Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1681/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1681
Ședința din Camera de Consiliu din data de 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 05 Martie 2008, privind recursurile declarate de reclamanții, G, C, -, -, și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1509/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 Martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei, inițial la data de 12 Martie 2008 și ulterior la datele de 19 Martie și 26 Martie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1509/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, C, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
S-a respins acțiunea față de Statul Ro9mân prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5% începând cu data de 1.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 1 octombrie 2007, în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi reactualizate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins petitul privind obligarea la plata dobânzii legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții, G, C, -, -, și, în calitate de procurori se află în raporturi de serviciu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Ministerul Public.
Conform art. 16-20 din nr.OG 137/2000, republicată, Consiliul este instituția abilitată și investită de lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Cum reclamanții considerându-se discriminați au formulat cerere de chemare în judecată și a iar potrivit art. 27 din OG10/2000 în cazurile de discriminare judecata se face cu citarea obligatorie a Consiliului în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al unei anumite fapte în calitate de expert și nu de pârât, instanța va respinge acțiunea față de această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007,în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007,în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007,în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea ratei inflației.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea majorărilor (indexărilor) salariale acordate celorlalte categorii de salariați bugetari, prin Nr.OG 10/2007, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (auis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Potrivit art.126 din Constituția României "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege", iar prin indexarea salariilor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și excluderea judecătorilor ce funcționează la celelalte instanțe din sistemul judiciar, deci și a reclamanților, este o discriminare evidentă.
Prin neacordarea acestor majorări (indexări) reclamanții nu numai că au fost discriminați față și de celelalte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Instanța nu a reținut susținerile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că, reclamanții făcând trimitere la art. 1 din OG10/2007 solicită să le fie plătite salarii mai mari, că fiind salarizați în baza unei legi speciale nu pot beneficia de majorările salariale acordate prin acest act normativ, că beneficiind de majorări salariale consistente în anul 2006 nu mai pot beneficia și de majorările acestei ordonanțe, aceasta întrucât actul normativ invocat se referă în fapt la indexări care să acopere rata inflației și pe cale de consecință nealterarea puterii de cumpărare ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Solicitarea reclamanților la obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, calculate conform articolului 3, aliniat 3, din nr.OG 9 /2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești este neîntemeiată întrucât actul normativ invocat se referă la obligații comerciale ori în speță ne aflăm intr-un litigiu de dreptul muncii.
Față de precizarea de acțiune formulată de reclamanți,instanța constată că aceasta nu este întemeiată întrucât,OG nr.6/2007, reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoarea a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, categoria profesională din care fac parte reclamanții nefiind cuprinsă în acest act normativ.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte acțiunea față de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în calitate de ordonator primar de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca ordonator secundar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în calitate de ordonator terțiar de credite urmând să dispună obligarea
acestora la plata către reclamanți a diferențelor rezultate din aplicarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice,formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,instanța constatat că aceasta este neîntemeiată urmând aor espinge,pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, însă pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
A fost obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în Carnetele de Muncă ale reclamanților.
Referitor la cererea de chemare judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi de serviciu instanța respins acțiunea față de acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
De asemenea, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Mehedinți în soluționarea cauzei, excepție invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de dispozițiile art.2 lit.c din proc.civ. potrivit căruia tribunalele judecă în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, ori în speță ne aflăm în prezența unui conflict de muncă,astfel cum este definit de dispozițiile art.3 din Legea nr. 168/1999,actualizată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Public, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenții-reclamanți apreciază ca nelegală hotărârea pronunțată, deoarece se impunea obligarea pârâților la 14% pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 în raport cu salariul avut la data de 31.12.2006, 2% pentru perioada 01.04.-30.09,2007 în raport cu salariul avut la 31.03.2007, 10% pe perioada 01.10.2007- lazi și în continuare, comparativ cu salariul avut în luna septembrie 2007 sume ce vor fi indexate cu rata inflației până la momentul plății efective.
Se arată că s-au acordat majorări de salarii tuturor salariaților bugetari, începând cu 01.01.2007 în 3 etape, prin OG 6/2007 fiind majorate salariile funcționarilor publici din Administrația Prezidențială, Parlament, Guvern, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul legislativ, Consiliul Concurenței, CNSAS, Ministere, Casa de pensii și Inspectoratele Naționale etc. în procent de 26% /total an.
Recurentul-pârât Ministerul Public, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 p0ct.3, pct.4,7 și pct.9 din pr.civilă cu aplicarea art. 3041.pr.civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Dr. Tr. S și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivele de recurs ed e arată că hotărârea cuprinde motive contradictoriii având în vedere că instanța de fond respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de recurentul-pârât în temeiul dispoz. OG 137/2000 considerând că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă, pentru care competența materială de soluționare aparține Tribunalului, iar pe de altă parte, în motivarea hotărârii judecătorești instanța precizează că " exceptarea magistraților de la indexarea salarială generală aplicată în anul 2007 presupune o discriminare la adresa puterii judecătorești ", motivare acare atrage după sine aplicarea dispoz. art. 27 al. 1 din OG 137/2000.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea recurentei-pârâte la plata despăgubirilor bănești reprezentând indexările salariale pentru anul 2007, în situația în care sistemul de salarizare al magistraților este stabilită prin lege specială - OG27/2006 aprobată prin Legea 45/2007,iar a tributul de modificare a sistemului de salarizare revine în mod exclusiv legiuitorului, iar intervenția instanței dej udecată este nelegală.
