "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", din cauza impreciziei termenilor folosiți a produs confuzie, generând litigiile de față.
Nu a fost primită teza reclamanților în sensul că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și ale adiționalelor din anii 2004 - 2006 fost în sensul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază numai pentru anul 2003, nu și pentru anii ulteriori.
S-a precizat că, în scopul clarificării clauzei confuze conținută în actele adiționale la contractul colectiv de muncă ulterioare anului 2003, respectiv art. 168 alin. 2, fost convocată Comisia Paritară în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, în realitate chiar semnatarii contractului colectiv de muncă și al actelor adiționale ce conțineau clauza confuză.
S-a avut în vedere că participanții la Comisia Paritară au concluzionat că: "părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
S-a arătat că, dincolo de faptul că părțile semnatare și-au interpretat voința comună de la momentul asumării clauzei neclare, concluzia comisiei paritară este susținută și de alte argumente de ordin logic și juridic: includerea în reglementarea aplicabilă anilor 2004 - 2006 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care s-ar intenționa ca aceeași măsură să producă efecte și în continuare; modalitatea de modificare anuală a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării măsurii de includere a suplimentărilor salariale și în anii 2004-2006.
S-a menționat că un alt argument adus în sprijinul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui angajat, fundamentat pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, este acela că în anii 2004,4005, 2006, salariul de bază reclamantului nu a scăzut, așa cum ar fi trebuit să se întâmple, în măsura în care suplimentările salariale nu ar mai fi fost introduse în salariul de bază al acestuia, ci, dimpotrivă, a crescut.
Pârâta SA este o societate comercială reprezentată prin sucursale și puncte de lucru pe întinderea întregului teritoriu național, iar prevederile contractuale colective de muncă și actele adiționale modificatoare priveau situația tuturor angajaților indiferent de județul sau localitatea unde își desfășoară în concret activitatea.
S-a mai reținut că în litigii promovate de alți salariați ai pârâtei privind aceleași drepturi salariale pe rolul altor instanțe competente s-a administrat proba cu expertiză tehnică contabilă tocmai pentru a se verifica dacă suplimentările salariale de Paști și C au fost sau nu incluse în salariul de bază al angajaților și pentru anii 2004-2006, concluzia expertului contabil fiind aceea că suplimentările salariale în cauză sunt incluse în salariile de bază din perioada 2004-2006.
Deși are caracter extrajudiciar, tribunalul a apreciat relevanța și concludența acesteia în raport de următoarele: salariații pârâtei aveau aceeași situație juridică față de prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de societate; atribuirea forței probante se face în considerarea coroborării cu celelalte probe administrate în proces.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamanții, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond a reținut eronat că drepturile solicitate în cauză au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
S-a învederat că art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul societății, pentru anii 2003-2006, are aceeași formulare în toate contractele, prevăzând că salariații - SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul mediu de bază pe unitate.
S-a adăugat că potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, s-a arătat că art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că " pentru anii 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Recurenții au susținut că drepturile salariale prevăzute de art. 168 aliniatul 1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pentru anii 2003-2007, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la articol 168 aliniatul 1.
Împrejurarea că, prin adresa Comisiei Paritare din data de 18 iunie 2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea articolului 168 aliniatele 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că, s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, s-a învederat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform articolului art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute între părți la data încheierii.
Prin urmare, recurenții susțin că prin probele administrate s-a făcut dovada susținerilor în sensul că, drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și de C din perioada 2003-2007 nu au fost incluse în salariul de bază.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, respectiv primele de Paste și de C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2004-2007.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2 că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății a fost corect respinsă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Raportul de expertiză depus de către recurenții reclamanți în fața instanței de recurs fiind extrajudiciar nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei, având în vedere faptul că în procesul civil probele se administrează în fața instanței de judecată în mod nemijlocit.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.613/LM/16.05.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SA, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:, Dact.: /2ex.
18.01.2010, Jud. fond:; a
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
