Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1569/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1569
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL P cu sediul în P,- A, jud. împotriva sentinței civile nr.1005/19.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele - reclamante, (), (), și - toate cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, intimații pârâți Prchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.3, sect.1 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimatele reclamante au depus întâmpinare la data de 13 iulie 2009, iar la data de 15 iulie 2009 s-au depus concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI. S-a mai arătat că prin recursurile formulate, recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art. 242 cod pr.civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 5653/120/04.11.2008 reclamantele, (), (), și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % calculate la salariul brut de încadrare actualizate cu indicele de inflație, începând cu data încadrării respectiv pentru reclamanta, ( ) și - 01.12.2007, pentru reclamanta cu 21.04.2008, pentru reclamanta ( ) - cu 21.07.2008, pentru începând cu 20.03.2008 și pe viitor iar pentru reclamanta pentru perioada 07.01.2008 -18.07.2008 cu obligarea la mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea cererii au aratat că prin acțiunile introduse la instanță personalul auxiliar de specialitate a solicitat aceste creșteri salariale, iar acțiunile lor au fost admise astfel că se consideră discriminate.
Și-au întemeiat cererea pe prevederile art.21 alin. 1 din OG 137 /2000.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât sporul de 15 % pentru confidențialitate se acordă numai anumitor angajați reclamantele nefăcând parte dintre aceștia, iar în privința sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică ÎCCJ prin Decizia nr. XXI / 2008 constatat că și personalul auxiliar de specialitate are drept la acest spor, iar decizia curții este obligatorie potrivit art. 329 Cod procedură civilă.
La data de 17.02.2009, reclamantele au atașat, în copii, la dosar ordinele și deciziile de încadrare și decizia nr. XXI ÎCCJ.
Prin întâmpinarea formulată de către Parchetul de pe lângă ÎCCJs -a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantele își întemeiază acțiunea pe dispozițiile OUG 137 /2000 și că prin decizia Curții Constituționale 821 / 03.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și dispozițiilor art.27 din OG 137 / 2000 și cheamă în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă făcând precizarea că decizia / 2008 ÎCCJ este obligatorie conform art.329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la sporul de confidențialitate a arătat că de acesta beneficiază angajații MAN, funcționari publici cu statut special și alți angajați fără ca reclamantele să fie nominalizate prin vreo lege specială că primesc aceste drepturi, solicită și respingerea acordării sumelor pe viitor cât și operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
S-a atașat la dosar decizia nr. 26 / 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinări arătând că deși nu sunt funcționari cu statut special prin activitatea desfășurată au acces la informații confidențiale, martori sub acoperire, interceptări ale convorbirilor telefonice, arestări etc. și că tot personalul din unitățile bugetare beneficiază de spor de confidențialitate.
Au atașat și practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.1005 pronunțată la data de 19 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice B și a respins cererea față de acesta.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fond, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele, (), (), și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, să acorde sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul de încadrare brut și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % calculat la salariul de încadrare brut, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă pentru perioadele următoare:01.12.2007 la zi și în viitor pentru reclamantele, () și, 21.04.2008 - la zi și în viitor pentru reclamanta, 21.07.2008 -la zi și în viitor pentru reclamanta (), 20.03.2008- la zi și în viitor pentru reclamanta, 07.01.2008 - 18.07.2008 pentru reclamanta, cu obligația pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În temeiul disp.art. 137(1) cod pr.civilă prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul pe care admis-o și a respins cererea față de acest pârât, având în vedere împrejurarea că prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit art. 281 din Codul muncii scopul jurisdicției muncii este acela al soluționării conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, părți în conflictele de muncă, putând fi potrivit art. 282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele ori alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a codului d e procedură civilă. Pentru aceleași motive a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Această instituție nu are calitate procesuală pasivă, Ministerul Finanțelor Publice având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite acesta fiind terț față de raporturile juridice de muncă din speță, neputând avea calitatea de pârât.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod proc civ, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada solicitată la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
Susținerea pârâților în sensul că acordarea acestui spor nu se poate face și pentru viitor întrucât aceasta ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanțe a unor atribuții de legiferare, nu poate fi primită, având în vedere că acordarea acestor drepturi se poate face și pe viitor, atâta timp cât legislația care stabilește acordarea acestora este în vigoare și, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și potrivit dispozițiilor art. 9 din Codul d eontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Referitor la sporul de suprasolicitare neuropsihică prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cum reclamantele au calitatea de personal auxiliar și față de considerentele expuse tribunalul, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, OUG 100/2007 a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamante, pentru perioada lucrată și în continuare pentru viitor, a sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, indexat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu obligarea acestor pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, conform Decretului nr. 92 /1976, pentru ambele capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa învederat că legea 444/2006 se referă numai la personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, iar Ordonanța de Guvern 19/2006 prevedea că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționari publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15/%.
