Drepturi salariale (banesti). Decizia 1807/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1807

Ședința publică din data de 24 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

: -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1521 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în M,-, -.1,.10, județul D - la Cabinet de avocatură.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă, întru-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumelor de bani comunicate de societate ca fiind salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.

Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate separat.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 3360 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paști în anii 2004 și 2005la care se adaugă indicele de inflație de 593,04 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte la de petrol M începând cu anul 2000 până în luna noiembrie 2007, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia carnetului său de muncă (filele 5-9) copia adreselor nr.313/2005 și nr.713/2006 emise de societatea pârâtă (filele 3-4) extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2005- 2007(filele 5-10).

Societatea pârâtă SC SA-membru GRUP a formulat întâmpinare (filele 14-22) la care a atașat înscrisuri (filele 23-153) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.

La primul termen de judecată din 11 martie 2008 s-a hotărât declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, instanță la care dosarul a fost reînregistrat sub nr- iar părțile au fost legal citate.

Pârâta a depus din nou întâmpinare(filele 7-9) la care a anexat înscrisuri (filele 10-32) și prin care a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar a reluat apărările din întâmpinarea inițială și a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr.1521 pronunțată la 27 mai 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de 3360 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de și de Paște pentru perioada 2004-2005 actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamant, respectiv 3360 lei reprezentând prime de C pentru anul 2004 și prime de Paște pentru anii 2004-2005-actualizate cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).

Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.

Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.

S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.

Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.

Intimatul-reclamant nu formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la judecata recursului.

Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a observat că raportat la termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea reclamantului este parțial prescrisă- pentru dreptul de creanță reprezentând prima de Paște pe anul 2004, deoarece învestirea instanței s-a făcut inițial la data de 11 decembrie 2007.

În aceste condiții, cererea reclamantului de a pretinde plata de la societatea pârâtă a drepturilor suplimentare, actualizate, constând în prima de Paște 2004 va fi respinsă ca prescrisă.

Referitor la restul cererii deduse judecății, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.

Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.

În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.

Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.

Totuși, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului și pentru că sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C pentru anul 2004 și respectiv Paște pentru anul 2005, contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.

În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.

Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează salariul de bază mediu/ 799 lei-corespunzător primei de C 2004, respectiv 850 lei pentru prima de Paște - 2005 așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 27 dosar fond, în total 1649 lei sumă brută.

Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective.

Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea primei de Paște pe anul 2004 cu consecința respingerii ca prescrise a cererii reclamantului pentru acordarea acestei prime în sumă actualizată iar în rest va reduce suma stabilită de instanța de fond și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală brută de 1649 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca legale și temeinice.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1521 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în M,-, -.1,.10, județul D - la Cabinet de avocatură și în consecință:

Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea primei de paște pe anul 2004 și respinge ca prescrisă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata primei de Paști pe anul 2004, actualizată.

Reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1649 lei brut reprezentând prime de C 2004 și, sume ce se vor actualiza conform coeficientului de inflație de la data scadenței fiecărei primei la plata efectivă.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2008.

Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- - - --- - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.3 ex./03.10.2008

/

.fond nr- Trib.

Jud.fond

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 1807/2008. Curtea de Apel Ploiesti