Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1514/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI -, împotriva sentinței civile nr. 810/CM din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s- solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 21.01.2009, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat, -, -, G, C, (), -, (), a chemat în judecată pe pârâții Școala, Comuna - prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării B, pentru a fi obligați să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp.art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Întrucât prin OUG nr.146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții consideră că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Instanța a invocat din oficiu prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.810/CM/15.04.2009, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul obligării pârâtei Școala să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
Pârâta Comuna a fost obligată să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A mai fost obligată pârâta Școala la plata sumei de 122,55 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost analizat, în primul rând, dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat, în susținerea acțiunii, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, potrivit art.241 alin.1 lit.(c)din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care sa încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul personalului didactic -personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit disp.art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp.art.166 din Codul muncii.
Prin urmare a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta Școala să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005 - 2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, conform art.161 alin.4 din Codul muncii.
În temeiul disp.art.13 din nr.OUG32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost admisă acțiunea față de pârâta Comuna, care a fost obligată să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetele de muncă ale reclamanților a fost respinsă, cu motivarea că prima de vacanță nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce se înscriu în carnetul de muncă, conform art.40 alin.2 ( lit (g) din Codul muncii.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aaf ost respinsă, avându-se în vedere că printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea 84/1995 nu este menționată obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Educației, Cercetării și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 3041Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- instanța de fond a reținut motive contradictorii în stabilirea calității procesuale pasive a recurentului, în seama căruia nu s-a stabilit vreo obligație prin hotărârea judecătorească;
- instanța a aplicat greșit prevederile art.166 din Codul muncii, acordând drepturile solicitate pentru perioada 2005 - 2008, fără a ține cont că acțiunea a fost înregistrată la data de 10.02.2006 și nu la 01.01.2005;
- s-au aplicat greșit dispozițiile legale privind capacitatea procesuală pasivă a recurentului care nu este angajator al reclamanților, angajator fiind directorul unității de învățământ, recurentul nefiind nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, conform art.13 din nr.OUG32/2001;
- pe fondul cauzei, instanța a aplicat greșit dispozițiile art.50 al.12 din Legea nr.128/1997 și cele ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, asimilând veniturile proprii cu veniturile bugetare, ceea ce presupune încălcarea prevederilor art.14 din Legea nr.500/2002;
- primele de vacanță se plătesc din venituri proprii și în condițiile legii, Legea nr.128/1997 modificată și completată nu prevede acordarea acestor prime, iar instanța nu a cercetat dacă există sau nu venituri proprii;
- față de prevederile contractului colectiv de muncă, prin admiterea acțiunii instanța a modificat în mod unilateral voința părților în ceea ce privește acordarea primei de vacanță reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurentul, prin atribuțiile sale, conduce sistemul național de educație, învățământ și cercetare și este semnatar al Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Recursul este fondat în ceea ce privește cea de-a doua critică.
Această critică, încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este fondată pentru că tribunalul, deși s-a raportat corect la dispozițiile art.166 din Codul muncii, nu a avut în vedere data înregistrării acțiunii, respectiv 21.01.2009, față de care trebuie calculat termenul general de prescripție de 3 ani.
Or, față de data înregistrării acțiunii la instanța de fond, dată ce rezultă din viza de primire a acțiunii, drepturile bănești solicitate, reprezentând prima de vacanță, nu puteau fi acordate decât începând cu data de 21 ianuarie 2006.
Față de aceste considerente, urmează ca sentința recurată să fie modificată în parte, în sensul celor susmenționate.
Celelalte critici formulate de recurent sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele instanței de fond, sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, motive ce fundamentează soluția pronunțată și în aceste condiții nu se poate reține că aceste motive sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Împrejurarea că deși acțiunea s-a admis pentru opozabilitate și față de recurent, care nu a fost obligat la plata efectivă a drepturilor, nu poate constitui motiv de modificare a sentinței recurate.
Și celelalte critici formulate de recurent, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă sunt nefondate în condițiile în care instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.50 al.12 din Legea nr.128/1997, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, tribunalul a interpretat și a aplicat corect și dispozițiile art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, care stabilesc că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de prima de vacanță, precum și dispozițiile art.30 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părțile semnatare.
Față de considerentele menționate mai sus nu se poate reține nici împrejurarea că, prin sentința recurată, instanța a modificat voința părților ce au încheiat Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Chiar dacă recurentul nu este nici angajatorul reclamanților și nici ordonator de credite pentru aceștia, acțiunea a fost admisă și față de acesta pentru că este semnatar al Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și în aceste condiții sentința trebuie să-i fie opozabilă.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul de față și va modifica în parte sentința în sensul că va acorda drepturile bănești începând cu data de 21 ianuarie 2006, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str.G-ral, nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.810/CM din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat, G, C, (), (), cu sediul în P,--6, județul A și pârâții ȘCOALA, COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul A și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că acordă drepturile bănești începând cu data de 21 ianuarie 2006.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.9/06.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