În ceea ce privește fondul cauzei se apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații-reclamanți - procurori au solicitat creșterile salariale prevăzute în OG 6/2007 în condițiile în care nu fac parte din corpul funcționarilor publici, iar acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare.
În mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate a fost actualizată cu rata inflației în situația în care recurentul-pârât ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În mod nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice existând interes și fiind îndeplinite condițiile cerute de Legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Recurenții-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât și au depus în copie Lg. 45/2007, în extras OUG 27/2006, practică judiciară privind competența materială.
Recursurile nu sunt fondate.
Prin acțiune și precizarea la acțiune reclamanții au solicitat în ceea ce privește cuantumul sumelor pretinse: 14% pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007, în raport cu salariul avut la data de 31 dec. 2006, 2% pentru perioada 01.aprilie-30.sept. 2007 în raport cu salariul avut la 31 martie 2007, 10% pe perioada 01.10.2007- la zi și în continuare comparativ cu salariul avut în luna sept. 2007, ca urmare a discriminării față de procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii Curții Constituționale dar și cu procurorii generali ai Parchetului de pe lângă
În precizarea la acțiune se arată că discriminarea este și în funcție de majorarea salariilor tuturor salariaților bugetari stabilită prin OG 6/2007.
Prin. Guvernului nr. 10/31.01.2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape a salariilor din sectorul bugetar, respectiv cu 5%, 2% și 11%.
Prin aceeași aceste OG majorări salariale le-au fost acordate tuturor demnitarilor numiți sau aleși judecătorilor ÎCCJ, procurorului general de pe lângă ÎCCJ și adjuncții săi, judecătorilor Curții Constituționale.
De la majorările respective au fost exceptați judecătorii de la judecătorii, tribunale și Curți de apel, precum și procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea.
Motivul de recurs privind indexarea în funcție și de OG 6/2007 nu poate fi primit, deoarece OG 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publicii în anul 2007, categoria profesională din care fac parte recurenții-reclamanți nefiind cuprinsă în acest act normativ.
Critica privind neobligarea în continuare a pârâților la plata drepturilor bănești solicitate nu este fondată, deoarece prejudiciul a fost determinat în baza OG10/31.01.2007 în care s-au prevăzut creșteri salariale ( indexări) pentru anul 2007. În ceea ce privește anul 2008 se aplică prevederile OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008.
Potrivit art.1 din OG 13/2008, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată cu modificări și completări prin Lg. 45/2007, cu modificările ulterioare se majorează începând cu data de 01.04.2008 cu 2% față de nivelul din luna dec. 2007, iar începând cu data de 01.10.2008, creșterea valorii de referință sectorială este de 2% față de valoarea din luna sept. 32008.
Critica formulată de recurentul-pârât privind excepția necompetenței materiale a Tribunalului este nefondată, deoarece acțiunea are ca obiect plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale formulată de magistrați și reprezintă un litigiu în legătură directă cu executarea raporturilor dem uncă și cu existența relațiilor de serviciu.
Împrejurarea că în argumentarea demersului lor judiciar reclamanții au invocat printre altele prevederile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu schimbă cu nimic natura raporturilor juridice existente în cauză.
Pot5ivit art. 21 al. 1 in acest act normativ " în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun".
Prin sintagma folosită de legiuitor " potrivit dreptului comun " nu se înțelege neapărat dreptul civil ci prin termenul folosit de legiuitor trebuie să se înțeleagă dreptul comun adică instituția juridică aplicabilă prezenței concrete dedusă judecății.
Cum prin acțiune s-au formulat pretenții salariale, dreptul comun aplicabil raporturilor juridice dintre părți este dreptul muncii, astfel că rezolvarea conflictului ivit este de competența jurisdicției muncii neputând fi primită critica privind motivele contradictorii ale hotărârii.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, î raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui dei nflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar. s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2004.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
nr.OG 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a recurenților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Susținerea recurentului-pârât, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții - procurori- având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute del ege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Lg. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Lg. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor a fost respinsă în mod corect, ca urmare faptului că elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurilor prevăzute de legea finanțelor publice, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante actualizate prin aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1.pr.civilă se vor respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge ambele recursuri declarate de reclamanții, G, C, -, -, și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1509/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 26 martie 2008.
- - - - - -
Grefier
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/07.04.2008
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Dorina Stoichin, Florica Diaconescu
