Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1558/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1558
Ședința publică din data de 19 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1270 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale din 16.06.2008, și intimații-reclamanți, G G, și, reprezentați de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 18.08.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresele nr. 830 și 831 din 05.02.2008 emise de către Direcția Corporative-Juridic, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată prin motivele de recurs și respingerea acțiunii ca prescrisă; într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul mediu pe, comunicate prin adresele depuse la dosar, sens în care depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, având cuvântul arată că instanța de fond în mod corect a reținut că acțiunea nu este prescrisă, întrucât aceasta vizează un conflict de muncă pentru neplata drepturilor salariale cuvenite și neacordate.
De asemenea, precizează că prima instanță a apreciat corect că sumele respective nu au fost incluse în salariu după anul 2003, deoarece recurenta nu a făcut dovada introducerii în salariul de bază a sumelor.
Referitor la critica privind aprecierea ca bază de calcul a salariului mediu brut pe unitate și nu a salariului de bază mediu pe unitate, nu este fondată, față de împrejurarea că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a negocia cuantumul salariului mediu de bază, singura negociere ce a avut loc între părți asupra salariului fiind cea privind salariul mediu brut, iar conform art. 157 alin.1 din Codul muncii salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective și noțiunea de salariu de bază este o noțiune tehnică, modul de calcul este reglementat de CCM la capitolul Salarizare art. 128 și 129, negocierea fiind aceea care îi conferea calitatea de a produce efecte juridice.
Totodată, menționează că lipsa negocierii nu se poate repercuta asupra angajatului, în avantajul angajatorului, mai ales când acesta recunoaște prin adresa nr. 831/2008 că suma respectivă este o eventuală ofertă în cazul negocierii dacă ar fi avut loc, iar modul de calcul al salariului de bază mediu reprezintă în fapt o modalitate de stabilire a venitului mediu pe angajat, nu a aplicării disp.art. 128 și 129 din CCM și art. 154 Codul muncii.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamații, și G G, prin reprezentant cu domiciliul ales la.. De Av. in P,-, jud.P, au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata suplimentărilor salariale reprezentând prime de paște si pentru anii 2005-2007 in funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații paratei SC SA B, cu contracte individuale de muncă, calitate in care au fost beneficiarii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate in care s- prevăzut în art. 168 că " cu ocazia sărbătorilor de Paști si de angajații SC SA vor beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe societate."
Precizează reclamanții că această dispoziție fost menținută si cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă in anii 2005-2007, excepție făcând numai anul 2003 când aceste suplimentări au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, mențiune prevăzută și in art. 168 alin.2 al contractului încheiat anterior.
Reclamanții susțin, de asemenea, că pârâta nu si- îndeplinit obligația din contractul colectiv de muncă și nu le- acordat drepturile solicitate, indicând totodată că salariul de bază mediu pe societate fost in anul 2005 - 1400 lei; in anul 2006 - 1850 lei și in anul 2007- 2000 lei.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri si au depus următoarele acte: copii extras din CCM pe anii 2005, 2005, 2006;, copia carnetelor de muncă,copia actelor de identitate.
Pârâta SC SA, la termenul de judecată din 4.04.2008, depus întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, reclamanții pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin aceeași întâmpinare, parata SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate si prevăzute in anul 2003 așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității si in condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că in anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 in sensul că, in anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se si in Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar și in anii următori pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus la dosar înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1270 din 18 aprilie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC SA ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C, după cum urmează: reclamanților, câte 4650 lei brut pentru fiecare pentru Paști - C 2005 și Paști 2006; reclamanților, câte 8500 lei brut pentru fiecare pentru Paști- C 2005- 2006 și Paști 2007; reclamanților, câte 1400 lei brut pentru fiecare pentru Paști 2005; reclamantului suma de 2800 lei brut pentru Paști și C 2005, sume ce vor fi actualizate in raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plătii efective.
A mai fost obligată parata să plătească reclamanților suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform art.283 lit. din Codul Muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in situația in care obiectul conflictului de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum si in cazul răspunderii patrimoniale salariaților fata de angajat, sau in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, in cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă ori unei clauze acestuia.
In speță, s- reținut că, prin cererea formulată, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite si neacordate in anii 2005-2007, susținând ca acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de considerentele arătate, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 26.02.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2005, fost promovata in cadrul termenului de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanții au fost salariații pârâtei SC SA, raporturile de muncă cu pârâta încetând prin disponibilizarea acestora in perioada 2005-2006-2007.
Conform contractul colectiv de muncă pe unitate, pentru anul 2004 se stabilea in cuprinsul art.268 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști si C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse in cauză, respectiv Contractele Colective de Muncă pe societate negociate si aplicabile la nivelul SNP SA, pe anii 2005, 2006, 2007 s-au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind insă modificat ca formă, menționându-se că in anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă, pârâta nu mai acordat reclamanților in cursul anilor 2005-2007 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 si 2007, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă si in cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că pentru anii ulteriori, acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei datorată de pârâtă reclamanților după cum urmează: câte 2824 lei brut pentru reclamanții, ,; câte 5244 lei brut pentru fiecare din reclamanții,; câte 850 lei brut pentru fiecare din reclamanții și; 1777 lei brut pentru intimatul G
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1270 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și înn consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților, astfel:
- câte 2824 lei brut pentru reclamanții, ,;
- câte 5244 lei brut pentru fiecare din reclamanții,;
- câte 850 lei brut pentru fiecare din reclamanții și;
- 1777 lei brut pentru intimatul G
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex./25.08.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
