Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1568/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1568
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, A, G, G, G, G, OG, G, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.561 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, cauza venind spre competentă soluționare potrivit deciziei nr. 5378 pronunțată la data de 8 mai 2009 de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, a, G, G, G, G, OG,
G, G, intimații-pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC -
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin întâmpinarea formulată MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art. 242 cod pr.civilă. S-a mai arătat că prin serviciul registratură, la data de 15 iulie 2009 s-au depus concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului
reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 7252/120/11.12.2007, reclamanții:, a, G, G, G, G, OG, G, G, toți prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții Statul Român-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând să se constate că au fost discriminați în raport cu toți ceilalți salariați ai statului, inclusiv în raport cu personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor, prin neacordarea sporurilor pentru munca prestată peste orele de program sau pe timp de noapte, prin discriminarea fiecare dintre reclamanți fiind prejudiciat cel puțin cu sumele aferente sporului de 25 % calculat de indemnizația de bază, solicitând totodată obligarea pârâților la înlăturarea pe viitor a discriminării la care au fost supuși, la repararea prejudiciului, prin plata sumelor aferente sporului de 25 % calculat la salariul de bază începând cu 01.09.2000 și în continuare, la indexarea sumelor datorate și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii reclamanții au invocat art. 42 alin. 1 și 3 din Constituția României, arătând că pentru munca prestată peste cele 8 ore zilnic sau pentru munca prestată în timpul nopții, angajatorii sunt obligați să plătească sporuri salariale, iar toți ceilalți salariați ai statului, funcționari publici sau angajați pe bază de contract, beneficiază de acest spor.
Cât privește termenul de prescripție, reclamanții au arătat că au luat cunoștință de săvârșirea faptelor discriminatorii în luna ianuarie 2007, când Guvernul României a emis un număr important de ordonanțe prin care a dat sporuri salariale tuturor funcționarilor publici, exceptându-i doar pe magistrați.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 137/2000, ale Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 41 și 42 din Constituția României.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare(filele 80-89) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 stabilește competența Curții de Apel București și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile stabilite de aceleași dispoziții legale; excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2000- 18.02.2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, întrucât sporul pentru misiune permanentă-cerut de reclamanți-presupune ca ofițerul de poliție judiciară să fie permanent la dispoziția superiorilor săi, iar în prezent acesta este abrogat, considerându-se că acordarea sporului pentru orele prestate peste durata programului de lucru s-a dovedit suficientă pentru recompensarea justă a activității desfășurate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, prin întâmpinarea formulată(filele30-31) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fiind un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
Ceilalți pârâți, legal citați nu au depus întâmpinare și nici nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr.561 pronunțată la 9 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât;a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada anterioară datei de 11.12.2004-respingând cererea pentru această perioadă;a respins excepțiile necompetenței materiale și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin aceeași sentință tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, întrucât litigiile de muncă au ca părți persoanele aflate în raporturi de muncă, conform art. 282 din Codul muncii, ori în speță pârâtul are calitatea de terț în aceste raporturi.
Au fost respinse totodată și excepțiile necompetenței materiale și implicit a inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, deoarece prevederile art. 36 alin.1 din OUG nr.27 /2006 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor se referă la modul de stabilire al drepturilor salariale, ori în cauză acțiunea este întemeiată pe prevederile OG nr.137 /2000 privind discriminarea, competența aparținând așadar tribunalului, ca instanță competentă să soluționeze litigiile de muncă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților a fost admisă pentru perioada anterioară datei de 11.12.2004, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art.283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, reținându-se că nu se poate considera că reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptelor discriminatorii abia în luna ianuarie 2007, când Guvernul României a emis ordonanțe cu privire la drepturile salariale ale funcționarilor publici, în condițiile în care tot aceștia au arătat că discriminarea durează din anul 2000, astfel că a fost respinsă cererea pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că OUG nr.27 /2006, aprobată prin Legea nr.45/2007 nu prevede un asemenea spor de misiune permanentă pentru reclamanți, iar existența discriminării nu a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Totodată s-a mai reținut că persoanele față de care se solicită a se constata discriminarea nu se află în situații comparabile cu cele ale reclamanților, fiind vorba de categorii profesionale distincte diferite pe de o parte, iar pe de alta, reclamanții nu au făcut nici o dovadă că au prestat ore peste program sau pe timp de noapte.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, au exercitat recurs reclamanții (filele 7-8) invocând greșita aplicare a legii de către prima instanță sub aspectul constatării discriminării la care au fost și sunt supuși și în privința aprecierii probelor, considerând că munca unui procuror nu este normată și nu era necesară dovada efectuării orelor lucrate peste program și a celor din timpul nopții.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare (filele 14-20) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Critica referitoare la greșita dezlegare dată pricinii sub aspectul discriminării la care reclamanții au fost și sunt supuși prin neacordarea sporului de misiune permanentă nu se justifică.
Pe de o parte, acest spor-stabilit printr-o reglementare anterioară, în prezent abrogată, era prevăzut pentru ofițerii de poliție judiciară și presupunea, în modalitatea în care legiuitorul l-a stabilit pentru această categorie profesională, ca salariatul cu această profesie să se afle permanent la dispoziția superiorilor săi.
Actualmente și ofițerii poliției judiciare sunt salarizați în temeiul aceluiași act normativ ca și reclamanții care sunt procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007.
În aceste condiții, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, asimilarea categoriei profesionale a ofițerilor poliției judiciare cu cea a procurorilor sub aspectul salarizării reprezintă voința legiuitorului de a le acorda sporul pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă, în circumstanțele în care atât ofițerii de poliție judiciară cât și magistrații judecători și procurori cunosc și acceptă
încă de la accederea în aceste profesii că o cerință esențială pentru exercițiul atribuțiilor judiciare este disponibilitatea la programul prelungit de activitate.
Pe de altă parte, Curtea constată că începând cu luna iulie 2008, când au fost pronunțate deciziile nr.818, 821 ale Curții Constituționale, instanțele de judecată nu mai pot analiza și constata discriminarea pretins săvârșită prin acte normative, fiindcă în această modalitate s-ar crea, adăuga, modifica sau înceta dispoziții legale pe cale judiciară, ceea ce este posibil numai prin depășirea atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Drept consecință, pretinsa discriminare trebuia constatată, dacă a fost săvârșită prin fapte iar nu prin acte cu acest caracter, de singurul organism instituțional creat în acest scop în România, respectiv Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării căruia reclamanții aveau îndreptățirea de a i se adresa, astfel cum în mod legal și temeinic a argumentat și instanța de fond.
Pentru considerentele care preced, constatând că cea de a doua critică a recurenților privind regimul și sarcina probei în litigiul de față nu se mai justifică a fi analizată, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de reclamanți, în temeiul art.312(1) cod pr.civ. și va menține ca fiind legală și temeinică în integralitatea sa sentința civilă nr.561 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, A, G, G, G, G, OG, G, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.561 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
2 ex/24.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