Ca atare, a precizat recurentul, reclamanții nu pot invoca aceste legi deoarece au statut de personal auxiliar de specialitate și nu se înscriu în categoriile enumerate.
De aceea, recurentul apreciază că, acordarea sporului de confidențialitate este de competența legislativului.
În ceea ce privește sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, recurentul arată că acesta a fost reglementat prin Decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
MINISTERUL PUBLICa învederat că, referitor la faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OG 137/2000, nu trebuie să fie avut în vedere de către instanțe deoarece, prin Decizia 821/03.07.2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că disp. art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și disp. art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale. Cu acest prilej, s-a stabili că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite de lege și de a le înlocui cu altele noi, încalcă principiul separației puterilor în stat. Decizia Curții Constituționale este obligatorie în baza art. 31 din 47/1992.
Recurentul MINISTERUL PUBLICa mai precizat că acordarea sporurilor solicitate de către reclamanți, de instanța de fond, a adăugat la lege iar acest aspect reprezintă o atribuție a legislativului, săvârșind o ingerință gravă a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare.
Același recurent a solicitat respingerea pretențiilor reclamanților și pe baza faptului că, prin Ordinul 525 din 03.05.2009 emis de Procurorul General al României, sporul de risc și suprasolicitare a fost acordat, începând cu data de 01.03.2009, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
De asemenea, același recurent a achiesat că, prin decizia 21/2008 emisă de ICCJ, a fost interpretat art. 47 din Legea 50/1996 în sensul că acest spor se acordă magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a. 83/2000. de aceea, recurentul consideră că acest spor trebuie acordat până la datat de 03.02.2007, când a intrat în vigoare. 8/2007 care a abrogat expres 50/1996.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, MINISTERUL PUBLICa învederat că acest spor este prev. de 446/2006 pentru personalul militar și Legea nr.230/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr.656/2002, precum și nr.OG8/2007 pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, pe criteriile specificității funcțiilor pe care le desfășoară. Același recurent a învederat că legea nu retroactivează pentru acordarea acestui spor de la data solicitată de către reclamanți, iar MINISTERUL PUBLIC nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără o bază legală, astfel încât sumele nu pot fi actualizate cu rata inflației.
Pe de altă parte, același recurent a învederat că aceste drepturi nu fac obiectul art.11 din Decretul nr.92/1976 și ca atare nu pot fi înscrise în carnetele de muncă.
MINISTERUL PUBLIC consideră că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice întrucât aceasta subzistă în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004.
În recurs nu s-au formulat probe noi.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare la recursuri solicitând respingerea acestora ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod proc civ, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada solicitată la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
Susținerea pârâților în sensul că acordarea acestui spor nu se poate face și pentru viitor întrucât aceasta ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanțe a unor atribuții de legiferare, nu poate fi primită, având în vedere că acordarea acestor drepturi se poate face și pe viitor, atâta timp cât legislația care stabilește acordarea acestora este în vigoare și, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și potrivit dispozițiilor art. 9 din Codul d eontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Referitor la sporul de suprasolicitare neuropsihică prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, se constată că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cum reclamantele au calitatea de personal auxiliar și față de considerentele expuse tribunalul, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, OUG 100/2007 a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamante, pentru perioada lucrată și în continuare pentru viitor, a sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, indexat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu obligarea acestor pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, conform Decretului nr. 92 /1976, pentru ambele capete de cerere.
Așa fiind în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL P cu sediul în P,- A, jud. împotriva sentinței civile nr.1005/19.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele - reclamante, (), (), și - toate cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, intimații pârâți Prchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.3, sect.1 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - -
Fiind în prezenta fiind în prezenta
Se semnează de se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
Fiind în
Prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.2 ex./12.08.2009
/
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
