Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 173
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții 02520 B MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -SECȚIA MILITARE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE A JUD. D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr. 4204 din 17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât MINISTERUL APĂRĂRII prin consilier juridic G, lipsind recurenții pârâți 02520 B MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -SECȚIA MILITARE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE A JUD. D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatându-se cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic G pentru recurentul pârât Ministerul Apărării, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterea recursurilor formulate de celelalte părți.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale UM 02520 B - Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2005-2006, cu titlu de primă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art.41 ind.1 al.1 din Legea nr.50/1996 introdus prin OG nr.83/2000 magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
S-a mai arătat că, dreptul prevăzut în textul legal menționat nu le-a fost acordat reclamanților pentru anul 2005, respectiv 2006 întrucât prin art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001 a fost suspendată aplicarea prev. art. 41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996 până la 01.01.2002, iar prin art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, termenul de suspendare a aplicării art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996 a fost prelungit până la 31.12.2002.
Ulterior, prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 aprobată cu modificări, prin Legea nr.347/2003 art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat doar în ceea ce privește magistrații, drepturile personalului auxiliar fiind reglementate în continuare de această lege. Ulterior acestei reglementări prin Legea nr.631/2002 - termenele prevăzute la art.III din OUG nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar precum și a personalului din organele autorității judecătorești aprobată cu modificări prin Legea nr.386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31.12.2003.
Prin sentința nr.4204 din 17 octombrie 2007 Tribunalului Dolj, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Finanțelor Publice și în consecință a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele, împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale, UM 02520 B - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.
Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării Naționale, UM 02520 B- Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare să plătească reclamantelor drepturi bănești echivalente cu prima de vacanță pentru anii 2005-2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Apărării Naționale și în consecință a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor respective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996 modificată și completată prin OUG nr.83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul pe perioada concediului de odihnă la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Dreptul prevăzut în textul legal menționat nu le-a fost acordat reclamanților pentru anul 2005 respectiv 2006 întrucât prin art.3 alin,2 din OUG nr.33/2001 a fost suspendată aplicarea prevederilor art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996 până la data de 01.01.2002, iar prin art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001 termenul de suspendare a aplicării art. 41 ind.1 alin.1 din legea nr50/1996 a fost prelungit până la 31.12.2002.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu este suspendat, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
Prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv.
De altfel chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a îndreptat eroarea materială- din 12.12.2005 în sensul că a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate" și potrivit art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
A fost admisă cererea de chemare în garanție avându-se în vedere faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are obligația să pună la dispoziție sumele necesare pentru plata drepturilor în baza art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea nr.28/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, UM 02520 B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
În motivarea recursului său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Parchetelor Militare și-a întemeiat în drept recursul pe dispoz.art.304 pct.9 pr.civ, cu aplicare art.304 ind.1 pr.civ. arătând în esență că este nelegală soluția instanței de fond prin care s-a admis cererea reclamanților - personal auxiliar de specialitate pentru anii 2005-2006, în situația în care dreptul acestora privind plata primelor de vacanță a fost suspendat succesiv prin legi bugetare anuale.
În conformitate cu prev. art.2 din OG nr.83/2000 dispozițiile acesteia se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare.
Ulterior, a fost adoptată OUG nr.33/2001 aprobată prin Legea nr.386/2001 care la art.3 alin.2 arată că se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prevederilor art.41 ind.1 alin.1 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art.45 alin.1 referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr.50/1996, modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr.83/2001.
Legea nr.743/2001 prevede la art.12 alin.4 că termenele menționate în art.III din OUG nr.33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2002, iar prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, aceleași termene s-au prelungit până la data de 31.12.2003 și în continuare, iar prin art.9 alin.7 teza I din Legea nr.507/2003 s-a arătat că aplicarea dispozițiilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2004.
De asemenea, prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 se prevede că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2005.
Totodată, dispozițiile art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 statuează că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006.
Un alt motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în situația în care Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.486/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în speța de față nu-și fac aplicabilitatea dispozițiile art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, întrucât MEF nu a avut calitatea de pârât, neavând raporturi juridice cu reclamanții și ca urmare nu poate fi obligat să achite drepturile salariale ale angajaților altor instituții.
Ori, în speța de față instanța de fond a obligat MEF să aloce fondurile necesare plății primelor de vacanță pe anii 2005- 2006 în condițiile în care, acesta ca persoană juridică are bugetul său propriu aprobat prin legea bugetară anuală și nu poate să vireze sume din bugetul său propriu pentru Ministerul Justiției având în vedere principiul specializării bugetare.
Ministerul Apărării a declarat recurs în termen arătând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut la art.304 pct.9 Cod pr.civ. arătând în esență că interpretarea legii de instanță de fond este greșită deoarece dacă legiuitorul a înțeles să suspende acordarea unor drepturi de natură salarială fără a reveni asupra suspendării înseamnă că a înțeles, din motive bugetare să nu acorde acel drept în cursul anului respectiv și nici ulterior fără ca aceasta să însemne pierderea dreptului care rămâne în ființă și va fi exercitat la momentul stabilit de autoritatea legislativă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.304 ind.1 pr.civ. Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 411alin.1 din Legea 50/1996, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în temeiul acestei legi au dreptul la o primă de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu.
Prin OUG 177/2002 care a intrat în vigoare la 01.01.2003 a fost abrogat dreptul la prima de concediu cuvenit magistraților și personalului de specialitate juridică salarizat în baza ordonanței respective, așa cum prevede art. 50 alin.2 din ordonanță.
Dar OUG nr.177/2002 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților și nu drepturile personalului auxiliar care au continuat să fie reglementate de legea nr. 50/1996 și care a fost abrogată începând cu anul 2007 prin OG nr. 8/2007.
Dispozițiile privind prima de concediu cuvenit personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchete au rămas în continuare în vigoare, acordarea acesteia fiind suspendată prin legile privind bugetul de stat.
Este adevărat că ICCJ prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 admițând recursul în interesul legii a statuat că prima de concediu se cuvine magistraților și personalului auxiliar de specialitate numai pe perioada anilor 2001-2002, reținând că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost abrogat prin OUG 177/2002.
Insa prin încheierea din data de 21 mai 2007, ICCJ a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale-/2005, in sensul ca a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate " din considerente și dispozitiv.
Potrivit art. 64 din Legea 24/2000, republicată privind normele de tehnică legislativă, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Reiese deci că la data de 01 ianuarie 2007, dată când a expirat suspendarea acordării primelor de vacanță pentru personalul auxiliar de specialitate, dispozițiile art.411din Legea 50/1996 care reglementau dreptul acestora la prima de concediu au reintrat de drept în vigoare, pe perioada scursă de la suspendare până la încetarea suspendării dreptului respectiv continuând să existe.
Cu privire la actualizarea sumelor Curtea retine ca aceasta îsi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți si independent de existenta sau inexistenta unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondat, Curtea reținând că are aplicabilitate în cazul dispozițiilor art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, avându-se în vedere dispozițiile art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească care prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și dispoz. art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâților, în calitatea lor de ordonatori de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art.312 pr.civ. va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții 02520 B MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -SECȚIA MILITARE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE A JUD. D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr. 4204 din 17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//29.01.2008
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
