Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1651/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1651
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.4673 din 08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 4673 din 08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI si FINANȚELOR și în consecință respinge acțiunea față de acesta.
S-a admis exceptia prescriptiei dreptului la acțiune invocată de MINISTERUL ECONOMIEI si FINANȚELOR pentru perioada 25.09.2003 - 18.09.2004.
S-a admis în parte acțiunea.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justitiei și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamantului suma de 15.185 lei reprezentand despăgubiri bănești echivalente sporului de vechime în muncă cuvenit și neacordat în perioada 4.09.2004 - 9.05.2006 sume nete actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data fiecărei scadente și până la data efectuării expertizei - 30.09.2007 și care vor fi actualizate în continuare în funcție de indicele de inflație până la data plății efective.plății efective
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a detinut funcțiia de magistrat ( judecător) în cadrul Curtii de APEL CRAIOVA pana la data de 10 mai 2006.
Asupra excepțiilor:
Odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Ori, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul muncii, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
Prin urmare, instanța a constatat neîntemeiată excepția de necompetență materială invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și urmează să o respingă.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii:
În considerarea celor expuse anterior, instanța a respins și această excepție.
De altfel, procedura administrativă amintită de Ministerul Economiei și Finanțelor, nu exclude posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței. Articolul 21 din Constituție, prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din CEDO. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit textului constituțional menționat
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unordespăgubiricătre salariat. Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată 09.02.2007 și dispozițiile textului sus menționat, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată în ceea ce privește perioada anterioară datei de 09.02.2004.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantilor pentru perioada 01.01.2001-09.02.2004.
Pe fondul cauzei, instanța constatat următoarele:
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000; exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
Art. 1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit ei, în procent de 15% din indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii ei în muncă.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Lg.nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2000 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul ei la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Pârâții au calitatea de ordonatori de credite, toate cheltuielile de personal, cu bugetul aferent, fiind în sarcina acestora.
În consecință, pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a despăgubirilor în cuantumul sporului de vechime de care a fost lipsit în perioada 4.09.2004 - 9.05.2006, actualizat la zi în funcție de indicele de inflație, deoarece numai astfel se realizează o reparare integrală a prejudiciului cauzat acestuia, prejudiciul fiind real și efectiv și are în vedere și devalorizarea sumei în timp datorită procesului de inflație.
Deoarece reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert, respectiv 27.08.2007.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care nu pot cuprinde decât dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil conform căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, instanța a reținut că acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât, astfel ca a admis excepția, intre reclamant si acest parat nu au existat raporturi de munca.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civilă și criticând sentința pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a luat în considerare cele statuate prin. nr. XXXVI/2007 de către ÎCCJ, dezlegarea dată problemelor de drept fiind, potrivit art. 329 alin.3 pr.civilă obligatorie în sensul de a se acorda judecătorilor, procurorilor și celorlalți magistrați plata drepturilor bănești reprezentate de sporul de vechime cu titlu de drepturi salariale, iar nu cu titlu de despăgubiri.
Instanța nu a comunicat recurentului-pârât raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar de către reclamant, fapt ce încalcă dreptul la apărare al pârâților, situație în care aceștia nu au putut formula apărări cu privire la modul de calcul al sumelor ce reprezintă drepturi bănești.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, iar recurentul în temeiul art. 242 pct.2 din de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, văzând actele și lucrările dosarului prin prisma dispoz. art. 304 pct.9 C:pr.civilă, invocate de recurent și art. 3041C:pr.civilă, se apreciază că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Raportul de expertiză întocmit în cauză, a fost efectuat pentru toți judecătorii Curții de APEL CRAIOVA în dosarul nr- de către expertul numit de instanță HG, inclusiv pentru reclamantul de față care a funcționat la această instanță.
Cum reclamantul, din eroare nu a fost cuprins în dosarul menționat anterior, deși lucrarea de expertiză a fost întocmită, acesta a promovat o cerere de intervenție invocând parte din raportul de expertiză menționat, în ceea ce privește calculul drepturilor sale bănești, calcul ce a fost verificat de instanța de fond investită cu soluționarea cauzei.
Cererea de intervenție a fost disjunsă și înregistrată prin repartizare aleatorie sub nr-.
De altfel, reclamantul, atât în cererea introductivă, cât și pe parcursul procesului a solicitat efectuarea unei expertize contabile, iar la data de 05.10.2007 acesta își precizează acțiunea, instanța acordând termen, potrivit Încheierii de ședință de la 09 octombrie 2007 pentru ca Ministerul Justiției să ia act de acțiunea precizată.
Cât privește acordarea drepturilor bănești solicitate, cu titlul de despăgubiri, iar nu de drepturi salariale, aceasta se justifică prin invocarea de către reclamant, a unei fapte de discriminare în raport de alte categorii profesionale aflate în situații comparabile și în raport de prevederile legislative - OUG nr177/2002 și OUG nr. 27/2004- cu trimitere la art. 16 și art. 53 din Constituția României, cauza fiind soluționată și cu luarea în considerare a prevederilor art. 2 al.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De altfel, acest aspect nu este de natură a produce consecințe juridice pentru recurentul-intimat, acordarea sumelor de bani reprezentând sporul de vechime pentru perioada 04.09.2004-09.05.2006,cu titlu de despăgubiri bănești,iar nu cu titlu de despăgubiri salariale, produce consecințe sub aspectul naturii juridice doar în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant -, cu atât mai mult cu cât i-a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul dem uncă al reclamantului, iar acesta nu a promovat recurs.
În considerarea celor expuse, în raport de dispozițiile art. 312 al.1 pr.civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.4673 din 08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl.
Dact./Ex.2/23.04.2008
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
